Martorul sub acoperire

Conform legilor din România, un martor protejat este o persoană care prin declaraţiile sale furnizează date şi informaţii cu caracter determinant pentru stabilirea adevărului într-o anumită cauză penală. După depoziţiile de rigoare, un martor protejat, practic, începe o nouă viaţă. Acest lucru presupune o nouă identitate, un nou domiciliu, un nou loc de muncă, dacă este cazul. Cine acceptă să fie inclus în Programul de Protecţie a Martorilor, trebuie să se gândească de 10 ori înainte de a-şi da acceptul.

Statul asigură reinserţia

Organele competente ale statului, ca asistenţă specializată, îi facilitează martorului protejat o reinserţie într-un alt mediu social, o recalificare profesională şi asigurarea unor resurse până la găsirea unui job.

Legea română parcă s-a inspirat din scenariul unor filme americane de serie, într-un articol fiind prevăzut şi faptul că un martor poate solicita schimbarea înfăţişării. Deocamdată, în România nu s-a întâlnit un astfel de caz, practicile uzuale privind schimbarea înfăţişării rezumându-se la tunderea sau la creşterea părului şi la îndepărtarea totală a tatuajelor.

În România, 20 de martori „acoperiţi”

Martorul sub acoperire este de fapt un denunţător al unui inculpat celebru. Cei care sunt incluşi în Programul de Protecţie a Martorilor costă statul român zeci de mii de euro. La ora actuală, în România, circa 20 de persoane, care au depus mărturii în dosare celebre, practic au dispărut. Aceştia au fost relocaţi în diferite unghere ale ţării, posibil şi în străinătate, în baza unei identităţi false, obţinută în mod oficial. Există situaţii în care dispare nu numai martorul care a depus mărturie într-un proces, dar şi membrii familiei sale, soţia şi copii, dacă este cazul. Acesta este preţul fiindcă a ales de bunăvoie să ofere mărturii procurorilor şi judecătorilor despre criminali, escrocherii inimaginabile sau terorişti.

Spre exemplu, doar pe baza unor simple presupuneri nu era posibilă destructurarea clanului Clămparu sau a Cartelului Drogurilor de la Cluj, cum a fost denumit de mass-media celebra operaţiune a celor de la "Crimă Organizată", privind anihilarea uneia din cele mai active şi periculoase reţele de traficanţi de droguri din România, dacă nu existau martorii sub acoperire, cărora ulterior li s-a asigurat de către Statul român, protecţia.

Costurile nu sunt mici

Începând cu anul 2003, circa 20 de români, martori sub acoperire folosiţi de organele judiciare române, au fost relocaţi în diferite locuri din ţară sau din străinătate, unde au început o nouă viaţă, cu un nou nume, monitorizaţi zi şi noapte de poliţişti. Au solicitat şi au fost incluse în acest program inclusiv persoane care se aflau în detenţie în penitenciarele româneşti. În cazul acestora, măsurile luate au vizat doar schimbarea locului de detenţie şi înjumătăţirea perioadei de detenţie. În cazul locării internaţionale a unei persoane incluse în Programul de Protecţie a Martorilor, legea prevede că acesteia trebuie să i se asigure un nivel de viaţă cel puţin egal cu cel avut înainte de a depune mărturie şi a se expune unui pericol.

Costurile pentru acest program nu sunt uşoare pentru Statul român, aflat în plină criză şi recesiune. Sumele alocate pentru protecţia unei singure persoane, variază între 1.000 şi 20.000 lei anual, bineînţeles, în funcţie de importanţa cazului respectiv. Cheltuielile legate de schimbarea înfăţişării, având în vedere criza generalizată prin care trece România, se referă doar la aspecte minore, adică la eliminarea unor semne particulare evidente – aluniţe, tatuaje, modificarea formei bărbiei, urechilor sau nasului pentru a-i face mai greu de identificat. Se pare că primii martori protejaţi din România au fost folosiţi în celebrul caz, „Torino-Tincati”, sau Cartelul Drogurilor de la Cluj, în aprilie 2003. Mărturiile depuse de martorii respectivi au permis capturarea unei cantităţi de droguri în valoare de peste 100.000.000 de dolari.

Prevederile legale

În Programul de Protecţie a Martorilor, includerea se face după nişte criterii extrem de riguroase. Ele sunt particularizate în Legea nr. 682 din 2002, privind problema protecţiei martorilor, care prevede că: „starea de pericol este situaţia în care se află martorul, în sensul prevăzut la lit. a, membri familiei sale ori persoanele apropiate acestuia, a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată, ca urmare a informaţiilor şi datelor furnizate ori pe care a fost de acord să le furnizeze organelor judiciare sau a declaraţiilor sale”.

Potrivit art.86, alin.1 din Codul procedură penală, măsurile de protecţie oferite martorului se referă, în principal, la protecţia datelor de identificare, în sensul că aceasta va primi o nouă identitate, protecţia informaţiilor sau declaraţiei date, ascultarea martorului protejat de către organele judiciare sub o altă identitate decât cea reală, asigurarea măsurilor de siguranţă la domiciliu sau pe timpul deplasărilor.

Schimb internaţional

România, prin legislaţia adoptată, este parte la un schimb internaţional de martori protejaţi, o practică des întâlnită în relaţiile dintre state. Este posibil ca dispunerea geografică a României, populaţia numeroasă, costurile de întreţinere mai scăzute faţă de alte ţări de pe continentul european, să constituie explicaţii şi atuuri în acelaşi timp, referitor la destinaţia finală a martorilor protejaţi din alte ţări. Diversitatea etnică, maghiari, germani, ruşi, tătari, armeni, polonezi, oferă de asemenea avantaje pentru un asemenea gen de relaţii internaţionale.

Zaharia Cotoc