La Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a judecat cauza ”A și B împotriva României”. Cazul se referă la eficacitatea protecției oferită de autorități solicitanților prin intermediul programului de protecție a martorilor, odată ce a fost identificat un risc pentru viața lor. Cei doi români – A și B – au solicitat Curții de la Strasbourg să nu le fie dezvăluită identitatea, deoarece au fost martori într-o anchetă penală în care au fost implicați oficiali de rang înalt – Dan Șova și Victor Ponta. Martorii s-au plâns la CEDO de programul de protecție a martorilor, susținând că este ineficient, motiv pentru care au părăsit România ca să scape de protecția devenită coșmar.
Cu toate că cei doi români au cerut la CEDO anonimizarea identității lor, cazul este de notorietate în România, motiv pentru care ne-am dat seama că reclamanții sunt Simona Ciurcu (A) și Alin Brâncuș (B), martori protejați în dosarul ”Turceni-Rovinari”, în care acuzații sunt Dan Șova (C) și Victor Ponta (D). Simona Ciurcu și Alin Brâncuș au colaborat mulți ani cu Dan Șova, însă au trecut în tabăra DNA când cei doi au devenit martori în dosar.
În cererea de la CEDO, martorii susțin că au încetat să mai lucreze pentru Șova în 2014 ”din cauza întârzierilor semnificative în plata salariilor”. Ancheta penală era deja în desfășurare, iar reclamanții susțin că Șova le-ar fi zis că le plătește salariile restante dacă cei doi dau declarații în favoarea sa.
În februarie și august 2015, A și B, adică Simona Ciurcu și Alin Brâncuș au dat declarații de martori în fața Parchetului pentru că ”se credea că au asistat la tranzacții între C (adică Șova) și D (Ponta)”, reține CEDO.
Cum au ajuns din tabăra Șova în tabăra DNA. Probleme cu protocoalele de protecție
Jean Uncheșelu este procurorul care a anchetat dosarul ”Turceni –Rovinari”, procuror care i-a inclus pe A și B în programul de protecție a martorilor.
A și B au analizat oferta, iar în 28 august 2015, procurorul a emis ordinul care le dă acestora statut de ”martor amenințat”, o măsură temporară până A și B urmau să se decidă dacă intră în programul de protecție a martorilor.
CEDO menționează că ”A și B nu au fost niciodată informați cu privire la conținutul exact al acelui ordin din 28 august 2015, cu restricțiile la drepturile lor sau domeniul de aplicare al protecției”, reține CEDO.
În 11 februarie 2016, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a cerut procurorului de caz transferarea martorilor în programul oficial de protecție derulat de ONPM (Oficiul Național pentru Protecția Martorilor). Poliția a explicat că martorii au refuzat să coopereze cu ofițerii ce au fost desemnați pentru a-i proteja.
În 22 februarie 2016, ONPM a informat procurorul că A și B nu pot fi incluși în program, explicând că nu s-a putut ajunge la un acord cu privire la protecția acordată. De exemplu, ONPM explică că martorii A și B au cerut să li se garanteze un nivel ridicat de confort dacă sunt mutați într-un alt domiciliu, ceea ce s-a considerat de către autorități că este o cerere exagerată și imposibil de asigurat de către ONPM.
În 1 martie 2016, A și B au fost invitați la poliție pentru a semna protocoalele de protecție, documente ce detalia obligațiile martorilor (în special să se abțină de la orice acțiune care ar putea compromite măsurile de protecție, să informeze poliția cu privire la orice schimbări în viața personală și despre eventualele activități și să nu dezvăluie statutul de martor protejat sau identitatea polițiștilor implicați).
În 7 iulie 2016, martorii au refuzat să semneze noul set de protocol de protecție elaborat în termeni similari de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.
În 27 iunie 2016, Direcția Generală de Poliție București a adoptat noi reglementări privind metodele de protecție a martorilor.
DNA a cerut scoaterea martorilor din programul de protecție
În 29 iunie 2016, DNA a cerut Curții Supreme scoatera matorilor A și B din programul de protecție, însă ÎCCJ a respins cererea procurorului, motivând că procesul ”Turceni –Rovinari” se afla în desfășurare.
Abia în 5 septembrie 2016, după lungi negocieri, martorii A și B și-au dat acordul pentru a intra pentru a fi incluși în programul de protecție a martorilor, reiterând faptul că protecția oferită până atunci ”a fost deficitară, abuzivă și restrictivă cu drepturile fundamentale”.
CEDO arată că în 15 noiembrie 2016, A și B au refuzat din nou semnarea protocoalelor de protecție elaborate de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București pe motiv că le-au fost limitate drepturile fundamentale. Potrivit unui raport al poliției întocmit în acea zi se arată că A și B, după ce au citit documentele, au declarat că nu vor respecta niciodată cerințele emise de ofițerii de poliție, în sensul că nu voie să părăsească casa neînsoțiți de poliție.
După o lună, în 14 octombrie 2016, martorii au depus mărturie la ÎCCJ împotriva lui Ponta și Șova, iar în 26 octombrie procurorul a cerut Oficiului Național pentru Protecția Martorilor (ONPM), să evalueze fezabilitatea includerii acestora în programul de protecție a martorilor. Procurorul a explicat că în cazul în care solicitanții ar accepta să intre în program, aceștia vor fi mutați în alt oraș și nimeni nu va mai ști de noul domiciliu, nici măcar procurorul de caz, ceea ce înseamna să rupă orice contact cu prietenii și să aibă un contact limitat cu familia. ONPM a evaluat situația și a întocmit un raport confidențial.
Abia în 17 ianuarie 2017, A și B au intrat în programul oficial de protecție derulat de ONPM. În principal, martorilor li s-a cerut să se abțină de la orice activitate care ar compromite măsurile de protecție sau să dezvăluie statutul lor sau identitatea polițiștilor implicați. În timp ce autoritățile încercau să stabilească cine trebuie să asigure protecția martorilor, cazul a devenit mediatizat.
Au cerut schimbarea identității și relocarea în străintate
După câteva zile, în 25 ianuarie 2017, fără locuri de muncă, fără bani și izolați la domiciliu, A și B au solicitat relocarea totală în străinătate și schimbarea identității. ONPM a răspuns solicitării printr-o decizie secretă, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a respins mutarea lor în străinătate și schimbarea identității, unul dintre motive fiind că prezența martorilor este necesară în țară în scopul anchetei penale.
Au mai trecut cinci zile și martorii au cerut de la ONPM și sprijin financiar și ajutor în găsirea unui loc de muncă. Însă, ONPM spune că nu le-a putut găsi martorilor un loc de muncă pentru că aceștia au refuzat toate ofertele făcute și că A și B au cerut să lucreze în domenii în care nu au calificarea profesională necesară. Era o situație dificilă, iar martorii arată că au fost nevoiți să-și vândă bunurile, deoarece amândoi erau șomeri. Într-un final, Simona Ciurcu (A) a reușit să-și găsească un loc de muncă, însă angajatorul i-a cerut să demisioneze la scurt timp din cauza prezenței ofițerilor de poliție. În schimb, soțul său nu a reușit să-și găsească un loc de muncă și a cerut autorităților sprijin financiar pentru a-și acoperi cheltuielile medicale și de asemenea, a cerut să fie scutit de la plata impozitului pe proprietate.
Potrivit documentelor emise de ONPM, A și B au primit sprijin financiar reprezentând echivalentul salariului minim brut pe economie, adică 1.250 lei care ulterior a crescut la 2.080 lei.
Neprofesionalismul ofițerilor
A și B susțin că le-au cerut ofițerilor de poliție explicații despre protecția oferită, însă aceștia din urmă le-ar fi declarat că nu au primit nicio instrucțiune cu privire la misiunea lor, despre care au spus că este prima de acest gen. Misiunea lor obișnuită presupunea protecția funcționarilor publici și a magistraților. De asemenea, martorii spun că în loc să le păzească locuința, polițiștii dormeau uneori în mașina lor, beau în timpul schimbului sau chiar păzeau imobilul vecin, greșind adresa. De asemenea, au menționat că nu purtau nici armă pentru a asigura o protecție eficientă, iar un incident s-a petrecut în februarie 2016 ofițerii au uitat într-un loc public dosarul ce conținea fotografii ale martorilor și date confidențiale despre scopul misiunii de protecție.
Martorii au mai povestit că uneori ieșirea din clădire nu le era permisă, deoarece echipa care îi proteja nu era disponibilă sau au rămas pur și simplu fără protecție. Aceștia au povestit un alt incident din februarie 2016 când Alin Brâncuș (B) a fost lăsat fără protecție pentru că aveau doar o echipă de polițiști alocată, deși erau doi martori, iar echipa o însoțea la acel moment pe soția sa (A). Lui B i s-a spus să meargă la cea mai apropiată secție de poliție pentru a cere ajutor, însă odată ajuns acolo, a fost ținut în instituție timp de două ore, împotriva voinței sale, nefiind lăsat să părăsească singur clădirea.
De asemenea, martorii nu puteau să se deplaseze decât între 7:00 și 22:00 cu mașina ofițerilor și nu aveau voie să părăsească orașul. A și B reclamă că din cauza modului în care au fost realizate măsurile de protecție, nu au putut participa la evenimente importante de familie, cum ar fi nunți, botezuri sau înmormântări.
Tensiuni între martori și polițiști
Tensiunile dintre martori și polițiști au degenerat. Alin Brâncuș (B) a fost amendat de poliție cu 500 de lei pentru că a jignit protectorul și pentru că nu a permis intrarea în apartament a altui ofițer. Amenda a fost contestată în instanță, astfel că a scăpat de ea.
Ulterior, a fost amendat din nou cu 1.000 de lei pentru un comentariu jignitor la adresa polițiștilor pe contul de socializare și cu altă mie de lei pentru un conflict verbal cu un ofițer din echipa de protecție.
În 6 iulie 2016, martorii i-au trimis un mesaj text procurorului de caz, prin care l-au informat că din cauza abuzurilor comise de ofițerii de poliție desemnați să-i protejeze, încetează colaborarea cu el.
Cu toate acestea, măsurile de protecție au continuat, iar un alt incident s-a petrecut la sfârșitul lunii iulie 2016 când un ofițer de poliție s-a prezentat la domiciliul martorilor, după ce a fost raportată o bătaie între martori și echipa de poliție alocată pentru a-i proteja. În raportul său, ofițerul de poliție a consemnat că A și B s-au plâns că ”totul era o batjocură” și că erau ”nemulțumiți de tot”. De asemenea, martorii au cerut să fie mutați în diferite locuri de cazare cu facilități echivalente.
Și în rapoartele întocmite de Direcția Generală de Poliție, se arată cu martorii au refuzat protecția, în sensul că au fugit de echipele de protecție și că în trafic când se aflau în mașini diferite, martorii încercau să scape de poliție. De asemenea, s-a raportat că A și B le-au cerut polițiștilor să nu-i mai urmărească, abuzându-i verbal și amenințându-i că le vor spune situația prietenilor pentru a crea panică. De asemenea, în raport de mai arată că B a amenințat că se aruncă în fața unei mașini mașini dacă polițiștii nu încetează să-l urmărească, apoi i-a împins pe ofițeri. Bărbatul a fost avertizat că vor folosi forța dacă va continua cu acest comportament, iar în cele din urmă B a fost încătușat și dus la secția de poliție, iar ulterior amendat.
ONPM nu-i poate ajuta pe martori cu aproape nimic
În mai 2017, martorii au primit din partea directorului ONPM o înștiințare prin care li se comunic, din nou, că nu îi pot ajuta la găsirea unui loc de muncă. Sectorul privat a refuzat să-i angajeze din cauza rolului lor în ancheta penală, iar sectorul public a fost inaccesibil din cauza conexiunilor lui Șova. De asemenea, li s-au spus că oricine este inclus în programul de protecție a martorilor i s-a oferit salariul minim pe economie, iar o schimbare totală a identității a fost imposibilă. Martorii susțin că ONPM i-a sfătuit să nu se plângă în fața instanțelor cu privire la această chestiune, deoarece, dacă ar face acest lucru, ar risca să dezvăluie publicului statutul lor de martor protejat, ceea ce ar duce automat la excluderea din programul de protecție.
ONPM a admis că măsura de protecție de care beneficiau A și B, și anume o cameră de supraveghere instalată la intrarea în casa lor, a fost ineficientă și insuficientă. Ar fi trebuit să se ia în considerare mutarea totală. Martorii au continuat să fie în pericol și potrivit autorităților, s-a estimat că aceștia ar avea nevoie de protecție, chiar și după ce procesul penal în cauză s-a încheiat.
Martorii susțin că au fost amenințați: au găsit gloanțe pe preș și au părăsit România!
A și B s-au plâns că în martie 2017 au fost urmăriți de niște bărbați necunoscuți și că anvelopele mașinii au fost tăiate, însă ONPM susține că nu s-a putut găsi nicio dovadă care să confirme cele afirmate de aceștia.
În februarie 2018, martorii au informat ONPM că în septembrie 2017 au găsit două gloanțe pe pragul ușii, că acestea ar fi fost livrate și lăsate acolo de către un curier, însă A și B au refuzat să predea gloanțele către ONPM pentru anchetă și au refuzat și să depună o plângere penală prin care să reclame incidentul.
Martorii au reclamat aceste incidente, unde s-au plâns și de deficiențele programului de protecție luate de ONPM, însă procurorul a respins plângerea ca neîntemeiată.
În octombrie 2017, A și B au părăsit România.
Verdictul CEDO
În unanimitatea, judecătorii de la CEDO au concluzionat că reclamanților A și B nu li s-a încălcat dreptul la viață. Din completul de la CEDO a făcut parte și judecătoarea Antoanella Motoc.
”Reclamanții nu și-au respectat în mod repetat obligațiile și au încălcat protocoalele de protecție. Erau necooperanți și foarte des prezentau un comportament inadecvat față de ofițerii de poliție. Aceștia au depus eforturi considerabile pentru a evita măsurile de protecție și pentru a obstrucționa munca ofițerilor desemnați să le protejeze . Aceștia au refuzat să coopereze cu echipele de protecție și au folosit un limbaj ofensator față de poliție. Reclamanții ar fi făcut, de asemenea, cereri inaccesibile către autorități cu privire la obligația de a le găsi noi locuri de muncă și au refuzat să facă compromisuri. Mai mult, reclamanții, prin prezența lor pe rețelele sociale și la televiziune, au riscat să compromită statutul lor de martor protejat.
Mai mult, solicitanții au refuzat oferta de relocare în România. În ceea ce privește cererea lor de a le schimba identitatea și a fi mutate în străinătate, ÎCCJ i-a respins după o examinare atentă și a furnizat motive pentru care măsurile respective nu ar fi fezabile în situația lor. În încălcarea totală a deciziei ÎCCJ și obligația de a respecta protocoalele de protecție, reclamanții au decis în mod unilateral să își schimbe reședința în străinătate. Acest act, în practică, le-a pus capăt protecției și le-ar putea expune unui risc grav pentru viața și integritatea fizică a acestora. Se pare, totuși, că , în ciuda dificultăților suplimentare ridicate de această nouă situație creată de reclamante, autoritățile nu și-au retras protecția și a menținut contactul cu martorii din străinătate și a continuat să le ofere un sprijin financiar.
Curtea felicită autoritățile pentru eforturile lor de a continua protecția în ciuda lipsei de cooperare a reclamanților. Curtea consideră că autoritățile au făcut ceea ce se putea pentru a proteja reclamanții de presupusul risc pentru viața lor”, arată CEDO.
