– Interviu în exclusivitate cu generalul colonel (r.) dr. Constantin Olteanu –
Oameni si fapte dintr-un alt timp. O perspectiva inedita asupra unor evenimente sensibile. Evenimente traite însa din perspectiva unor importante functii de comanda si de stat. Despre sistematizarea Capitalei, decembrie 1989, moartea generalului Milea, precum si despre rechemarea în activitate a unor generali aflati în filajul Securitatii, dar si despre ceea ce înseamna onoarea militara, omenie si camaraderia de arme, doar în interviul cu dl. general col. (r.) dr. Constantin Olteanu.
Reporter: Într-un interviu pe care PF Teoctist l-a acordat în noiembrie 2006 unui reporter de la o publicatie nationala, domnia sa a facut o trimitere si la dv. Atunci când erati Primar General al Capitalei, mentiona PF Teoctist ca ar fi facut demersuri la dv. pentru salvarea unor monumente istorice, precum biserica Sfanta Vineri, biserica Sfântu Spiridon Vechi si biserica Bucur Ciobanul. Domnia sa mai spunea ca a reusit sa o salveze doar pe ultima. Vreau sa va rog sa precizati, cel care dispunea în ultima instanta salvarea sau demolarea unor constructii era de fapt Nicolae Ceausescu?
General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: În legatura cu fostul Patriarh doresc sa precizez ca în timpul cât am fost primar general al Capitalei nu a facut nici un demers la mine cu privire la vreun local de cult sau referitor la alta problema. Dimpotriva, eu l-am invitat de doua ori la Primaria Capitalei, din indicatia lui Nicolae Ceausescu. Pentru ca cititorii sa poata întelege corect aceasta problema va rog sa fiti de acord domnule Balint, sa prezentam, pe scurt, situatia creata în legatura cu lacasurile de cult la care faceti referire. |n conformitate cu Planul de sistematizare s-a ajuns la reorganizarea zonei cuprinsa între Piata Unirii, calea Calarasilor, strazile Sfânta Vineri, Mircea Voda, Negru Voda si Cauzasi. Problemele delicate erau legate de stramutarea sau demolarea unor constructii care apartineau cultului mozaic ori Bisericii Ortodoxe Române. Cu cei de la cultul mozaic nu au fost probleme. Probleme mai complicate au generat demolarea celor doua biserici ortodoxe, Olteni si Sfânta Vineri. |ntrucât s-a discutat si scris mult, în diferite interpretari, trebuie stiut ca în acea perioada, în Capitala nu se demola nici o constructie prin decizii ale Primariei, cum cred unii, ci numai în baza decretelor, de regula, prezidentiale. Înainte de a emite decretul pentru sistematizarea zonei mentionate, Nicolae Ceausescu mi-a cerut, în calitate de primar general al Capitalei, sa am o discutie cu conducerea Patriarhiei pentru a discuta problema celor doua biserici: Olteni si Sfânta Vineri. Patriarhul Teoctist fusese desemnat nu cu mult timp în urma. O prima întâlnire cu dânsul a avut loc în biroul de lucru al primarului general, la care a mai participat si S. Stefanescu, iar din partea primariei Capitalei, subsemnatul si inginerul Dumitru Necsoiu, prim-vicepresedinte. La o cafea, am avut o discutie interesanta. În calitate de gazda, am expus punctul meu de vedere despre Biserica Ortodoxa Româna, subliniind ca în calitate de istoric, cunosc si apreciez rolul Bisericii în general, si în istoria poporului nostru enorma ei contributie, ca factor activ si puternic al luptei românilor pentru independenta si unitate nationala, pentru conservarea limbii române, precum si faptul ca Biserica a fost prezenta în toate momentele importante din existenta noastra. Dupa ce a ascultat scurta mea pledoarie, PF Teoctist a afirmat ca-i face mare placere sa asculte asemenea aprecieri la adresa Bisericii Ortodoxe Române pe care o pastoreste. PF Teoctist a mai aratat si importanta pe care o are BOR în conditiile în care cultele si sectele religioase proliferau si în România. Apoi, PF Teoctist ne-a vorbit despre locurile natale si despre unele momente din drumul parcurs de el ca slujitor al altarului. S-au schimbat pareri si despre alte probleme, într-o atmosfera destinsa, agreabila. Spre sfârsitul întâlnirii noastre m-am referit la faptul ca Nicolae Ceausescu ne-a cerut sa consultam conducerea BOR cu privire la cele doua bisericii: Olteni si Sfânta Vineri, care se aflau în spatiul ce urma a fi reorganizat. Dupa ce ne-a ascultat, PF Teoctist a obiectat ferm, cu vorba lui rara si blajina. Noi n-am insistat. Cu acest prilej, am propus, iar Patriarhul a fost de acord, ca pentru o legatura permanenta între cele doua institutii, Primaria si Patriarhia, sa fie destinat, din partea Primariei, Silvestru Vârtosu, jurist, secretarul Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Bucuresti. Ne-am despartit în aceeasi atmosfera de respect reciproc, cu dorinta de a ne reîntâlni.
Reporter: L-ati cunoscut foarte bine pe Nicolae Ceausescu. Care era reactia lui în cazurile de refuz sau în situatiile în care i se cerea ceva, în cazul de fata salvarea acestor biserici? Era refractar în general la ideea de dialog?
General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Despre rezultatul discutiilor cu Patriarhul l-am informat pe Nicolae Ceausescu, care a ascultat cu calm toate detaliile, inclusiv pozitia Patriarhului fata de demolarea celor doua bisericii, însa nu a facut nici un comentariu. Mi-a cerut ca discutiile pe acea tema sa fie reluate, fara sa mai indice altceva. A avut loc o noua discutie în formula de la prima întâlnire. Pozitia Patriarhului a fost cea de la întâlnirea anterioara în legatura cu cele doua biserici, noi am ascultat si am luat act. La aceasta a doua întâlnire, Patriarhul m-a rugat sa-i fie eliberata o autorizatie pentru încheierea lucrarilor la atelierele Patriarhiei de la Popesti-Leordeni, în care se confectionau clopote pentru biserici si diferite obiective de cult. |naltul prelat sublinia ca daca apreciez util, aceste produse pot fi cuprinse în planul de productie al Capitalei. De asemenea, Patriarhul a cerut sprijinul Primariei pentru terminarea unei biserici, undeva în zona Calea Rahovei. Toate problemele s-au rezolvat, mai putin cea privind luarea în evidenta a productiei atelierelor Patriarhiei, întrucât suma de 150-180 de milioane lei/an era neînsemnata. Capitala, în acel cincinal – 1986-1990 – avea o productie marfa de 300 miliarde lei. Ne-am despartit în conditii cordiale. La despartire, i-am sugerat PF Teoctist sa ceara o audienta la Nicolae Ceausescu cu privire la cele doua biserici. Nu cunosc daca a dat curs sugestiei mele. Si rezultatul acestei discutii l-am adus la cunostinta lui Nicolae Ceausescu, care nici de aceasta data nu a reactionat în vreun fel. |nsa, cum se stie, nu a tinut seama si în decretul emis a cuprins si demolarea celor doua biserici, fapt ce a stârnit o justificata nemultumire. |n legatura cu biserica Sfântul Spiridon Vechi, precizez ca nu a fost demolata. |mi amintesc de faptul ca în timpul unei vizite în zona, regretatul inginer Radu Suman, directorul Centralei de Constructii Industriale, m-a informat ca în timpul lucrarilor la Metrou, în zona altarului bisericii au aparut niste fisuri, iar preotul cere sprijin pentru reparatii. Am fost de acord cu inginerul Radu Suman sa efectueze el lucrarile de refacere si consolidare, ceea ce s-a executat. Cu privire la biserica Bucur Ciobanul mentionez ca, desi fusese cuprinsa în decret pentru demolare, eu mi-am asumat riscul si am fost de acord sa nu fie demolata. Aceaste probleme le-am prezentat pe larg în volumul:”FILE DIN ISTORIA BUCURESTILOR. ÎNSEMNARILE UNUI PRIMAR GENERAL”. PF Teoctist, în interventiile sale în mass-media a confirmat ca a citit cartea mea si, fara sa conteste ceva, a afirmat ca generalul Olteanu a facut si el ce a putut cu privire la cele doua biserici, n-a reusit mai mult, iar în legatura cu biserica Bucur Ciobanul a apreciat elogios interventia mea pentru a fi salvata de la demolare. Sa stiti domnule Balint ca sunt multe aspecte pozitive cu privire si la alte biserici din Capitala care au fost menajate prin translare sau prin evitarea demolarii lor, situatie care nu face obiectul prezentului interviu. Regret însa ca unii se refera numai la situatia celor doua biserici, uitând ca în acei ani – 1985 – 1988, cât am fost primar general – a fost amenajat râul Dambovita, a fost extins Metroul, s-au construit peste 60.000 de apartamente, 5 pasaje rutiere, s.a.
Reporter: Si acum venind într-un plan mai apropiat ca timp – evenimentele din decembrie 1989 – dureroase pentru dv. Având în vedere prin ce ati trecut si ce drama personala ati trait, într-un material pe care l-ati publicat într-o revista de istorie în anul 2000, scriati ca pe data de 18 decembrie 1989, dupa ce l-ati condus pe Nicolae Ceausescu la Aeroportul Otopeni – pleca în Iran – nu l-ati mai revazut niciodata pe generalul Milea, prezent si el la Aeroport, un om cu care erati în relatii apropiate, prietenesti chiar si tocmai de aceea îl cunoasteati foarte bine. Va întreb deschis, dumneavoastra personal credeti în sinuciderea generalului Milea? Ca o parere personala vreau sa va spun ca pentru tinerii ofiteri din Sibiul anului 1989 – printre care ma numaram si eu atunci – sinuciderea generalului Milea ne-a parut de la început suspecta si acest fapt a stârnit o revolta fantastica în sufletele noastre, chiar daca la acel moment n-am putut sa ne exteriorizam si sa o comentam.
General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Aceasta întrebare mi s-a mai pus. Personal regret moartea generalului Vasile Milea, cu care lucrasem direct timp de peste 10 ani, precum si modul misterios în care a disparut. Prin moartea sa, armata româna a pierdut un valoros general. Nu cunosc însa motivul real al mortii generalului Milea, si nu pot sa fac supozitii într-un caz atât de sensibil.
Reporter: În decembrie 1989, în contextul evenimentelor care se derulau ametitor si chiar surprinzator de-a dreptul, au fost rechemati în activitate generalul Nicolae Militaru, generalul }ârca, generalul Kostyal, generalul Oprita…Unii dintre acestia erau înca din 1971 în atentia unei unitati speciale înfiintate din ordinul lui Nicolae Ceausescu, unitate care se ocupa de cei suspectati de a avea legaturi mai mult sau mai putin apropriate cu URSS, în fapt agenti de influenta ai acestei puteri în România. Nu erau singurii aflati în atentia acelei unitati. Erau chiar si persoane civile, membrii marcanti ai PCR, unii dintre ei cu cariere fulminante si impresionante dupa 1990. Vreau sa va rog sa-mi spuneti ce credeti dv., în ce scop au fost rechemati în activitate respectivii militari, unii dintre ei aflati la vârste destul de înaintate?
General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Si aceasta întrebare mi s-a mai pus. Este adevarat ca, ajuns ministru al Apararii, generalul Nicolae Militaru a rechemat din rezerva un numar de generali, care facusera studii în U.R.S.S., pe care apoi i-a numit în diferite functii. Este posibil ca unul dintre motivele rechemarii acelor generali din pozitia în rezerva sau în retragere, în activitate sa-l fi constituit faptul ca generalul Nicolae Militaru îi cunostea bine, lucrase cu ei de-a lungul anilor.
Reporter: Într-un material pe care l-ati publicat tot într-o revista de istorie, faceati la un moment dat afirmatia ca în decembrie 1989, dupa ce ati fost initial retinut si ulterior arestat la Buzau, s-a ordonat aducerea dv. la Bucuresti cu un elicopter, dar s-au opus generalii Stan si Dândareanu. Scriati dv. în acel material ca în acele momente ati avut convingerea ferma ca daca ati fi plecat cu elicopterul ati fi împartasit probabil o soarta asemanatoare cu cea a generalilor Nuta si Mihalea, morti în conditii cel putin discutabile. Se naste astfel întrebarea fireasca, cine credeti ca ar fi avut interesul sa va elimine, dar mai ales de ce?
General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Cum am relatat si în revista la care va referiti, cunosc acest fapt de la generalul Nicolae Stan, fapt confirmat si de generalul Ion Dândareanu, atunci comandantul Armatei de la Buzau. Nu stiu daca prin aducerea mea la Bucuresti, de la Buzau, cu elicopterul se ascundea de fapt intentia de a fi lichidat. Tin însa sa multumesc si pe aceasta cale generalului Nicolae Stan pentru gestul sau de a ma proteja, expunându-se în acest fel pe dânsul.
Reporter : În anul 2000, faceati la un moment dat afirmatia, citez: “am fost condamnat pentru ceea ce fusesem, nu pentru ceea ce facusem". Pentru un om de buna credinta acest lucru este evident, pentru ca urmarind procesul CPEx am constatat ca nu vi s-a putut retine nimic în sarcina, pe baza de probatoriu, dar cred eu – poate parea o afirmatie oarecum cinica – ca de fapt dumneavoastra (dar nu numai dv.) ati fost condamnat chiar înainte de a fi arestat, avand în vedere functiile pe care le detinuserati pâna la acel moment. Încercând sa treceti peste acele momente dureroase pentru dv. si familia dv. si privind în urma cu detasarea pe care v-o confera experienta militara si politica pe care o aveti, dar si calitatea de istoric militar, vreau sa va întreb daca dv. mai credeti astazi în ideea ca în România, în decembrie 1989 ar fi avut loc o revolutie? Va întreb acest lucru pentru ca în ultimul timp tot mai multi istorici seriosi si responsabili aduc tot mai multe argumente în favoarea unei lovituri de stat, desfasurata, evident, pe fondul unei nemultumiri populare, dar si cu un consistent sprijin extern.
General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Evenimentele din decembrie 1989 sunt complexe. Numai studierea lor pe etape, bazate pe principii nepartizane, ar putea duce la concluzii utile. În legatura cu problema: lovitura de stat, sau revolutie, dupa cum cunoasteti se poarta înca multe discutii contradictorii…
(Domnul general Olteanu a raspuns doar patial la întrebarea pusa de mine, dar întelegându-i pe deplin retinerea, nu am insistat.)
Reporter: Începând din 1977 v-ati integrat cu succes pe frontul istoriografic având mai multe lucrari publicate, serios si temeinic documentate, preocupare pe care am vazut ca o aveti si dupa 1990. La final as vrea sa va întreb la ce anume lucrati în prezent?
General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Mentionez ca în frontul istoriografic românesc m-am încadrat înainte 1977, daca avem în vedere ca în 1959, când aveam gradul de capitan, am absolvit Facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti, iar în 1964 am obtinut titlul de doctor în istorie, având gradul de maior. Am avut si desfasor activitate didactica, de cercetare si publicistica. La ce lucrez în prezent? Recent, mi-a aparut un volum despre “Relaîiile militare externe ale României în secolele XIX-XX”. Am în pregatire un volum referitor la ”Institutii ale României moderne si contemporane“ si, împreuna cu dr. Alecsandru Dutu, lucram la o monografie privind al Doilea Razboi Mondial.
A consemnat Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com
General colonel (în retragere) dr. Constantin Olteanu
Nascut la data de 5 iulie 1928, în comuna Vulcana-Pandele, jud. Dâmbovita. A devenit ofiter (locotenent) în anul 1949. În 1956 a absolvit cu "Diploma de merit" Academia Militara din Bucuresti, iar în 1959 a obtinut licenta în istorie în urma absolvirii Facultatii de istorie din cadrul Universitatii Bucuresti. A devenit doctor în stiinte istorice în anul 1964. A parcurs treptele ierarhiei militare de la gradul de locotenent, pâna la gradul de general de corp de armata în retragere. Constantin Olteanu a desfasurat o ampla activitate didactica si de instructie. |n martie 1980, a fost numit de catre Nicolae Ceausescu în functia de ministru al Apararii Nationale, functie pe care a ocupat-o pâna în decembrie 1985, iar între 1985-1988, a îndeplinit functia de Primar General al Capitalei. Din mai 1988 si pâna în decembrie 1989, a fost secretar al Comitetului Central al PCR, initial pentru propaganda si presa, apoi pentru relatii externe. Este autor al mai multor studii si lucrari de istorie si teorie militara, printre cele mai importante fiind: "Masele populare în razboiul de independentta" (1977), "Contributii la cercetarea conceptului de putere armata la români" (1979), "Continutul si trasaturile doctrinei militare nationale" (1984), "Evolutia structurilor ostasesti la români" (1986), "Coalitii politico-militare. Privire istorica" (1996), "România, o voce distincta în Tratatul de la Varsovia. Memorii, 1980-1985" (1999) si altele.
