Maia Morgenstern: „Marele moment pentru mine inseamna sa descoperi”

Gazeta de Bistriţa : Care a fost momentul descoperirii harului, a producerii harului? Se ştie că harul are şi conotaţie de dar şi de povară, care a fost momentul în când aţi spus „sunt actriţă, asta o să fac cel mai bine în viaţă”?

Maia Morgenstern: N-a fost un moment de revelaţie mie tata mi-a spus: tu vrei să te faci actriţă şi n-ai curajul să-ţi mărturiseşti. Eu inventam tot felul de lucruri, că vreau să dau la istorie, vreau să dau la drept, lucruri absolut aberante, pentru că la acea vreme aveam un dosar atât de prost, încât era un lucru aberant. Nici nu se punea problema că o să-mi primească actele la acea facultate, atâta era de o „origine nesănătoasă”, încât era limpede, pentru tata în orice caz, pentru că eu nu aveam curajul să-mi mărturisesc nici mie nici altora, din orgoliu, din teama de a nu-mi dea cineva peste nas: toate fetele vor să se facă actriţe şi să plimbe ceva rochii pe scenă! Revenind la idee, n-a fost un moment aşa, că m-a pălit, ci lucrurile s-au construit încet, cu greu, cu răbdare, cu suişuri şi coborâşuri, cu genunchi loviţi cu căutare de sine , cu neînţelegerea sinelui, cu neînţelegerea celorlalţi, cu momente de controverse.

Gazeta de Bistriţa: Aţi avut şi aveţi momente de plinătate interioară, de confirmare interioară, lăuntrică?

Maia Morgenstern: Un astfel de moment nu există. În ceea ce mă priveşte fiecare moment de căutare, de repetiţie, de spectacol, e o confirmare. Dacă am umor, şi vreau să cred că am, râd şi eu de tot felul de revelaţiuni şi tot felu de axiome pe care mi le dau mie sau vieţii, profesiunii mele, încât marele moment pentru mine înseamnă să descoperi: viaţa, existenţa artistică, relaţia cu ceilalţi. A descoperi, a afla lucruri noi în permanenţă e pentru mine cel mai important lucru.

Gazeta de Bistriţa : Faceţi artă universală, teatru, film; în România simţiţi asta ca pe un impediment?

Maia Morgenstern: Cred că teatrul, arta în general este expresia unei nevoi general umane, şi fiecare loc, în fiecare spaţiu geo-politic-social. Dincolo există mode, există tendinţe. Te pui la curent cu ce s-a descoperit, cu ce se întâmplă, de ce apune te scuturi, te debarasezi. Bineînţeles, eşti dependent şi de premiile ce se acordă, şi de recunoaşterile internaţionale, dar, repet, arta şi mai ales arta teatrului, arta spectacolului este expresia nevoii unui anumit loc, unei anumite comunităţi, unei anumite societăţi.

Gazeta de Bistriţa : Nu credeţi că aţi fi realizat mai mult în altă ţară?

Maia Morgenstern: Nu, cu ce? Să fiu plătită mai bine, să conduc maşini luxoase, să am piscine mai adânci?

Gazeta de Bistriţa : Poate aţi fi avut posibilitatea să aveţi mai multe realizări, să fiţi chemată în mai multe locuri…

Maia Morgenstern: Nu pot răspunde acum cererilor care mi se fac. Joc pentru că există o nevoie, şi cu aceeaşi satisfacţie aş juca la New York, ca şi la Bistriţa sau Dej, pentru că sunt chemată, pentru că există o cerere, există o sete de acest lucru şi atunci e mai mare şi satisfacţia .

Gazeta de Bistriţa : Vreau să vă întreb dacă mulţumirea sufletească şi mulţumirea artistică vă însoţesc şi în locaţiile astea un puţin provinciale? Aveţi încrede în public în oameni peste tot?

Maia Morgenstern: Am mare mare încredere în public şi în nevoia lui şi în setea lui de a ne avea.

Gazeta de Bistriţa : Spuneţi-ne care vă sunt cele mai dragi personaje de până acum?

Maia Morgenstern: Nu pot să vă spun, pentru că e ca şi cum m-aţi întreba care mi-e cel mai drag dintre copii, pe care-l iubesc cel mai tare, şi nu pot să aleg între ei.

Gazeta de Bistriţa : În care rol v-aţi instalat cel mai greu?

Maia Morgenstern: Sunt capcane, ai sentimentul că le cam ştii şi, la un moment dat, totul se face ţăndări şi te trezeşti într-o încăpere goală din care nu găseşti o ieşire şi atunci foarte târziu îţi dai seama cât e de greu de fapt şi lucruri care par inabordabile la început se deschid şi se cuvine să le acorzi atenţie, dăruire, dragoste, seriozitate, un mare devotament. Atunci se deschid şi se cheamă unul pe altul lucrurile, concluziile.

Gazeta de Bistriţa : Pe cine dintre autorii dramatici, clasici, v-ar fi plăcut să-l cunoaşteţi să vă beţi cafeaua împreună?

Maia Morgenstern: Îmi sunt de ajuns operele literare, operele dramatice, nu mi-aş dori să îi cunosc. Cine ştie ce dezamăgire personală m-ar fi păscut.

Gazeta de Bistriţa : Nu i-aţi fi spus vreunuia că aveţi nevoie de un alt fel de personaj?

Maia Morgenstern: Nu, pentru că eu cred în surpriză, cred în neprevăzut, cred în duel, în provocare, nu-i ceva pe care să-mi comand eu. Un personaj nu e o haină pe comandă după părerea mea.

Gazeta de Bistriţa: Ce credeţi că v-ar putea înfrânge, ce obstacol, unde s-ar putea opri setea asta de nou?

Maia Morgenstern: Nicăieri, sper.

Gazeta de Bistriţa: N-a dispărut nimic din prospeţimea primelor încercări?

Maia Morgenstern: Ba da şi încă foarte mult, de asta mă şi aventurez şi e un privilegiu, un cadou pe care consider că mi l-a făcut viaţa că pot să joc alături de tinerii şi foarte tinerii actori.

Gazeta de Bistriţa : Ce părere aveţi, în zilele noastre e la fel de bună şcoala de teatru?

Maia Morgenstern: Mai bună, mai interesantă. Imaginaţia tinerilor le este biciuită, li se acordă încredere, li se acordă credit, li se permite imensul privilegiu, şansa de a greşi .

Gazeta de Bistriţa : Marii actori s-au lăsat ispitiţi în mod direct, în creşterea lor, de a deveni creatorii teatrului, nu doar interpreţii anumitor personaje, sau agenţi ai teatrului. Aveţi în plan, aţi creat un spectacol, vă gândiţi la aşa ceva?

Maia Morgenstern: Teoretic, da. S-a mai întâmplat şi asta, dar nu ca o profesiune.

Gazeta de Bistriţa : Două vorbe, în final, despre Bistriţa…

Maia Morgenstern: Vin şi revin la Bistriţa, şi atunci când sunt invitată răspund din tot sufletul, pentru că iubesc locul acesta. Bistriţa mi-a oferit momente şi seri de neuitat.

Noemi Constantin