O atmosfera de tensiune greu de descris în cuvinte. Judecatori, procurori, avocati si personal auxiliar… Fiecare dintre ei s-a aflat pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp în atentia serviciilor speciale. Tuturor li s-au întocmit fise de urmarire pe baza unor note informative. Mai mult sau mai putin verificate, aceste note – în mod deosebit cele întocmite de sursele “1672”, “Elevul” si “Filipescu” – au stat la baza unor analize si sinteze informative care au fost înaintate periodic la Bucuresti. Iar masurile împotriva celor considerati indezirabili nu au întârziat sa apara.
În impunerea modelului totalitar în România a contat foarte mult introducerea sistemului juridic de tip sovietic si adoptarea, în aprilie 1948, a Constitutiei Republicii Populare Române. Reorganizarea sistemului judiciar, în acord cu principiile politice ale PCR, a fost facuta printr-o lege speciala adoptata pe data de 24 noiembrie 1947, care însa a fost urmata de alte doua legi importante, Legea nr. 5 si nr. 6, ambele din iunie 1952. “Subliniem ca nici în acest domeniu (Justitie si Procuratura – n.a.), arata Dumitru Firoiu, nu a fost vorba de o simpla reforma; s-au creat organe complet noi, radical diferite de ceea ce a fost justitia si parchetul în regimul trecut”. |n acest context era imperios necesar pentru noul regim pe cale de a se instala sa cunoasca foarte bine starea de spirit din cadrul Curtii de Apel, a Tribunalului si Judecatoriei Mures. Evident ca se dorea în primul rând a se stii care sunt “oamenii pe care se poate conta”. Urmarirea permanenta, punerea la stâlpul infamiei, frica pierderii locului de munca si deci excluderea sociala au reprezentat modalitatile prin care unele cadre din institutiile mai sus amintite, au fost determinate sa colaboreze. Bine penetrate informativ înca de la început, institutiile în cauza au putut fi apoi “reformate” în acord cu principiile si obiectivele urmarite de PCR. Birocratia comunista dorea însa sa dea însa o aparenta de legalitate tuturor acestor masuri cu caracter punitiv. În acelasi timp, pentru a justifica represiunea desfasurata la scara întregii societati românesti, s-au invocat diverse pretexte: pericolul reactiunii interne, a razboiului rece, fragilitatea regimului si a institutiilor sale, etc.
Cazul Gheorghe Bratu… Marire si decadere
|n primii ani de la instaurarea comunismului în România unele personaje – precum si cel despre care vom discuta în continuare – au avut cariere cu adevarat fulminante. Presedinte al Tribunalului Mures între anii 1946-1948, un an mai târziu, Gheorghe Bratu a fost activat si a devenit magistrat militar cu gradul de general maior, fiind în acelasi timp numit în functia de procuror general al Tribunalului Militar Bucuresti. Trecutul însa îl urmarea si s-a dovedit a-i fi fatal nu numai în cariera, dar si în viata. Birocratii din Securitate, dublati de cei dispusi sa-l incrimineze prin declaratiile lor, au determinat în cele din urma întreruperea carierei proaspatului magistrat militar Gheorghe Bratu. |ntr-un raport informativ din 14 aprilie 1949, sublocotenentul de securitate Iordan Ludovic îi semnala superiorului sau Kovacs Mihaly, punctual, câteva aspecte referitoare la Gheorghe Bratu. |n respectivul raport erau indicate persoanele care i-ar fi dat diverse mite acestuia pentru ca în calitatea sa de presedinte al Comisiei Judetene Mures de Reforma Agrara, Bratu sa-i favorizeze sub o forma sau alta. |n acelasi timp, mai erau semnalate si persoanele dispuse sa dea relatii vis-à-vis de aspectul semnalat: Papai Zoltan (domiciliat în Târgu-Mures, strada Vorosmarty, nr. 8), Csernati Blanka (functionara la Primaria din Târgu-Mures), Rozsnay (fost prim pretor la Curteni) si Voda Andrei (fost secretar al lui Bratu în cadrul Comisiei de împroprietarire).
Prietenii care te lucreaza pe la spate
Chiar si anturajul lui Gheorghe Bratu s-a dovedit pentru acesta “o piatra de moara” menita a-l discredita. “… Primul presedinte Gheorghe Bratu – scria într-un raport sinteza ofiterul Iordan Ludovic – zilele trecute stând de vorba cu mai multi functionari din cei cunoscuti cu sentimente nationaliste, le-a spus urmatoarele: Daca vrei sa treci puntea te faci frate si cu dracul, iar apoi îi dai dracului… Dragi baieti puteti sa va înscrieti în PCR…”. Într-un alt raport informativ întocmit de acelasi ofiter, se mentiona: “În ceea ce privestea afirmatiile atribuite domnului prim presedinte dr. Gheorghe Bratu de la Tribunalul Mures în convorbirea avuta de acesta cu Ceuseanu Augustin (prim grefier – n.a.), acestea au fost confirmate prin convorbirile avute cu functionarii… Tot la aceste convorbiri am aflat ca la locuinta domnului Bratu se dau deseori cine la care participa numai prietenii lui de absoluta încredere…” Cert este faptul ca dupa un timp petrecut în înalta functie de la Bucuresti, magistratul militar Bratu a fost mutat la Tribunalul Militar de la Brasov. N-a stat prea mult nici aici, caci dupa doi ani a fost arestat, degradat militar si condamnat. Dupa ispasirea pedepsei s-a reîntors la Târgu-Mures unde a decedat discret în deceniul sapte al secolului trecut. Ramâne totusi dilema: Gheorghe Bratu a luat cu adevarat mita sau a fost doar o victima a sistemului?
Asesorii populari, oamenii de încredere ai partidului
Reorganizarea aparatului de justitie a presupus si încadrarea institutiilor din sistem cu oameni devotati regimului, capabili sa execute cu fidelitate indicatiile partidului de guvernamânt. Dupa ce într-o prima faza au fost “comprimati” (concediati – n.a.) un numar de 42 de functionari judecatoresti din oras si din judet, a urmat apoi încadrarea aparatului de justitie, inclusiv a celui din Mures, cu asesori populari. Printr-o lege speciala se stabilea principiul “alegerii” magistratilor, numiti si “asesori populari” acestia fiind nominalizati de partid, iar în peste 90 % din cazuri asesorii aveau o pregatire precara, fiind însa “elemente de încredere” ale partidului de guvernamânt. De doua ori mai numerosi ca judecatorii lânga care stateau la procese, asesorii aveau rolul ca prin numarul lor sa asigure triumful partidului în toate cauzele judecate. Securitatea – cum a fost spre exemplu si cea din Mures – a urmarit cu mare atentie alegerea acestor asesori populari. “Raportam – scria într-un raport sinteza lt. de securitate Krausz – ca în zilele de 16, 17 si 18 mai a.c. (1948 – n.a.) în orasul nostru a avut loc alegerea de asesori populari… Au votat membrii diferitelor sindicate… Asesorii alesi vor functiona o parte pe lânga Curtea de Apel, Tribunal si Judecatorie. Alegerile au decurs în deplina ordine, iar starea de spirit a fost multumitoare deoarece au fost alesi elemente din clasa muncitoare, demni de încredere si care vor sti sa apere interesele acestei clase, din care fac parte.”
Kincses Elemer, Stefanelli Radu, Sauber Bernard… – “elemente nesigure”
Pentru comunisti era vital sa cunoasca starea de spirit din rândul personalului care încadra aparatul de justitie muresean. Atunci când informatiile obtinute se si confirmau valoarea informatiei era deosebita. Se stia pe cine se poate conta cu adevarat si pe cine mai putin sau chiar deloc pentru a fi îndepartat din sistem. Spre exemplu, pe o astfel de lista întocmita în anul 1949, se afla si judecatorul Kincses Elemer, de la Judecatoria Populara Miercurea Niraj, despre care slt. de securitate Lote Vasile, scria: “….cunoscut ca reactionar si dusman al poporului… cunoscut ca aparator al elementelor bogate si chiaburesti.” Pe o alta lista, întocmita de Securitate în anul 1951, îl regasim din nou pe Kincses Elemer, de data aceasta în calitate de procuror la Parchetul Tribunalului Mures, alaturi de Stefanelli Radu, procuror la Parchetul Curtii de Apel sau de Sauber Bernard, “procuror la Parchetul Tribunalului Mures, provenit din campul muncii care a afirmat ca, odata raionati (reorganizati – n.a.) vom scapa si de birocratie si de cei ce sustin aceasta.” Referindu-se la o anume stare de nesiguranta existenta în cadrul aparatului de justitie muresean – urmare fireasca a unor permanente reorganizari si comasari – într-un alt raport sinteza din 10 noiembrie 1951, un ofiter de securitate preciza faptul ca: “…aceasta stare de psihoza se datoreste unor elemente burgheze ca de exemplu Stefanelli Radu, procuror de curte, Stoica Simion….” Este greu de imaginat astazi modul în care a fost conceput si realizat aparatul informativ al Securitatii locale, dar este de presupus dupa diversitatea informatiilor si a mediilor din care ele provin ca se reusise penetrarea informativa a tuturor mediilor de interes informativ.
Dau un palton pentru o interventie sau ce înseamna traficul de influenta
Spre exemplu, în cazul procurorului Monai Alexandru din Ministerul Justitiei, venirea în inspectie la Târgu-Mures s-a dovedit a-i fi fatala în cariera. Printr-o nota informativa, un informator din anturajul sau imediat, tinea sa semnaleze Securitatii faptul ca procurorul ar fi promis sa intervina pentru a se interesa de situatia unui condamnat politic, fiul unui croitor din Târgu-Mures. Mai mult chiar, procurorul Monai ar fi promis ca va face toate diligentele necesare pentru ca fiul croitorului Fodor sa fie eliberat. {i cum totul are un pret – potrivit aceleiasi note informative din 1949 – procurorul Monai n-ar fi plecat cu mâna goala, ci ar fi primit un palton de iarna si niste… oua. Nu stim daca informatiile s-au dovedit a fi reale si daca la dosarul lui Monai se mai aflau si alte acuze, cert este faptul ca ulterior a fost demis. Victima a sistemului sau victima a propriilor trasaturi de caracter ? Incertitudinile de ordin politic, greutatile economice ale perioadei respective – era la mai putin de un deceniu de când razboiul luase sfârsit – la care se adauga, în cazul unora, si anumite tare de caracter au favorizat cu siguranta actiunile Securitatii.
Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com
“…În calitate de presedinte al Comisiei Judetene Mures de Reforma Agrara a favorizat pe unii mosieri contra unor mite;
– sotia lui Bikfalvi Nagy Simion din comuna Sabed ar fi dat o mita de 300.000.000 de lei;
– sotia lui Szekeres Iosif a dat o mita de 12.000.000 si a reprimit pamântul expropiat în comuna Band…;
Averea câstigata în felul acesta figureaza pe numele socrului numitului, anume Prunas Dumitru din comuna Mureseni si Rares, fiul vitreg al acestuia. |n comuna Mureseni, Prunas Dumitru poseda 6,98 de hectare de pamânt si a construit o casa în anul 1946 care valoreaza circa 6-700.000 de lei stabilizati. |n comuna Tirimia, pe numele lui Rares ar fi 5 iugare de pamânt. |n comuna Herghelia….”
(Fragment din raportul sinteza întocmit de slt. de securitate Iordan Ludovic la data de 14 aprilie 1949, cu referire la Gheorghe Bratu)
“Sunt informat prin grefierul Caliman ca functionarii de la Justitie sunt îngrijorati cu noua încadrare, discutându-se si în mijlocul magistratilor care aproape toti au fost degradati si numai Mura a fost avansat ca si consilier, desi socrul sau este cel mai înfocat reactionar, iar sogorul sau este arestat.”
(Nota informativa din data de 30 martie 1949; Sursa: “Elevul”)
“Sunt informat ca judecatorii de la Curtea de Apel din Târgu-Mures sunt prea binevoitori fata de inculpatii care sunt judecati în recurs. Astfel, numitii Vlasiu, Semo Hoppan et Comp., care au fost condamnati la mai multi ani de închisoare corectionala, fiind implicati în afacerea Dujak din Reghin, facând recurs, Curtea le-a admis în parte recursul si le-a redus în mod simtitor pedeapsa acordata de prima instanta de sabotaj. Acest procedeu de a lucra este cunoscut de catre multi dintre cetatenii orasului, care considera astfel Curtea ca o instanta ce reduce pedepsele sau achita cu prea multa usurinta.
(Nota informativa din data de 7 aprilie 1949; Sursa: “1672”)
“|n ziua de 30 mai a.c., Vasiliu Ioan, functionar la Curtea de Apel din Târgu-Mures, mi-a spus ca Vladescu Emil si Kebici Nicolae, ambii functionari la Curtea de Apel din Târgu-Mures, continua si acum, mai accentuat criticile lor fata de regimul socialist…agitând printre ceilalti functionari si afirmând ca în regimul actual se traieste mizerabil, ca viata este mai scumpa, ca este mizerie…|n general ambii duc o intensa propagandaa împotriva regimului socialist de la noi, din URSS si din statele cu democratie populara.”
(Nota informativa din data de 1 iunie 1951; Sursa: “Filipescu”)
“…Tovarasul procuror Monai Alexandru din Ministerul Justitiei din Bucuresti, aflându-se în control si sprijin în regiunea noastra si vizitându-si si socrii sai care domiciliaza în Târgu-Mures, prezentându-se la el croitorul Fodor I., domiciliat în strada Calarasilor, nr. 11, si solicitându-i pentru a interveni pentru fiul sau ce se gaseste depus la Penitenciarul Central nr. 34 din Constanta, ca si condamnat politic, care a trecut frontiera clandestin, l-a asigurat pe acesta, ca în scurt timp fiul lui va fi pus în libertate. Din informatiuni neverificate rezulta ca acest croitor i-ar fi dat niste oua, si ca în prezent îi face un palton de iarna pentru care lucru nu-i va lua nimic.”
(Fragment din Nota-sinteza întocmita de Securitatea locala în data de 10 noiembrie 1951)
