Dosarul Gazeta a stat la baza declanșării celui mai controversat scandal de presă din România. Liviu Man, directorul Gazeta de Cluj și Gazeta de Bistrița, vorbeşte într-un interviu despre ce s-a întâmplat în dimineața zilei de 30 octombrie 2006, despre persoanele care au stat în spatele înscenării dosarului Gazeta, în care au fost implicați 5 jurnaliști, patru directori și administratori ai firmelor de presă care editau „Gazeta de Cluj”, „Gazeta de Bistrița” și „Bună ziua, Ardeal!”, dar și despre problemele din justiția românească.
Reporter: Mai căutăm vreo dreptate în cazul Gazeta?
Liviu Man: Dreptatea a fost făcută parțial de către justiția română în 2018, după 11 ani de procese și 122 de termene la Brăila și la Galați. Am fost achitați de toate infracțiunile care ni s-au pus în cârcă, respectiv șantaj și constituire de grup infracțional organizat, de către DIICOT. Am fost achitați pe motiv că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală la ambele infracțiuni, după 11 ani.
Ce s-a întâmplat în dimineața zilei de 30 octombrie 2006?
În dimineața zilei de 30 octombrie 2006, la domiciliul meu, cât și la domiciliul a încă cinci colegi de-ai mei și la cele două redacții „Gazeta de Cluj” și „Bună ziua, Ardeal!” au intrat mascații și jandarmii înarmați cu pistoale, mitraliere, cu cagule trase pe față, dimineața la ora șapte și deoarece era o acțiune a DIICOT-ului, s-au comportat ca și cum eram niște traficanți de droguri sau de carne vie. De exemplu, la mine în casă au venit nu mai puțin de nouă jandarmi și polițiști înarmați toți cu automate, au sărit gardul și au intrat în casă și au zis că au mandat de percheziție, respectiv mandat de aducere la sediul DIICOT.
Bănuiați că urma să fiți arestați?
Aveam informații că se pregătește ceva, însă având în vedere experiența anterioară, adică faptul că în 16 ani de democrație postcomunistă, din 90 până în 2006 nu a fost arestat niciun ziarist și nu s-a pus la cale nicio manevră de acest fel. A a mai fost un caz la Iași, cu colegii de la „Bună ziua, Iași!”, care au fost acuzați de șantaj și trimiși în judecată, dar nu s-a pus nicio clipă problema de a fi arestați preventiv, cum am fost noi. Au venit de dimineață, de față cu copilul meu minor care avea atunci 7 ani, au percheziționat casa, nu au găsit absolut nimic că nu aveau ce să găsească. În casa mea sunt doar foarte multe cărți. M-au și amuzat că tot căutau prin cărți, nu știu ce sperau să găsească, probabil se gândeau că eu îmi țin prin cărțile de istorie sau prin romanele din casă acte cu care probabil șantajez pe cineva. Evident că nu au găsit nimic pentru că nu aveau ce să găsească, după care am fost duși la audieri, tot așa cu cătușe, cu show-ul de rigoare, iar seara am fost arestați. A fost chemată toată presa, televiziunile, am trecut printre cameramani cu cătușele pe mâini și am fost închiși în aceeași seară, de fapt de atunci începea coșmarul.
Când vorbim de controversatul caz Gazeta, ați simțit că este vorba despre un fake news la mijloc pe care se bazează organele de cercetare?
Fake news-ul a fost tocmai această poveste care a fost inventată de băieții de la DIICOT și cu cei de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate. Fake news-ul era foarte clar, noi suntem șantajiști și nu numai că suntem șantajiști, dar ne-am și organizat într-un grup infracțional organizat, al cărui lider chipurile eram eu, prin care noi urmăream să șantajăm oameni de afaceri și oameni politici din România contra unor sume de bani. Au reușit să strângă 51 de părți vătămate și au audiat peste 200 de martori. Cred că atâția martori au fost numai în procesul lui Provenzano. Acesta este sistemul de lucru în România. Acesta a fost fake news-ul rostogolit în mass-media, cu șantajiștii de la trustul Gazeta, asta a vuit presa. A venit Cristian Tudor Popescu care în seara zilei de 30 octombrie a făcut turul televiziunilor private din București unde a explicat că nu este un atentat la libertatea presei și că este foarte bine ce ni se întâmplă, că suntem niște nenorociți de șantajiști, chiar dacă nu ne judecase absolut nicio instanță, iar potrivit Constituției din România un om este vinovat numai când există o sentință judecătorească definitivă, ori noi nu fusesem judecați.
Cine credeți că a pus la cale fabricarea dosarului Gazeta?
Cred că totul a fost pus la cale de către Serviciile Secrete, mai precis de către Serviciul Român de Informații (SRI). În 2005, la inițiativa președintelui de la acea vreme, Traian Băsescu, presa a fost trecută în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării ca vulnerabilitate națională, deci presa a devenit o vulnerabilitate națională, iar pe de altă parte, infracțiunile de corupție erau asimilate unui atentat la siguranța națională. Noi am avut foarte multe articole în care am scris despre George Maior care tocmai fusese numit, cu câteva luni înainte, director al Serviciului Român de informații de către Traian Băsescu și toată lumea s-a mirat atunci că Băsescu a pus un PSD-ist șef la SRI, când putea să pună un om de-al lui din Partidul Democrat Liberal sau apropiat PDL-ului. Ce nu știa lumea era că George Maior care era lansat în politică de foarte multă vreme de tatăl lui, fost PUNR-ist și apoi PSD-ist, Liviu Maior, fost ministru al Educației, apoi secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale și director al SRI-ului. Acesta a fost un om de casă al familiei Băsescu și l-a protejat pe președintele Traian Băsescu. Abia acum a apărut dovada că Traian Băsescu a fost informator al Securității, deși mai fusese verificat de mai multe ori și s-a dat verdict de necolaborare cu Securitatea, acum în sfârșit i s-a dat verdict de colaborare, iar documentele respective erau la Ministerul Apărării Naționale pentru că Traian Băsescu a turnat la Securitate când avea calitatea de comandant de navă, era militar. Mai are o cale de atac, până acum a pierdut și acum este în recurs. Sursele noastre din Ministerul Apărării Naționale, ceea ce am scris și noi în ziar, confirmă că datorită lui George Maior acele informații nu au apărut atunci în Presă, că Băsescu a fost informator al Securității și au apărut acum, după atâta timp, în urmă cu trei sau patru ani.
Noi am avut mai multe materiale în care informam opinia publică despre tinerețea lui George Maior care este clujean, era un subiect legat de Cluj. Iar prin aceste materiale l-am deranjat pe el, l-am deranjat pe generalul Virgil Ardelean, care și el este clujean și care este implicat prin copilul său în afaceri mai mult sau mai puțin dubioase, astfel am creat o masă critică de oameni care își doreau ca noi să dispărem, să nu mai existăm ca presă. Chiar m-am amuzat, deși nu era momentul, când am ajuns la pușcărie și am intrat, acolo m-a întrebat un temnicer ce profesie am și i-am răspuns că sunt director la ziar, la care temnicerul mi-a spus că nu mai sunt director la ziar, că de acum sunt pușcăriaș, la care i-am răspuns că sunt în continuare director la ziar. Ei au avut impresia că în momentul în care ne arestează, ziarele își vor înceta apariția și ni se va închide gura, dar s-au înșelat. Ziarele au mers mai departe, desigur, în condiții mult mai proaste, dar au mers mai departe și aici este meritul celor care au rămas acasă.
Au existat și alte cauze care au dus la întocmirea acestui dosar?
Este vorba și despre o luptă economică foarte acerbă, pentru că atunci era bătălia pentru construirea primelor mall-uri în Cluj-Napoca, care după cum se poate observa produc și vor produce extrem de mulți bani. La acel moment, trustul care era reprezentat de Árpád Pászkány reușise să obțină permisiunea să construiască Polus-ul, care există și în ziua de astăzi, iar pe terenul unde acum s-a ridicat Iulius Mall a fost o licitație unde a participat Árpád Pászkány și Iulian Dascălu din Iași. Dascălu a câștigat licitația în dauna lui Pászkány, iar Pászkány l-a dat în judecată.
De ce ați fost mereu asociați cu Árpád Pászkány?
Pentru simplul fapt că nu i-am cântat în strună lui Iulian Dascălu, care era român și am relatat în mod onest despre afacerile lui Árpád Pászkány care era de origine maghiară și s-a tras concluzia că noi suntem cu ungurii, deci suntem împotriva românilor. De aici această asociere între noi și Pászkány care și el a fost trimis în judecată într-un dosar disjuns din dosarul Gazeta și el, la rândul său, a fost achitat de toate acuzațiile care i s-au adus.
Cum a ajuns acest caz de la Cluj la Brăila?
A ajuns la Brăila deoarece am făcut o cerere să ne fie mutat procesul din Cluj pentru că era presiunea prea mare pe judecători și chiar judecătorul care ne-a dat mandatul de arestare în prima seară, Claudia Ilieș de la Tribunalul Cluj, a mai intrat încă o dată să ne dea un mandat de arestare, deși era complet interzis, pentru că nu poți intra numai o singură dată să dai un mandat de arestare, deoarece atunci te pronunți. După 30 de zile a mai intrat ea o dată, pentru că se spune că calculatorul trage la sorți și se pare că, într-un mod foarte ciudat, calculatorul a tras la sorți același judecător ceea ce este aproape imposibil. Atunci mi-am dat seama că aici, la Cluj, nu avem nicio șansă și sunt absolut convins că dacă râmâneam la Cluj ne-ar fi condamnat la ani grei de închisoare. Am făcut cerere la Înalta Curte de Casație și Justiție să fim mutați oriunde, dar să nu rămânem în Cluj. Avocatul a fost întrebat la București, la un moment dat, unde am vrea să fim strămutați, bineînțeles că nu poți să-ți alegi singur locul, iar avocatul a zis „Cât mai departe de Cluj” și așa s-a ajuns la Brăila. Am avut 98 de termene la Brăila și 24 de termene la Curtea de Apel Galați, până a rămas sentința definitivă și irevocabilă că suntem nevinovați.
De ce colegii din presă nu erau interesați de soarta voastră?
Există o explicație foarte simplă, George Maior a fost întrebat într-un interviu dacă sunt agenți acoperiți în presa din România și a zis că da, sunt. Atunci declarațiile sale au stârnit controverse, iar el a completat că în toate țările civilizate, Serviciile Secrete își infiltrează oameni în presă. Cei care au fost cei mai vocali împotriva noastră, sunt convins că lucrau pentru servicii și au primit ordin de zi să ne înjure. Pe lângă cei care lucrau pentru servicii în mod nemijlocit și erau la ordin să spun așa, a existat și foarte multă invidie profesională la bază și speranța că dispărând noi, vor apărea alții în loc. Am pierdut foarte mult din audiență și din credibilitate. Cum poți să citești un ziar al cărui patron e la pușcărie pentru șantaj? Culmea e că pe noi ne-au citit mai mulți, dar în aceeași perioadă, vorbesc despre o coincidență, nu vreau să spun mai mult, Rareș Bogdan cu „Ziua de Cluj” a fost unul din personajele care s-au ridicat și de atunci, dintr-un obscur redactor-șef la fițuica „Ziua de Cluj” a ajuns la Realitatea TV și actualmente este prim-vicepreședinte al PNL.
Cum vi se pare presa actuală în ceea ce privește fake news-urile atât la nivel local, cât și național?
Din păcate, față de acum 10 ani sau acum 15 ani, cu excepția televiziunii naționale, a radioului public și a câtorva publicații pe care le pot număra pe degetele de la o mână, presa s-a deprofesionalizat enorm și s-a tabloidizat. Am ajuns într-o stare de prostituție intelectuală a presei, iar problema fake news-ului nu e că e numai un fake news sau câteva, sunt avalanșe de fake news-uri. Dacă le urmărim, fake news-urile nu apar întâmplător, există un pattern, un tipar, nu sunt aruncate în mod întâmplător, ci ele provin din niște laboratoare cum sunt acele creșe de troli despre care se tot vorbește și de care sunt învinuiți rușii că le fac, dar le face oricum toată lumea. Cred că presa este vulnerabilizată, este subfinanțată, este pradă fake news-ului și este erodată foarte mult și de rețele sociale. Presa de când a apărut în secolul al XVIII-lea este unul dintre garanții democrației. Din păcate, presa arată ca și societatea în care trăiesc ziariștii din presă. Nu putem avea o presă mai performantă decât statul în care trăim, nu putem avea o presă mai bună decât societatea în care trăim cu toții.
Vi s-a propus să vă alăturați serviciilor secrete?
Nu. În serviciile secrete, în momentul în care vor să te cheme, îți fac un profil. Nu mă potrivesc profilului de ofițer de serviciu secret și nici celui de informator, pentru că sunt mult prea independent și nu sunt dispus să urmez ordinele orbește.
Ați cerut despăgubiri pentru cei 11 ani de procese?
Noi, toți cei arestați, am dat în judecată statul român, cerând despăgubiri și procesele sunt pe rol. Încă nu s-a dat nicio sentință, dar așa cum merg lucrurile în România, dacă 11 ani a ținut procesul meu, cel mai probabil și acesta va mai ține trei sau patru ani. Am cerut daune morale și să ne recăpătăm banii pe care i-am plătit pe avocați și pe deplasările pe care le-am făcut înconjurând planeta de trei ori. Este posibil să te adresezi la CEDO numai după ce ai epuizat toate căile în România. Iar noi încă nu am epuizat această cale, încă nu avem o sentință în acest proces în care am cerut daune morale și materiale. Suntem optimiști că, în cele din urmă, dreptatea s-a făcut, însă foarte greu și după foarte mult timp. Sper ca alții să nu treacă prin ce-am trecut noi.
