Democraţia mulţimilor în desfăşurare paşină şi în entuziasm controlat, s-a afirmat ca niciodată în pieţele şi pe străzile multor oraşe din ţară. Acelui februarie geros i-au dat viaţă şi căldura trupurilor, lumina conştiinţei şi inteligenţei, sinceritate, entuziasm şi visare ancorată în schimbare şi apărarea înfăptuirilor. România marilor schimbări democratice e o stare virtuală, un proiect de stat văzut pe pancarte şi reclamat, zi de zi, seară de seară, propagat de un post TV şi o parte din presa scrisă. Epilepsiile finanţatorilor şi slujitorilor ei sunt semne ultime aidoma cojilor leprosului. România nu-i o alcătuire aleatorie, în căutarea formei de stat. O are istoric şi stabilită azi constituţional. De aceea lupta e deschisă şi trebuie generalizată în prezent pentru stârpirea corupţiei, pentru că este interes naţional. Va mai dura un timp. Ori învinge stânga moscovită de la putere, cu L. Dragnea în frunte şi V. Ponta rezervă, ori dreapta din UE şi NATO, în prezent conducător preşedintele K. Johannis. Metaforic, strada e moral la putere în urcare şi oponenta ei de pe caldarâm la Cotroceni în cădere sinoptică. Strada neîncăpătoare mulţimilor sporite seară de seară e suma libertăţilor individuale manigeste în grup şi activate de sinele colectiv. Astfel se compune voinţa mulţimilor şi se constituie forţa libertăţii, se impune dreptatea în spiritul legii adesea victorioase. Exemplul recent este anularea Ordonanţei 13/2017 de către însuşi emitent – Guvernul la putere pe nume Grindeanu. Puterea în totalitate a contraatacat pe alte căi şi a provocat alte ilegalităţi. S-a adresat Curţii Constituţionale pentru soluţionarea conflictului între puterile statului, respectiv dintre legislativ şi justiţie. Decizia acesteia nu e de discutat, fiind o temă a specialiştilor, însă a greşit grav. Apoi, componenţa partinică a înaltului for e injustă. De aceea, zilnic greşeşte Curtea Constituţională până va fi formată din constituţionalişti fără de partid; aceste organe cu politruci şi foşti securişti, sunt resturi ale statului proletar, străine şi duşmane statului de drept. Neîncrederea în cel mai înalt organ îi incriminează deciziile adoptate şi statutul de partid preşedintelui V. Dorneanu.
Libertăţile individuale şi cele de grup suportă în prezent o limitare determinată de concordanţă şi respectare a directivelor normative a UE, a cărei membră este România de la aderare. Întreaga noastră legislaţie se conformează tratatelor unionale. Curios, dar acestea sunt izvoare de drept. Nu există un parlament în scop legislativ a puterii de stat. Repet că nu este o constituţie la nivel unional sau o declaraţie de importanţa Proclamaţiei de constituire a UE. Şi nu are simbolurile de stat compus, lipsindu-i organele caracteristice unei federaţii. Dar are diferite forme de poziţionare a statelor care au aderat, anumite trepte şi importanţă cei 27 de membri ce o compun. Nivelul lor de acceptare a integrităţii este măsurat prin aşa numitul spaţiu Schengen. În fond este un gard juridic pentru circulaţia forţei de muncă, de intrare şi încadrare legală la muncă a cetăţenilor statelor care o formează. România este în afara spaţiului, cetăţenii români au drepturi limitate şi statul e supus încă monitorizării justiţiei de către organismele unionale. Măsurile acestea se răsfrâng în plan economic la forţele de producţie şi la productivitatea muncii, numite generic viteze de dezvoltare. În prezent se vorbeşte de două viteze; oricum, ne aflăm în a doua. Pe viitor să fie mai multe, aproximativ cinci.
Există pe tema aceasta a vitezelor formulate teorii, doctrine – mai degrabă demagogii, ideologii, oricum numite numai să fie stabilite şi politic deosebirile între statele mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate. Se resimt şi azi limitări cu prelungiri până în libertăţile individuale. Aceasta e problema problemelor care frământă cetăţenii şi politicienii statelor europenizaţi unional, dovadă că a rezultat Brexit-ul despărţitor al Angliei, zilele trecute votat de Parlamentul ei.
Ţara noastră în prezent nu este de acord cu politica vitezelor. În reuniunea Consiliului Europei a liderilor UE în care s-a propus o uniune a mai multor viteze, preşedintele K. Johannis a spus: „Cu toţii – 27 – ne-am referit la acest text propus. Contrar aşteptărilor multor analişti nu s-a discutat textul care va fi cu siguranţă la Roma, un text care subliniază realizările Uniunii de până acum, arată nivelul de ambiţie pentru viitor. (…) În acest context am explicat colegilor şi colegelor de ce o Europă cu mai multe viteze nu e o soluţie bună, dimpotrivă… ar putea chiar să ducă la scindarea Uniunii Europene”. E un fapt bun de reţinut, că preşedintele şi prim-ministrul au împărtăşit o poziţie politică unitară. Poate fi un început înţelept de colaborare; că până aici al doilea, S. Grindeanu, e legat de faimoasa Ordonanţă 13.
de Teodor Tanco
