Agresiunea care a avut loc la sfârsitul saptamânii trecute asupra colegului meu Zaharia Cotoc, chiar în sediul redactiei GAZETA DE BISTRITA, a bulversat mass-media bistriteana si viata orasului.
Evenimentul demonstreaza, înca o data, cât de fragila este libertatea presei, cu atât mai mult cu cât este vorba de presa locala, unde potentatii zilei sunt obisnuiti, în mare masura, cu plecaciuni si periute. Per ansamblu, s-a încercat nu o data intimidarea mass-media prin diferite metode, de la procese lungi în instanta, în majoritatea cazurilor câstigate de jurnalisti, si pâna amenintari sau agresiuni fizice. Au fost, însa, si cazuri în care jurnalistii si-au pierdut viata din cauza articolelor publicate, pentru ca au avut îndrazneala de a scoate la lumina jegurile acestei natii.
Este si mai grav când în asemenea cazuri sunt implicate persoane ori institutii publice, care, pâna la urma, sunt vectori ai aplicarii legilor în teritoriu. Acestia sunt primii luati în vizorul mass-media, tocmai pentru ca reprezinta statul si îi platim din banii nostri. Presa de investigatii este cea mai expusa pericolului, riscului ca în orice moment sa se trezeasca cu pumni peste cap, la propriu. Jurnalistii care scriu materiale de acest gen sunt însa constienti de riscul la care se supun si merg mai departe. Orice lupta are victimele ei si un pret de platit. Totul este sa ai curaj sa mergi mai departe cu fruntea sus. Evident, în presa de investigatii, “atacul” este fara avertisment, cu atât mai mult cu cât “latratul” în presa româneasca nu descurajeaza pe nimeni. Din pacate nu toti jurnalistii sunt constienti de puterea vârfului penitei lor. Este într-adevar o munca plina de riscuri, grea si stresanta – a treia ca factor intens de stress dupa cea de pilot si controlor de zbor. Cei care detin Puterea nu iubesc întotdeauna adevarul, mai ales daca îi prejudiciaza în vreun fel, nu suporta critica si nu vor sa înteleaga ca jurnalistul îsi face în mod obiectiv meseria. Cei care detin Puterea “uita” prevederile Constitutiei legate de “Libertatea de exprimare”, mai ales primul articol al legii fundamentale a României – “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.
Liana Muresan
