Suntem confruntati permanent cu situatii care se puteau evita, daca guvernantii nu ar confunda dorintele cu realitatea. De aici, frustrari, nemultumiri exacerbate, litigii si pâna la urma, o imensa insatisfactie.
Când s-au majorat pensiile, s-au exprimat îndoieli ca sunt sustenabile, deoarece bugetul asigurarilor sociale, în mod cert nu le putea suporta. Fiind un an electoral, parlamentarii au votat cu mare avânt augmentarea lor cu un procent unic în Europa. Cu privire la posibilitatea suportarii acestei cresteri a pensiilor si-a exprimat îndoieli si Presedintele, dar aceasta nu a servit la nimic. Domnul Vozganian ne-a asigurat cu inimitabilul sau ton profesoral ca ne facem griji degeaba. A mai spus ca exista premise si pentru majorarea pensiilor în anul 2009.
Cresterea pensiilor s-a realizat, dar beneficiarii lor nu s-au bucurat de efectele acesteia prea mult. Inflatia, datorata unor cauze complexe, din care principala a fost majorarea tarifelor pentru servicii si produse, a caror pret este reglementat de stat, a anihilat masura promovata de Guvern si Parlament, a caror promotori au fost PSD si PNL.
Nici cresterile de salarii sau acordarea de alte avantaje angajatilor, fara ridicarea corespunzatoare a productivitatii muncii, nu duce la altceva decât la sporirea masei monetare în circulatie, deci tot la inflatie. Toti am dori sa traim mai bine, personal putem sa avem aspiratii peste posibilitati, dar celor care ne conduc nu le este permis acest lucru.
În aceasta privinta, as dori sa fac referire la reglementari, ce privesc doua categorii socio-profesionale, fara îndoiala importante.
Astfel, s-a stabilit înca din 2004 ca medicii si membrii familiei lor beneficieaza de medicamente gratuite, cum se întâmpla în cazul fostilor detinuti politici, sau a refugiatilor. Normele de aplicare a legii privind medicii, dupa trei ani, nu au aparut si aceasta nu fiindca Guvernul nu stie cum sa le elaboreze, ci pentru simplul motiv ca nu sunt bani pentru aceasta facilitate.
Medicamentele sunt foarte scumpe, în deosebi în România, tara în care distribuitorii sunt mai lacomi ca în alta parte. La ce serveste o lege, care nu se aplica? Se înjura Parlamentul, Guvernul si nu mai stiu cine, dar acest lucru nu serveste la nimic.
Saptamâna trecuta, am încercat sa schitez câteva probleme ale noului ministru al justitiei, amintind si chestiunea salarizarii personalului. S-au elaborat reglementari menite sa amelioreze retribuirea personalului, ce deocamdata nu se pot aplica din cauza ca bugetul aprobat nu a inclus resurse pentru plata lor. De aici, procese, proceduri de executie silita si tot tacâmul. Ce nu face Guvernul când nu sunt bani! Recenta ordonanta de urgenta, prin care s-au redus considerabil alocatiile bugetare pentru cele mai multe ministere, din care unele foarte importante, cum sunt cele ale sanatatii si apararii, sunt o proba certa ca nu sunt suficiente resurse financiare. Înainte, facturile preelectorale se achitau dupa alegeri de noul guvern instalat. Momentan, situatia este asa de grea, ca s-a emis o ordonanta de rectificare a bugetului înca în luna a treia a anului, ceea ce este o premiera în practica guvernamentala postdecembrista.
Costul masurilor populiste este asa de mare încât beneficiarii lor se vor lamuri ca adaosul de bani, care nu ridica nivelul de trai, face mai mult rau decât bine. Am o vârsta la care majorarile pensiilor nu m-au deranjat deloc, dimpotriva. Se impunea corectarea lor, fiindca beneficiarii acestora sunt, în general, persoane defavorizate. Cuantumul lor are însa limite, determinate de nivelul resurselor, care sunt insuficiente, imprejurare de care nu s-a tinut seama.
Adoptarea unui buget echilibrat, care sa nu permita un deficit excesiv, este o conditie sine qua non, pentru ca salariile bugetarilor si pensiile sa nu determine inflatia, ce afecteaza economia în ansamblul ei. Respectarea acestui comandament ar determina sa nu se emita acte normative care nu se aplica, din cauza constrângerilor financiare.
Este o concluzie axiomatica, ce nu este împartasita de conducatorii nostrii.
Adrian Man – 14 martie 2008
