Lanțul slăbiciunilor unui sistem putred

Este greu de adăugat ceva și de spus în plus, legat de tragedia petrecută în Caracal. Răpirea de pe stradă în plină zi a unei tinere, sechestrarea, violul și posibila ucidere a acesteia, încercările disperate ale victimei de a se salva apelând la ajutorul autorităților și eșecul lamentabil a acestora, a fost picătura care a umplut paharul, dând la iveală mizeriile unui sistem corupt și nefuncțional. Ce s-a întâmplat la Caracal, se putea întâmpla în orice județ din România,inclusiv în Bistrița-Năsăud și Cluj, cu aceleași urmări și vinovați.

La noi la români există o vorbă din bătrâni care spune că totul este bine cât timp nu se întâmplă nimic. Dar în momentul în care, inevitabil, ceva se întâmplă, toată lumea sare ca arsă, mai ales cei responsabili și descoperă carențele sistemului, de parcă nu ar fi știut de existența lor. Tragedia din Caracal se putea întâmpla oriunde în România, exact cu aceleași urmări.Disfuncționalitățile sistemului 112 erau cunoscute, dar se miza pe acea încredere nenorocită că la noi nu se poate întâmpla o tragedie de asemenea anvergură. Și uite că s-a întâmplat, iar urmările sunt dramatice. O țară întreagă este cutremurată și indignată pentru cele petrecute și oamenii, pe bună dreptate, caută să afle cum a fost posibil acest lucru.Mulți își imaginau că asemenea evenimente ca și cel de la Caracal se pot întâmpla doar în filme.

Fără doar și poate, munca dispecerilor, atât a celor de la 112, cât și de la poliție, presupune o anumită rutină, plus fel de fel de ”glumeți” care zilnic pun pe jar autoritățile cu tot felul de sesizări false, dar și faptul poliția nu dispune de resursa umană pentru a asigura acest lucru în condiții optime. Exemplificăm prin faptul că la dispeceratul județean al IPJ BN, este de serviciu un singur om, 24 de ore, la Cluj 2 sau 3 pe același interval de timp, iar numărul apelurilor de urgență sunt de ordinul miilor. Evident că acest lucru nu scuză pe nimeni de cele întâmplate.

Din ce a apărut până la această dată în spațiul public, vinovățiile sunt împărțite, lanțul slăbiciunilor începând cu cei de la STS. Practic acolo este cheia problemei, sau ar trebui să fie, după cum este gândit în prezent acest serviciu.

112, sub patronajul STS

Sistemul 112 este astfel conceput încât oricine apelează numărul de urgență 112, prima voce pe care o aude este a unei operatoare, angajată a STS. Ca o particularitate, aproape în totalitate, operatorii STS sunt femei. Probabil că îndeletnicirea în cauză este considerată o activitate mai potrivită femeilor, decât a colegilor bărbați. În general, se consideră că o femeie are mai multe calități, răbdare, capacitate de a întreține o conversație, înțelegere, compasiune cu cei de la capătul firului. De regulă conversația cu operatoarea STS este mai scurtă, până la un minut, dar este cea mai importantă, deoarece dacă apelul este înțeles corect, el va fi redirecționat către autoritatea capabilă să ofere soluția, poliție, pompieri, ambulanță etc. În cazul de la Caracal, victima a vorbit prima dată cu operatoarea de la STS, care după circa 45 secunde, înțelegând despre ce este vorba, a direcționat apelul către poliție. Tragedia practic de aici a început și nu este vorba că operatoarea a vorbit pe un anumit ton cu apelantul, ci din cauza faptului că apelul nu a fost localizat.

Opinia publică este convinsă că STS-ul are capacitatea de a localiza un simplu apel, indiferent de pe ce fel de cartelă este făcut, preplătită, abonament, în condițiile în care ei trântesc alegeri libere și democratice, stabilesc cine este președinte, conform principiului stalinist, ”nu contează cine și cum votează, contează cine numără voturile”.

Pentru cei care nu cunosc, STS-ul este urmașul fostului compartiment ”TO” (tehnică operativă) din DSS (Departamentul Securității Statului), care în vechiul regim se ocupa cu instalarea de tehnică operativă, microfoane la cei urmăriți, dar și cu asigurarea comunicațiilor organelor statului, dar și a secretizării acestora.

După lovitura de stat din Decembrie 1989, s-a înființat STS-ul, având o singură atribuțiune: asigurarea comunicațiilor autorităților statului, păstrându-și și statutul de serviciu secret, un lucru absolut de neînțeles.Mai nou, ne-am trezit că această structură a primit atribuțiuni privind asigurarea softurilor informatice de la alegerile de toate tipurile care au loc în România: locale, parlamentare, europarlamentare, prezidențiale și referendumuri.

Începând cu regimul Băsescuși perfecționat în cel a lui Iohannis, STS-ul a devenit, ca și SPP-ul, un fel de gardă pretoriană, slugi ai președintelui, nesupusenici unui control al societății civile și democratice. La fiecare început de an, atunci când se împarte tortul bugetului, felia celor de la STS este una dintre cele mai consistente. Au înghițit sute de milioane de euro pe dotări cu tehnică și aparatură de ultimă generație, despre care nimeni nu știe la ce este folosită, dar le lipsește capacitatea de-a localiza o convorbire telefonică.

Și firesc, inevitabil se pune întrebarea: la ce folosește sau cui toată acea dotare de excepție,dacă ei nu sunt în stare să localizeze cu precizie locul de unde se dă un amărât de apel telefonic, în condițiile în care tehnologia și aplicația există? O au inclusiv SRI-ul, cei de la poliție șide la operațiuni speciale.

Dacă telefonul era localizat, sigur acest caz nu ar fi existat și întreaga tragedie care s-a produs. Acel moment, incapacitatea de a stabili cu precizie locul de unde a fost dat apelul, a fost prima verigă din lanțul slăbiciunilor care au urmat. Fără indicarea unei locații precise polițiștilor, pentru a interveni în vederea salvării victimei, totul s-a dovedit o frecție la un picior de lemn, iar deznodământul a fost inevitabil. Atât de mult lăudatul și ridicatul în slăvi sistem 112 a dat chix, chiar în momentul în care a fost nevoie cel mai multde el. Ulterior apelul a fost transferat la dispeceratul IPJ Olt, la Slatina. Cel aflat de serviciu, atât cât l-a dus capul, a încercat să stabilească și alte elemente în vederea localizării, fără prea mare succes. Victima, atât cât a putut, a încercat să ofere orice element care ar fi putut-o salva, dar ei nu i se poate reproșa nimic având în vedere starea psihică în care se afla, imobilizată, bătută și violată. Apoi apelul a fost transferat la poliția orașului Caracal, dar fără oferirea unei locații precise, polițiștii au bâjbâit dintr-un loc în altul fără nici un folos.

Vai de mama lor, procurori

În acest moment, când era evident pentru toată lumea că este vorba de o răpire reală, sechestrare de persoane, lipsire de libertate și viol, conform procedurilor a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, care a preluat conducerea localizării victimei.

Și aici avem o mostră de acțiune a unei structuri a statului român, Ministerul Public, procuratura, poate cea mai coruptă, deprofesionalizată și politizată instituție a așa-zisului stat de drept. A apărut o specie de procurori activiști anarhiști,extrem de nocivă, care se cred mici zei și cred că ei nu sunt supuși nici unui control, convinși în același timp că tagma lor trebuie să facă legile și tot ei trebuie să le aplice.

Până la urmă, victima a fost localizată de poliție, dar procurorul, un activist rezist, nu a permis pătrunderea în locație și eventuala salvare a tinerei. În momentul în care totuși s-a pătruns, la orele 06.00 dimineața, practic în locul respectiv nu s-a mai găsit nimic. Acestea sunt faptele și deocamdată ancheta este în curs de derulare.

Tragedie, folosită de unii în scop politic

Ai urmat reacția autorităților.Iohannis, în prima fază a stat ascuns, omul era în concediu, dar a preferat să crească tensiunea și presiune exercitată de opinia publică asupra guvernului, ca să folosească toată întâmplarea în folosul lui politic. Este mai mult ca sigur că Iohannis și-a frecat mâinile de bucurie și satisfacție față de ocazia ivită, pentru a încerca din nou să de-a jos guvernul, după patentul ”Colectiv”. Și-a făcut numărul, dar omul se repetă, folosește aceleași clișee și se pare că încet, încet lumea începe să se dezmeticească. Ieșirea lui publică după ședința CSAT și atacul violent la agresa guvernului au rămas fără nici un efect. A fost doar o simplă declarație politicianistă, în care din nou a încercat să se urce pe cadavre pentru a câștiga capital politic.

Singura reacție fermă și logică a fost a guvernului, este adevărat că nici nu avea alt spațiu de manevra. A fost demis șeful Poliției Române, conducerea Poliției județului Olt, a responsabililor Poliției Caracal și a fost ordonată o anchetă internă pentru a stabili vinovățiile celor implicați. Ulterior a intervenit demisia ministrului de Interne numit în funcție de numai câteva zile. Mai mult, sub presiunea opiniei publice, a demisionat din funcție și șeful STS, considerat vinovat de eșecul localizării victimei.

Numai cei din ”Republica Procurorilor”, acest stat în stat, nu au avut nici o reacție, sunt inerți și opaci la orice presiune publică. Pe ăștia nici nu ai voie să-i critici, că odată cer CSM-ului să li se repare reputația. Și sfinții din Biblie mai sunt criticați, dar de procurorii din România nimeni nu are dreptul să sufle o vorbă.

Nu a fost pentru nimeni o surpriză, că Iohannis a încercat să urce din nou pe cadavre, exploatând politicianist o tragedie înfiorătoare, asemănătoare cu cea de la ”Colectiv”, din care o parte de vină îi revine. Reamintim faptul că în urmă cu circa un an și jumătate, un pachet de legi care reglementau autoritatea polițistului și-i permiteau să intre fără mandat în situații de forță majoră, au fost blocate de Iohannis și de PNL la CCR. Urmând linia roșie trasată de șeful lor de la Cotroceni, liderul PNL Bistrița-Năsăud, bugetarul de lux Ioan Turc,încearcă să acumuleze și el capital politic urcând cu bocanci pe tragedia de la Caracal.Și unul și altul, uită un singur lucru, că fac parte din același sistem corupt și beneficiind din plin de avantajele funcțiilor deținute.

Opinia publică nu uită faptul că în timpul mandatului lui Iohannis, din poliție au plecat cel mai mare număr de profesioniști, momiți de condițiile ieșirii la pensie. Au fost astfel îndepărtați din sistem mii de polițiști cu experiență, oameni de 40 și ceva de ani, în plină putere, care nici măcar nu au atins apogeul în carieră.

Constituie de asemenea o imbecilitate fără seamăn, să vii și să susți public, aberații de genulcă modificarea legislației penale, subordonarea unor instituții cheie pentru apărarea statului de drept, recte Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, dar și compromiterea luptei împotriva corupției prin defăimarea instituțiilor statului cu rol activ în combaterea acestui flagel: DNA, SRI, magistrați, instanțe, ar fi produs tragedia din Caracal.