Centrul Scolar de Educatie Incluziva Lacrima este una din unitatile de învatamânt din municipiu care de-a lungul timpului a reusit sa se faca cunoscuta prin rezultate obtinute. Aici sunt recuperati si educati peste 70 de copii si tineri cu dizabilitati, carora viata nu le-a oferit prea multe sanse. Directorul Centrul Scolar de Educatie Incluziva “Lacrima”, profesor Arnold Nicolae Szöröny, ne-a acordat un inverviu cu privire la rolul acestei unitati de învatamânt care a reusit sa se dezvolte, în mare parte, datorita ajutorului provenit din afara tarii, unde se pune mai mult accentul pe protectia sociala a persoanelor cu dizabilitati.
Gazeta: Cu ce noutati mai vine Scoala “Lacrima”, va gânditi la alte proiecte, investitii?
Nicolae Szöröny: În toate domeniile în care lucram noi acolo pot spune ca am înregistrat progrese. Ca în orice unitate de învatamânt, în primul rând ne referim la educatie, dupa aceea la recuperare si la dobândirea de noi abilitati. Mai nou putem vorbi si de activitatea de pre-profesionalizare care sa asigure dobândirea de abilitati pentru meserii care le-ar putea practica aceste persoane care îsi încheie activitatea în cadrul scolii noastre speciale.
Gazeta: Veti face formare profesionala pentru acea categorie a tinerilor cu dizabilitati?
Nicolae Szöröny: Atelierele scoala pentru prima data vor fi atestate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului pentru ca sa aiba fiecare centru scolar de educatie incluziva propria activitate în cadrul atelierelor. Sa fie o scoala profesionala sa învatam diverse meserii si astfel putem sa si valorificam ceea ce produc acesti copii prin care sa putem sa îi stimulam. Intentia noastra este ca pâna la urma aceste ateliere sa fie acreditate, pentru ca în cadrul acestora sa poata lucra absolventii nostri si, din indemnizatia primita datorita deficientei lor, sa îi putem ajuta ca o forma de salarizare din realizarile proprii.
Gazeta: De ce aveti nevoie pentru a primi acesta acreditare care sa va permita ulterior sa va dezvoltati?
Nicolae Szöröny: Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului a initiat acest proiect pe care noi am încercat sa îl adaptam la conditiile noastre particulare si sa putem sa începem acreditarea acestor ateliere scoala. Am depus în acest sens si la Primaria Bistrita un proiect si la Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud pentru a putea sa dotam cât mai bine aceste ateliere scoala, care ulterior ne dorim sa devina ateliere de productie pentru absolventii nostri.
Gazeta: De cât personal beneficiati în cadrul scolii?
Nicolae Szöröny: Scoala „Lacrima” are 50 de angajati, dintre care 30 sunt cadre didactice si ceilalti sunt personal TESA, care se ocupa de întretinerea scolii si de bunul mers al activitatii în general în scoala, mai putin de educatie.
Gazeta: Cum ati caracteriza activitatea pe care o desfasurati daca ar fi sa va referiti la numarul elevilor care s-au îndreptat spre acesta unitate de învatamânt în ultimii ani?
Nicolae Szöröny: Numarul beneficiarilor nostri a crescut si creste de la an la an, deoarece un segment important al populatiei este cu deficienta, nu neaparat cazuri grave. Anul trecut am asigurat protejarea si educarea a circa 80 de copii si tineri cu vârsta cuprinsa între 5 si 24 de ani. Aici au beneficiat de educatie si asistenta în cadrul unitatii noastre. Existenta atelierelor de a doua sansa se refera la tinerii care au depasit cu cinci ani vârsta scolarizarii, dar care nu au beneficiat niciodata de scolarizare. În România pâna la 30 de ani învatamântul este obligatoriu si atunci profitam de acest fapt. Încercam în cele mai mari localitati din judet sa înfiintam aceste clase si urmeaza sa primim viza ministerului. Speram ca din semestrul al doilea sa si functioneze în parteneriat cu primariile din Prundu Bârgaului, Nimigea , Rebrisoara si în cadrul Scolii Lacrima unde beneficiaza tinerii din localitate.
Gazeta: Având în vedere ca mult timp persoanele cu deficiente erau privite cu reticenta, cum sunt vazuti tinerii cu deficiente acum? Mai exista acea perceptie negativa asupra lor?
Nicolae Szöröny: As putea spune, din punctul meu de vedere, ca s-a schimbat totusi ceva din perceptia fenomenului si s-a schimbat mentalitatea celor care ne înconjoara. Un lucru bun este ca s-a schimbat mentalitatea a celor cu functii de decizie în acest moment, chiar daca banii nu sunt asa de multi alocati cum erau odata în acest domeniu. Dar totusi încercam sa facem lucruri mai bune.
Gazeta: Ce tip de servicii le oferiti beneficiarilor?
Nicolae Szöröny: În prezent Scoala Lacrima asigura educatie, abilitare, recuperare, iar în cadrul programului este inclusa servirea mesei de amiaza si doua gustari care se realizeaza prin banii primiti de la bugetul de stat prin consiliile judetene.
Gazeta: Câte ore petrec elevii în cadrul Scolii „Lacrima”?
Nicolae Szöröny: Programul zilnic începe la ora 8.00, copiii sunt adusi cu mijlocul de trasport asigurat de municipalitate si îsi desfasoara activitatea aici pâna la ora 19.00. Încercam acum, prin Asociatia „Lacrima”, înfiintata de parintii copiilor cu dizabilitati intelectuale din judet, sa acreditam si alte servicii catre mai multe segmente ale populatiei si sa vina în completarea serviciilor oferite de consiliul local prin compartimentele specializate.
Gazeta: Ce obligatii le revin parintilor care îsi înscriu copii la acesta unitate de învatamânt? Au de achitate anumite taxe pentru scolarizare?
Nicolae Szöröny: Învatamântul este categoric gratuit, deci sunt foarte multe facilitati pentru familiile si pentru acesti copii. Mai nou s-a luat decizia la nivelul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului ca din bugetul acordat sa se deconteze si abonamentele copiilor care fac naveta de la tara, iar familiile sunt scutite de contributii si se asigura mijloacele de învatamânt, rechizite, jucarii. Practic, parintii nu au de platit nici un fel de contributie materiala. Fiind vorba de copii cu dizabilitati care pot creea anumite probleme în educatia lor, patintii au posibilitatea sa desfasoare activitati aducatoare de venituri în perioada în care în mod normal ar fi trebui sa o petreaca cu ei. În acelasi timp, copiii nu îsi pierd drepturile materiale oferite de legislatia în vigoare.
Gazeta: Cum caracterizati relatia profesor – parinte – elev, având în vedere ca este un alt tip de educatie si beneficiarii sunt copii cu dizabilitati?
Nicolae Szöröny: Fiecare grupa are un diriginte si în acelasi timp exista legatura cu familia. Noi aveam cadre specializate si oferim servicii de consiliere catre parintii acestor copii. Nu este usor pentru parintii tineri sa depaseasca momentul în care apare în familie un copil cu dizabilitati si atunci este nevoie de consiliere. Se pare ca e o munca eficienta. Noi avem grija ca de fiecare data sa putem sa editam pliante, sa trimitem materiale cu ultimele hotarâri legislative pentru a fi facute cunoscute parintilor.
Gazeta: În cadrul scolii sunt elevi de diferite varste de la 5, 6 ani pâna peste 18 ani . Pe ce criterii constituiti clasele de elevi?
Nicolae Szöröny: Nu pot fi constituite nici dupa deficiente nici dupa vârsta pentru ca astfel de afectiuni ale deficientului nu se dezvolta la fel, nici fizic nici intelectual, si nu au nici aceeasi capacitate de efort si de adaptare. Atunci am încercat, cunoscând copiii, sa facem o structurare a claselor. În fiecare an se face o reevaluare a copiilor si, în functie de rezultatele înregistrate si de opinia dascalilor, vedem care e compatibilitatea si relatia interpersonala a fiecarui copil.
Gazeta: Cum se înteleg copiii între ei, ati întâmpinat probleme deosebite?
Nicolae Szöröny: Am primit copii mici, de 5-6 ani, care veneau pentru prima data într-o colectivitate, dar m-a impresionat atitudinea celor mari care au preluat o parte din comportamentul nostru. Nu s-au batut, chiar din contra, i-au protejat. Se trateaza cu întelegere. Oarecum, ne vedem în oglinda activitatea noastra anterioara.
Gazeta: Cum ajung copii cu dizabilitati într-o scoala speciala pentru a putea beneficia de educatie specifica afectiunilor lor?
Nicolae Szöröny: Pe parcursul întregului an scolar este o comisie la nivelul Directiei de Protectie a Copilului care dupa ce evalueza copilul îl îndreapta catre o anumita unitate de învatamânt. Parintele are dreptul în aceste situatii sa hotarasca destinatia acestui copil. Pentru copii deficieneti este foarte bine ca acestia sa între într-o unitate specializata.
Gazeta: Exista activitati organizate pentru copiii cu dizabilitati la care acestia sa aiba posibilitatea de a participa si a iesi putin din unitatea de învatamânt?
Nicolae Szöröny: Am participat cu ei la diverse activitati la nivel local sau national, dupa posibilitatile lor. Daca ne referim la un concurs de desene sau picturi, ne referim la o participare a copiilor cu aceleasi capacitati. De asemenea, au primit medalii si diplome, am luat parte si la olimpiade, de unde ne-am întors cu medalii de aur. Am avut alte si alte activitati, excursii si am demonstrat ca sunt o categorie de oameni educati si disciplinati chiar daca sunt cu deficiente.
Gazeta: Ce v-ati propus în acest an? La ce pot spera familiile ai caror copii beneficiaza de serviciile Scolii „Lacrima”?
Nicolae Szöröny: Mai multe proiecte, realizate, bineînteles, cu partenerii locali, Consiliul Judetean, Consiliul Local, a colegilor din celelalte organizatii de învatamânt si a partenerilor din strainatate. Vrem sa continuam traditia de a participa la diverse evenimente cultural-sportive locale si la nivel national. Sa putem dezvolta atelierele noastre scolare, care sa devina pe parcurs ateliere protejate si vor ajuta la întretinerea propriilor persoane. Nu vrem sa renuntam la excursii, facem demersuri pentru obtinerea unui autocar, care sa ne permita deplasarea în diferite zone. Ar fi un avantaj deosebit. Ne dorim realizarea unui parc de joaca în incinta, pe care îl vom realiza cu sprijinul voluntarilor din Belgia.
Monica Skrabel