România are nevoie de punerea în aplicare cât mai rapidă a unei strategii naționale de sănătate care să privească investiția în sănătate ca pe o investiție în viitor, în vigoarea, energia și, implicit, prosperitatea națiunii.
Ca președinte, voi insista ca sănătatea să fie tratată ca un factor cheie de dezvoltare, ca o resursă pe termen lung și nu ca o povară. O națiune cu oameni care au probleme de sănătate din ce în ce mai diverse, cu un sistem sanitar nemulțumitor, incapabil să răspundă nevoilor de sănătate și ineficient din punctul de vedere al cheltuirii banilor publici nu poate fi o națiune sănătoasă, cu speranță și nici cu adevărat prosperă. Îmbunătățirea stării de sănătate a populației, care se va reflecta în creșterea speranței de viață, prevenirea și reducerea îmbolnăvirilor, va avea un impact economic și social semnificativ. Investiția în sănătate înseamnă investiția în educație pentru sănătate, în resursele umane și în infrastructura sanitară.
În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, pacientul va fi cu adevărat în centrul sistemului, va știi clar care îi sunt drepturile, ce servicii primește pentru ceea ce plătește, iar personalul medical va fi tratat cu respect și salarizat pe măsură. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, banii publici, și așa insuficienți, nu vor mai fi risipiți pe servicii ineficiente, ci vor fi direcționați corect, în așa fel încât problemele de sănătate să fie rezolvate cât mai aproape de pacient și în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, spitalele vor avea un management performant, nu politizat. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, vor funcționa două principii fundamentale: medicina bazată pe dovezi și sănătate în toate politicile.
Ca un principiu fundamental, consider că prevenția trebuie să fie preocuparea zero în abordarea asupra sănătății publice.
O schimbare de abordare este necesară și în relația pacientului cu sistemul sanitar, precum și în interiorul sistemului sanitar.
Consider că principalele direcții de reformă a sistemului sanitar ar trebui să vizeze:
• echilibrarea componentelor sistemului sanitar, în sensul creşterii volumului şi calităţii serviciilor medicale acordate în sectorul medicine de familie şi de ambulator;
• acordarea de servicii medicale atât prin pachetul de bază, cât și printr-un pachet suplimentar din asigurări private. Una din dezbaterile necesare va trebui să se refere la asigurările private de sănătate și caracterul lor;
• profesionalizarea managementului spitalelor şi asigurarea unui cadru normativ flexibil atât pentru personalul medical, cât şi pentru funcţionarea spitalelor. Vor trebui găsite răspunsuri consensuale la întrebările privitoare la statutul personalului medical, dar și al unităților sanitare;
• redarea demnității profesiei medicale, susținerea medicilor și personalului medical de a își desfășura activitatea în condiții decente, susținerea tinerilor medici de a râmăne în țară prin creșterea salarizării și valorizarea lor profesională și socială;
• descentralizarea unor activităţi către comunităţile locale sau către structuri ale Ministerului Sănătății în scopul creşterii responsabilităţilor şi monitorizării realizării obiectivelor, dar şi implicării autorităţilor locale în medicina comunitară şi şcolară;
• controlul utilizării fondurilor publice în tot sistemul sanitar prin informatizarea acestuia, prin revizuirea cadrului normativ privind controlul şi auditul, listele de medicamente compensate, preţurile la medicamente etc.;
• perfecţionarea activităţii colegiilor profesionale, a relaţiilor cu asociaţiile de pacienţi, sindicate, a creşterii procesului de transparenţă a deciziilor privitoare la sistemul sanitar.
Avem nevoie și de o schimbare de abordare la nivel politic în raport cu domeniul sănătății. Prioritatea acordată sănătății trebuie să se reflecte într-o creștere a finanțării de la bugetul de stat. Dar aceasta trebuie însoțită de instituirea unor mecanisme legislative, de management, de control și sancțiune, care să constituie garanția că banii publici sunt cheltuiți în mod corect și eficient.
Ca președinte, voi așeza la masă toți actorii politici și voi propune acceptarea de către toate forțele politice a unei proiecții bugetare pe termen lung, în care prioritatea pentru sănătate să fie concretizată prin alocarea a 6% din PIB, indiferent de componența politică a cabinetului sau de configurația Parlamentului. În paralel, voi susține crearea unuiPlan de investiții și achiziții în sănătate, care să aibă ca scop modernizarea infrastructurii sanitare, dotarea cu aparatură și tehnologii medicale noi, dezvoltarea sistemului național de urgență integrat, extinderea serviciilor de telemedicină și extinderea utilizării de soluții IT în sănătate.
…pentru România lucrului bine făcut
Klaus Iohannis Președinte
