Justiţie prea indulgentă? Dosare penale pentru trafic de persoane, „lăsate” cu sentinţe cu suspendare

Traficul de persoane este un fenomen care afectează tot mai mult societatea românească, şi cu toate că este unul frecvent şi multe persoane, în special femei i-au căzut victime, autorităţile par să fie neputincioase în faţa acestuia. Chiar şi atunci când oamenii legii încearcă să mai taie din braţele acestei caracatiţe, probele adunate la dosarele penale par să nu fie atât de puternice, astfel încât să fie irefutabile în faţa unei instanţe de judecată. Drept urmare, autorii traficului de persoane scapă de multe ori cu pedepse cu suspendare.

• O astfel de sentinţă a fost pronunţată într-un dosar instrumentat de DIICOT Bistriţa-Năsăud. Cu toate că inculpaţii au primit condamnări cu executare la instanţa de fond – Tribunalul Bistriţa-Năsăud -, în apel, încadrările au fost modificate, iar sentinţele au fost micşorate şi s-a dispus suspendarea pedepselor.

Cazul despre care vorbim implică două persoane – Elisabeta Oana Miherţa, din Sîngeorz Băi, şi Dumitru Cîrstea, din Râmnicu Vâlcea, care potrivit procurorilor au comis infracţiuni de trafic de persoane, şi victimele, trei la număr, persoanele traficate. Acestea din urmă sunt trei bistriţence – Iulia, Ioana şi Alina -, care se pare că şi-au dorit câştiguri mai mari, occidentale, în raport cu ceea ce câştigau în ţară. Au prins un pont care vorbea despre locuri de muncă în Irlanda, însă ajunse la faţa locului s-a dovedit a fi altceva. Au fost supravegheate permanent, însă au avut norocul unei clipe de neatenţie din partea „paznicilor” şi au fugit, reuşind în final să informeze autorităţile irlandeze despre păţania lor.

„Aventura” începe la CASTEL

Povestea a început undeva în 2008, când Ioana a cunoscut-o pe Elisabeta Oana Miherţa, prin intermediul unei cunoştinţe, Cipri, care lucra ca agent de pază. La acea vreme, Ioana muncea ca barman într-un local de la periferia Bistriţei – Castel -, local care de altfel nu are o faimă foarte bună printre bistriţenii cu obraz fin. Într-o zi, Ioana s-a întâlnit cu Cipri şi, dintr-o poveste în alta, individul a întrebat-o dacă este mulţumită de salariul pe care îl are şi dacă nu ar dori să lucreze în Irlanda, spunându-i că are o cunoştinţă pe nume Oana, care lucrează acolo ca menajeră într-un spital, iar aceasta i-ar putea găsi un loc de muncă bine plătit. Potrivit procurorilor, Cipri ştia aceste detalii de la Elisabeta Oana Miherţa, cu care se întâlnise cu câteva zile înainte în clubul ce funcţiona la demisolul hotelului Diana, Impact. Cu ocazia respectivei întâlniri, Oana îl întrebase pe Cipri dacă nu cunoaşte persoane care ar dori să muncească în Irlanda, fiindcă le-ar putea ajuta să se angajeze la spitalul unde chiar ea muncea ca şi menajeră, iar câştigul s-ar ridica la circa 20 de euro pe oră.

Tentată de ideea de a câştiga bani mai mulţi decât în România, Ioana s-a arătat interesată de idee, astfel că intrat în contact cu Oana şi s-au întâlnit. În timpul discuţiei, Oana i-a promis Ioanei că se va ocupa de procurarea biletelor de transport şi plata acestora şi că îi va asigura cazarea în Irlanda. Banii urmau să fie bineînţeles returnaţi după ce Ioana ar fi fost plătită de la noul ei loc de muncă.

O prietenă a Ioanei s-a înfipt şi ea

Fericită de norocul care a dat peste ea, Ioana i-a destăinuit unei prietene, Iulia, că urma să plece în Irlanda unde a găsit un loc de muncă. Tentată de un câştig mai mare, Iulia nu a stat nici ea foarte mult pe gânduri şi a rugat-o pe Ioana să se intereseze dacă nu cumva s-ar mai găsi şi pentru ea un loc. Iuliei i s-a „oferit” un loc de muncă tot în spitalul unde Oana lucra, dar la cantină şi pe bani ceva mai puţini, fiindcă ar fi fost vorba de doar 6 ore de muncă, nu de 8.

Apare a treia fată

După ce Ioana a rezolvat procurarea biletelor de avion, aceasta le-a spus Iuliei şi Ioanei că va mai fi o a treia fată, pe nume Alina, care va merge cu ele în Irlanda să aibă grijă de fiul ei în orele în care ea se va afla la muncă. Însă le-a rugat pe cele două fete să nu îi spună Alinei faptul că pe ele le-a ajutat să îşi găsească locuri de muncă, ci doar că vor locui împreună până le va găsi o locuinţă cu chirie.

Alina locuia în Spania, fiind căsătorită cu un cetăţean spaniol cu care avea doi copii, iar pe Oana o cunoştea din copilărie, ambele fiind din Sîngeorz Băi. Se pare că cele două femei au mai ţinut legătura telefonic, iar într-o discuţie pe care au purtat-o la telefon, Oana a aflat că amicei sale este pe care să îi expire contractul de muncă şi că se va întoarce pentru o perioadă în România pentru a-şi vizita familia. Atunci Oana i-a „trântit” Alinei propunerea de a munci în Irlanda ca menajeră, promiţându-i totodată un salariu de nerefuzat: 3.000 – 4.000 de euro pe lună, în condiţiile în care avea şi acte de Spania. La acel moment, Alina nu i-a dat un răspuns clar Oanei, însă a făcut-o după ce s-au reîntâlnit în România.

Astfel, la finalul lunii mai din anul 2008, Ioana, Iulia şi Alina au ajuns în Dublin, unde au fost aşteptate de Oana care se reîntorsese ceva mai devreme. Ajunse în locuinţa Oanei, cele trei femei aveau să o cunoască şi pe mama „binefăcătoarei” lor, care muncea şi ea ca menajeră la un spital din oraş.

Puse la… „muncă” sub supraveghere

După două-trei zile de şedere şi de acomodare cu aerul irlandez, fetele au întrebat despre locurile de muncă promise, întrucât erau nerăbdătoare să muncească. Însă, surpriză, Oana a început să se plângă de faptul că locurile de muncă respective au fost ocupate, că va încerca să le găsească altceva, fiindcă şi ea trebuia să îşi recupereze banii cheltuiţi până atunci pentru ele, circa 3.000 de euro. Dar peste câteva zile, Ioana şi Iulia urmau să se mute fiindcă Oana le închiriase o altă locuinţă, plătind în acest sens un avans.

Numai că în scurt timp, cele două tinere aveai să afle care erau adevăratele locuri de muncă pentru care merseseră în Irlanda, şi anume că trebuiau să se prostitueze. Pe motiv că trebuie să îşi scoată banii cheltuiţi pentru ele până atunci – plata biletelor de avion, întreţinerea lor în răstimpul celor câteva zile de când sosieră pe meleagurile irlandeze plus avansul pentru chiria pentru locuinţă –  , Oana le-a spus clar ce au de făcut. Atunci Ioana şi Iulia l-au cunoscut şi pe Dumitru Cîrstea, originar din Râmnicu Vâlcea.

Oana şi Dumitru le-au fotografiat pe cele două tinere în ţinute „sexi”, fotografiile fiind postate pe un site de escorte. Nu a trecut însă mult, şi pe lângă Ioana şi Iulia a fost pusă la „muncă” şi Alina, fiindcă şi ea trebuia să contribuie într-un fel la cheltuielile zilnice. Cele trei tinere au primit chiar şi nume de scenă, iar tarifele pe care acestea trebuia să le încaseze variau în funcţie de cât de bine arătau – între 150 de euro pentru jumătate de oră de „muncă” per client sau 200 – 300 pentru câte o oră.

Ameninţate cu bătaia şi supravegheate permanent, o vreme cele trei s-au supus, iar „afacerea” a devenit chiar profitabilă pentru Oana şi Dumitru. Cum cele trei aveau tot mai mulţi clienţi, Oana şi Dumitru au decis la un moment dat că ar fi bine să le mute într-o zonă ceva mai ferită, în care să nu dea de bănuit autorităţilor. Atunci a venit şi clipa prielnică pentru Ioana, Iulia şi Alina să scape din mâinile celor care le exploatau.

Au reuşit să fugă şi să alerteze poliţia

Cele trei au profitat de un moment în care nu erau supravegheate, cei doi „stăpâni” fiind ocupaţi cu mutatul lucrurilor în noua locuinţă, astfel că într-o zi când Oana şi partenerul ei de „afaceri” erau plecaţi, ştiind unde sunt „depozitaţi” banii primiţi de pe urma „muncii” lor, i-au luat şi au fugit, reuşind să alerteze autorităţile. Ba mai mult, Oana îşi uitase din neatenţie telefonul mobil în locuinţa din care urma să le mute pe fete, astfel că acestea au reuşit să sune şi în ţară să îşi anunţe familiile despre păţania lor.

Bineînţeles, că poliţiştii irlandezi au început să facă cercetări în urma reclamaţiilor celor trei femei şi după ce au ajuns la nişte concluzii în baza probelor obţinute, aceştia au transmis dosarul, procurorilor români, fiind solicitată o comisie rogatorie, având în vedere că cei acuzaţi de trafic de persoane erau cetăţeni români.

În declaraţiile date în faţa anchetatorilor, Oana a susţinut o altă variantă. Despre aceasta, dar şi despre sentinţele pronunţate de instanţe – Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Curtea de Apel Cluj – vă vom relata în numărul următor.