Jucătorul de păcănele

În toate țările normale (nu este cazul României) dependența de jocurile de noroc este catalogată drept afecțiune psihică. Jocurile de noroc, printre care intră și ”păcănelele”, nu sunt un viciu, ci o boală psihică extrem de periculoasă, care creează o dependență totală. Dependenții au nevoie de același număr de ani de tratament și consiliere psihologică ca și cei petrecuți în sălile de joc. Dependența de jocurile de noroc este la fel de grea și de gravă ca orice altă dependență, cu sublinierea că nu exista nici o lege care să le interzică, mai mult, ele sunt acceptate și tolerate din punct de vedere social. 

”Eroii” acestui material sunt bistrițeni, oameni obișnuiți, copii, adolescenți, maturi și persoane în vârstă. Din motive lesne de înțeles, vom folosi doar inițialele numelor acestora. Drama lor și a familiilor acestora este imensă, se comportă mai rău ca dependenții de droguri, singurul lor gând în fiecare moment al unei zile este să facă rost prin orice mijloace de bani pentru a-i juca la păcănele, cu speranța iluzorie a unui câștig.

Ca orice dependent, jucătorul de păcănele ascunde acest comportament și încearcă să facă rost de bani în felurite moduri. Acest lucru este ușor de constatat, mai ales dacă acesta are familie. În timp, cei din jurul lui vor constata că încep să dispară din casă anumite sume de bani. Ulterior, după ce patima devine incontrolabilă, încep să dispară și diferite obiecte. Odată cu instalarea dependenței, persoana se transformă într-un adevărat ”zombie”, cei din jurul lui vor fi ignorați, neglijează orice alte activități, nimic altceva nu-l atrage sau nu-i face plăcere decât jocul.

Inevitabil se va ajunge la izolare și o preocupare continuă, maladivă pentru joc și pentru a obține sumele de bani necesare pentru joc. Persoana aflată în fața unui aparat de joc își pierde logica, intră într-o stare de identitate cu jocul în sine, orice rațiune, ancorarea în lumea reală dispar, ceea ce duce implicit la ignorarea riscurilor asumate și a sumelor jucate.

Ludomania este considerată boală și este tratată ca atare

În majoritatea țărilor europene, ”dependența de păcănele”, numită ludomania în termeni medicali, este considerată boală și este tratată ca atare. În termeni de specialitate, ea se manifestă prin preocupare, angajare în mod repetat la jocuri de noroc, cu consecințe negative asupra scopurilor personale, familiei, profesionale.

Medical, persoana dependentă de păcănele suferă de tulburare de control al impulsului. Cei mai vulnerabili în fața aceste adevărate maladii sunt adolescenții, uneori pot fi văzuți manevrând la aparate chiar copii, deși anumite reglementări sunt foarte clare, că aceștia nu au ce căuta la aceste jocuri înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. Ca și la consumul de alcool, dependentul de jocul de păcănele nu recunoaște acest lucru. Specialiștii susțin că un individ atins de această boală, dependența, nu va fi vindecat complet niciodată.
Ca și în cazul consumului de droguri, de alcool, în cazul dependenței de ”păcănele”, tratamentele de specialitate duc la o ameliorarea a patimii, dar mai devreme sau mai târziu vor recidiva și vor ajunge din nou în fața mașinii.

Tratamentele care se oferă dependenților de ”păcănele” sunt ca pastilele pe care un om le ia pentru o boală oarecare. Într-o primă fază se observă o oarecare îmbunătățire, dar boala recidivează cu efecte devastatoare. Persoana care joacă la ”păcănele” ajunge să vadă acele imagini care se derulează însoțite de sunet și lumină, chiar și în somn, mai mult când nu au bani, stau lângă cei care joaca pentru a se „hrăni” cu acești stimuli auditivi și vizuali. Există o părere extrem de răspândită atât printre împătimiții jocului cât și în rândul celor apropiați, că locurile în care există ”păcănele ” sunt posedate de diavol, din cauza sumei cifrelor de la ruletă, dar și a celor care rulează pe ecrane, care dau un total de 666, numărul necuratului.

Nu există birt fără slot machine

Dependenţă de «păcănele» face ravagii și în județul Bistrița-Năsăud, atât în orașul reședință de județ, Bistrița, cât mai ales în zonele rurale. Nu există practic un bar, bodegă, birt, din orice localitate din județ care să nu aibă instalate două trei ”slot-machine” sau ”păcănele”. Au acces la acestea copii, adolescenți, care fără nici o opreliște intră și joacă până își termină banii. De câștigat nici vorbă, aceste aparate sunt astfel construite încât să câștigă doar cel care deține aceste aparate.

Cum începe nonorocirea? Simplu, la început se joacă din curiozitate, apoi se trece la a doua etapă, plăcerea. Treptat, jucând în mod constant intervine obișnuința, apoi dependența, jucătorul nu se simte împlinit dacă nu-și satisface dorința irezistibilă de a juca, animat și de dorința de a câștiga.

Este și cazul lui M.D, din Bistrița, în vârstă de 17 ani. Mama adolescentului, cu lacrimi în ochi a povestit că problema a început pe la 14 ani, când fiul ei era în școala generală. Sub influența anturajului de la bloc, prima experiență la un aparat ”slot-machine”, a fost făcut la barul din apropiere, din cartierul ”Ștefan cel Mare” din Bistrița. Ulterior, spune mama adolescentului, a observat atât ea cât și soțul ei, că le dispar din portofel anumite sume de bani, la început mai puțini, apoi sume din ce în ce mai consistente. În aceiași perioadă au observat că le dispar și anumite lucruri din casă, în special bijuterii. O discuție cu cărțile pe masă nu a avut un rezultat pe termen lung, M.D, a continuat și continuă să joace, cheltuind orice sumă de bani pe care o are la ”păcănele”.

Un alt caz, H.A, a fost ofițer MAI, de poliție, în prezent este la pensie. Jocul și dependența în acest caz a început în plină maturitate, demontând ideea că această boală începe doar la vârste fragede, la adolescență, asupra unei personalități în formare. Devenind dependent de joc, H.A a început să-și cheltuiască aproape toți bani din soldă la ”păcănele”. Zilnic, în timpul orelor de program era văzut la un bar de pe Gh. Șincai, sau în Piața Mică, unde ore întregi chinuia aparatele, urmărind cu ochii injectați de atâta încordare și privit pe ecranul aparatelor. Prins în patima jocului H.A. a început să-și neglijeze sarcinile de serviciu, acesta neavând altceva în cap decât jocul și un posibil câștig consistent care să-i echilibreze bugetul. Pentru a-și alimenta pasiunea a recurs și la împrumuturi de la cămătari cu dobânzi exorbitante. Într-un final, H.A a s-a pensionat, dar microbul jocului nu l-a părăsit. Uneori mai este văzut prin baruri jegoase de cartier butonând aparatele cu o privire care te sperie.

A jucat banii colegilor

Un faimos jucător de păcănele bistrițean a fost Danut Iurisniti. Cazul lui a devenit celebru la nivel național. În vârstă de 63 de ani, în calitate de secretar al unei școli generale din Ilva-Mică, casierul instituției respective totodată, avea și o pasiune ascunsă, jocul la păcănele. Din cauza patimii lui maladive pentru joc, șase profesori și șase suplinitori nu și-au primit banii cuveniți chiar înaintea unor sărbători religioase importante. Unul dintre profesorii rămași fără bani, Daniela Buda, explica la vremea respectiva că “domnul secretar a ridicat banii și trebuia să ni-i înmâneze, lucru ce nu s-a întâmplat”.

Într-o dimineață Danuț Iurișniți, s-a îndreptat calm către trezoreria din Năsăud. În mintea lui planul era făcut, a acționat cu sânge rece, cu premeditare. Probabil că s-a gândit că o să le dea oamenilor salariile, dar cu o mică întârziere, după ce avea să-i joace la păcănele și o să câștige o sumă mare de bani. Directorul Școlii Generale nr.1 din Ilva-Mică, profesorul Ilie Mare, declara la momentul respectiv că Iurișniți “a mers, a ridicat banii și în ziua respectivă nu a mai revenit la unitatea școlară”.

Cu 11.000 de lei în buzunar, Danuț Iurișniți s-a îndreptat ață spre un bar din Năsăud unde existau mai multe aparate ”slot-machine”, cu speranța că va da lovitura. Ceea ce era de așteptat să se întâmple, s-a întâmplat. În decurs de câteva ore ”păcănelele” i-au înghiți lui Iurișniți toți banii de salarii ai profesorilor care-i așteptau ca pe sfintele moaște.

Cifre îngrijorătoare

Unele date statistice date publicității arată că circa 600.000 de români joacă frecvent la ”păcănele”. Marea majoritate a acestora sunt bărbaţi, procentul fiind de peste 90%, iar vârsta medie a celor care joacă este de 29 de ani. Aceleași date mai indică faptul că tot mai mulţi români participă la astfel de jocuri de noroc, iar autorităţile se pare că sau prins de acest lucru. Astfel la nivel național au fost elaborate primele programe de testare, dar şi de tratare a dependenţei.