Jocurile de bingo trucate marca Super Bingo Metropolis

“Imperiul”  Metropolis nu a avut nicio şansă de evoluţie dacă nu era clădit pe o încrengătură de „relaţii” de tip mafiot, sau cel puţin suspecte, ale căror ramificaţii duceau în sferele înalte ale unor autorităţi şi demnitari importanţi ai statului român.

În finalul episodului precedent, un responsabil de la Moineşti, Cornel, şeful de sală de la Bingo Metropolis din localitatea respectivă, îl atenţiona disperat  pe Petru Rus că pleacă de la Bingo deoarece nu vrea să intre în puşcărie pentru că se fură pe faţă acolo, la Moineşti, şi că a venit Poliţia şi este scandal mare.

De asemenea îl punea la curent cu faptul  că se  “strigă” cartonul din sală, de pe monitoare, că patronajul ar fura din “acumulaţie”şi că sare lumea şi-i dă lui în cap, că el nu mai vrea să lucreze la firmă, că el va face puşcărie dacă îl prinde cineva. Îi mai spunea lui Rus Petru că se fură din bani acumulaţi care trebuiau reportaţi şi că s-au sesizat oamenii de aceste lucruri. Mai mult decât atât, cartoane aranjate se vând în complicitate cu cei de la monitoare, iar câştigul ilicit se împarte de cei care desfăşoară această operaţiune.

Astfel în luna iunie 1997, Rus Petru îl caută pe procurorul militar, colonelul Guzu (vi-l amintiţi din episodul anterior) şi-i comunică adresa unui oficiu poştal din Bucureşti, pentru a-i expedia o anumită sumă de bani. Ulterior, procurorul Guzu, îl întreabă pe Rus Petru dacă a trimis “diferenţa’ de bani, iar dacă nu să-i trimită cât poate de repede deoarece el va pleca la Cluj.

Rus Petru îi cere scuze procurorului militar Guzu pentru că nu a trimis banii, motivând că acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că nu a putut să scoată din bancă.

Colonelul magistrat Guzu îi transmite lui Rus Petru în septembrie 1997 că se află la Cluj şi că urmează să vină la Bistriţa.

Sticla de whisky, cerută recompensă

Legat de modul discutabil în care au fost închiriate, la vremea respectivă, spaţiile în care funcţiona complexul Metropolis din Bistriţa, Rus Petru  îi spune lui Adolf Bloos, preşedintele CNSLR-FRĂŢIA Bistriţa-Năsăud, că îi va plăti chiria, “păi,  3.770.000 lei (n.r. suma se referă la bani vechi, echivalentul a 377 de lei ) pe chitanţă şi restul până la 4.000.000 lei (n.r. 400 de lei)…fără…aşa între noi”. Relaţia dintre Adolf Bloos şi Rus Petru ajunsese într-un stadiu în care primul aproape îi dicta celui de-al doilea, mai ales când îi cerea fără nici un fel de ocoliş anumite atenţii, de obicei sticle de whisky.

Evenimentele de la Moineşti la un moment dat se complică, deoarece Dorina, secretara patronilor de la Bingo Metropolis, din dispoziţia acestora,  îi spune unui anume Neluţu din Comăneşti, care anterior semnala faptul că există o problemă cu 3 milioane de lei (n.r. 300 de lei), să modifice “din 3 în 8, din care 5 extrabingo”. Se pare că acest lucru era o practică curentă în activitatea de gestionare a banilor.

Prin vara anului 1997, Radu Chifa îi invită la Bistriţa pe colonelul Bout din Ministerul de Interne, spunându-i acestuia că va veni şi col. Badea, de la Parlamentul României. În general pentru “oaspeţii” veniţi de la Bucureşti, se organiza un program special la o cabană de la Colibiţa, aceştia sosind la Bistriţa de obicei la sfârşit de săptămână, sejururile prelungindu-se până marţea sau miercurea din săptămânii următoare.

Ajutorul pentru cabană

În perioada respectivă, colonelul Badea îşi ridica o cabană şi nu uita să-l roage pe Petru Rus să vadă ce-i cu lambriurile, deoarece nu i-au ajuns. Acesta îl asigura că va mai comanda şi alte lambriuri şi acestea vor fi aduse la cabană odată cu barul. Colonelul Badea, supralicitează şi-i spune că îi mai trebuie nişte duşumele şi îl roagă să-l sune pe primarul din Leşu-Ilvei şi să-i spună acestuia că “băieţii sunt sănătoşi” (oamenii care lucrau la construcţia cabanei)  şi să le comunice familiilor acestora că ei sunt la construcţia cabanei. Îl mai roagă pe Rus Petru să sune la 463, la “băieţi, acasă”, la familia Leon Dragota din Leşu.

Ulterior, Rus Petru îi comunică colonelului Badea că îl va trimite la el pe Dan cu “şipcile” destinate lui.

După o masă luată pe o terasă din Bucureşti, împreună cu coloneii Badea şi Bout, Rus Petru îi spune despre acest lucru soţiei, Reghina. Aceasta, realistă, îi spune că îşi pierde vremea şi cheltuieşte banii prin Bucureşti. Acesta nu comentează şi o anunţa că în dimineaţa următoare va primi “actele” şi va trimite cartoanele, le va pune pe tren. O asigura că el nu a stricat niciun ban dar că relaţiile lui (col. Badea şi Bout) merg prin locuri unde au ei prieteni.

Colonelul Badea era deosebit de implicat în susţinerea Bingo Metropolis, în special pe relaţiile firmei cu Bucureştiul. Astfel, deoarece nu putea vorbi cu unul dintre patroni îi transmite unei secretare, Teodora, un mesaj pentru şefi legat de faptul că a ridicat cartoane în valoare de 12 milioane lei şi că nu mai sunt bani în cont. Pentru a rezolva situaţia, Radu Chifa vorbeşte cu un subordonat, Ioan Rus, care îi spune că a rezolvat cu deblocarea contului de la Bistriţa şi ca nu o să fie blocat cel de la Moineşti. În legătură cu chiria de la “Mecanică” îi spune că a rezolvat, în sensul că a redus-o la 10 milioane (n.r. 100 de lei), o sticlă de whisky şi ceva bani.

Tot pentru sensibilizarea unor relaţii din Bucureşti, Arpăşteuan îi cere unei secretare, Dorina, să-i pună în sertar un milion de lei, deoarece trebuie să-i schimbe în mărci pe care să le trimită la cineva mare la Bucureşti.

Pentru a scădea cheltuielile făcute cu cei veniţi de la Bucureşti, sume de bani cu care se cumpărau băutură şi mâncare, se recurgea la diferite “inginerii”.

Astfel, un anume Vlad de la ”Mebis” discută cu Arpăşteuan în legătură cu o notă de plată ştampilată cu tot ce s-a consumat la o masă: whisky, alimente etc. Pe lângă chitanţă respectivă, Arpăşteuan îi mai spune că mai are nevoie de încă o chitanţă, pentru el, în valoare de 320.000 lei (32 de lei), interlocutorul asigurându-l că nu este nici o problemă, că se rezolva.

Pe aceeaşi linie, un anume Jianu , tot de la “Mebis”, îi spune lui Arpăşteuan că a rezolvat cu contractul, dar trebuie să vină cu un contract bun pentru a fi semnat.

Comisia Jocurilor, la mâna lor

Pentru funcţionarea jocului de bingo erau necesare diferite documente, certificate de verificare etc. Astfel un anume Flaviu din Bucureşti îl întreabă pe Radu Chifa unde trebuie să meargă pentru un certificat de verificare. Acesta este direcţionat să ţină legătura cu un anume domn Macarsky sau dacă nu cu doamna Nedelcu, din Ministerul Finanţelor, respectiv Comisia Jocurilor, deoarece totul este rezolvat.

Ulterior, Radu Chifa îl atenţionează pe Macarsky să fie atent că îi va trimite un fax cu “ceva probleme confidenţiale”.

Dacă aceste lucruri sunt sau nu actuale astăzi, nu vă putem garanta, dar faptul că un imperiu a crescut în 17 ani pe asemenea “combinaţii” nu poate decât să ne mire şi să ne facem să întrebăm câţi oameni din sistem au trebuit să închidă ochii şi dacă pentru asta vor dormi liniştiţi noaptea. Noi nu am fi dormit dacă am fi ştiut aceste informaţii şi nu le-am fi făcut publice…