Izvorul cu „ape tulburi”

Pe data de 7 iunie 2009, Alexandra Tănase a dispărut de la Mănăstirea Salva, unde se afla de trei luni, ea pregătindu-se să devină călugăriţă.
Singurul lucru care se ştia era că Alexandra, în urma unei discuţii telefonice avută cu părinţii săi, a devenit brusc agitată, motiv pentru care măicuţele au solicitat, prin 112, intervenţia unui echipaj de Ambulanţă.

Mănăstirea Izvorul Tămăduiri din localitatea Salva se situează într-un loc deosebit de pitoresc şi, privind-o, te duce cu gândul la rugăciune, înţelegere, pace sufletească… însă sub oglinda liniştită se ascund ape tulburi…

Comunicatul oficial al IPJ BN

„În 07.06.2009, ora 22.30 poliţiştii Postului de Poliţie Salva, au fost sesizaţi prin 112 că la Mănăstirea din localitate a fost solicitat un echipaj de ambulanţă în vederea acordării primului ajutor şi transportării unei persoane care a suferit o depresie nervoasă. Poliţiştii s-au deplasat la faţa locului împreună cu echipajul de pe ambulanţă dar ajunşi la mănăstire au constatat că persoana la care se face referire a fugit în pădurea din apropiere. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că persoana în cauză se numeşte Alexandra T., de 25 ani, din Sibiu. Din investigaţii rezultă că cea în cauză, în seara zilei de 07/08.06.2009, a primit un telefon de la mama sa ,în urma căruia a suferit o depresie nervoasă devenind violentă în limbaj. În cursul anului 2008, aceasta a stat la diferite mănăstiri din judeţul Sibiu şi Maramureş, iar din 10.02.2009, se afla la mănăstirea din comuna Salva Din discuţiile pe care poliţiştii le-au avut cu mama tinerei , aceasta nu a fost examinată sau internată din motive psihice şi nici nu a fost luată în evidenţe cu astfel de afecţiuni. Un număr de 26 de poliţişti din cadrul Serviciului Investigaţii Criminale, Poliţiei oraşului Năsăud, postului de poliţie Salva precum şi un număr de 14 de jandarmi din cadrul I.J.J. Bistriţa – Năsăud vor efectua misiuni continue de scotocire a zonei unde a dispărut tânăra”, se spune în comunicatul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bistriţa-Năsăud.

Poliţia:

Contactat telefonic, agentul şef Dorin Sălvan de la Postul de Poliţie Salva a declarat pentru Gazeta de Bistriţa că, tânăra dispărută se numeşte Alexandra Maria Tănase, are 25 de ani, este din Sibiu şi a fost adusă la Mănăstirea din Salva de către părinţi, în urmă cu trei luni. Agentul şef a mai spus că: „Alexandra era sub tratament, pe care îl urma pentru o boală psihică. Nu ştiu exact dacă a terminat tratamentul sau a refuzat să mai urmeze tratamentul, dar cert este că sâmbătă, în data de 06.06.2009, starea de sănătate a tinerei s-a deplorat şi a început să se comporte ciudat, după care a refuzat să vorbească cu părinţii la telefon, iar când a văzut urcând Salvarea la mănăstire chemată de conducerea mănăstirii a fugit şi s-a adăpostit în pădurile din apropiere”.
Timp de trei zile au căutat-o 40 de poliţişti, 18 jandarmi şi 12 civili.

Cu voia Domnului

Moiş Emanuela, maica stareţă a mănăstirii, a refuzat categoric să dea declaraţii în legătură cu dispariţia fetei, deşi reporterii Gazetei de Bistriţa au încercat să poarte o discuţie cu aceasta, personal, la sediul mănăstirii, în ziua în care aproape o sută de oameni o căutau din răsputeri pe Alexandra. Singurul lucru pe care îl doreau reporterii Gazetei de Bistriţa era acela de a desluşi motivele care au stat la baza dispariţiei fetei, cu atât mai mult cu cât unele informaţii se băteau cap în cap – în comunicatul oficial al IPJ BN se susţinea clar că Alexandra nu a fost examinată sau internată din motive psihice şi nici nu a fost luată în evidenţe cu astfel de afecţiuni, aspect confirmat telefonic şi de purtătorul de cuvânt al IPJ BN, agent de poliţie Claudia Creţa, pe când agentul-şef al Postului de Poliţie Salva, Dorin Sălvan, susţinea că fata suferea de o boală psihică, fapt pentru care era sub tratament. Ce a determinat starea de agitaţie şi limbajul violent al Alexandrei, nimeni nu voia să spună, cea mai în măsură fiind maica stareţă, care însă a preferat tăcerea, cu voia Domnului.

Găsită după trei zile de căutări intense

În data de 10.06.2009, Alexandra a fost găsită vie şi nevătămată pe un câmp din apropierea mănăstirii.
Contactată telefonic, Alexandra ne-a mărturisit că măicuţele au vrut să o dea afară din mănăstire, şi când a văzut că au chemat salvarea de frică să nu fie internată la spitalul de boli mintale a fugit în pădurea din apropiere. A zis că s-a ascuns în pădure trei zile , unde s-a hrănit cu cireşe şi apă de la izvor, iar în data de 10.06.2009, având hainele umede de la roua şi din cauza umezelii de peste noapte, a ieşit în câmp la vedere ca să îşi usuce hainele, unde a adormit şi aşa a fost văzută de sătenii care au anunţat poliţia.

Munca, instrument de pedeapsă

Fata ne-a mărturisit că este foarte nemulţumită de purtarea măicuţelor, pentru că, după părerea ei, viaţa din mănăstire nu urmează scripturile. „Măicuţele sunt orbite de putere, toată lumea e şef, ceea ce nu e normal pentru că ar trebui să fim surori”, a spus Alexandra. Fata a mai declarat „că măicuţele folosesc munca pe care ar trebui să o facă în slava lui Dumnezeu ca pe o pedeapsă, adică când am îndrăznit să le contrazic m-au trimis înapoi la bucătărie. Am muncit foarte mult, nu mi-e frică de muncă, pentru că am făcut-o ca şi pentru Dumnezeu, şi munca te face liber. Dar nu e drept ceea ce fac ele, să te pedepsească prin muncă pentru că ai curajul să spui ceea ce nu ţi se pare corect”.
În legătură cu tratamentul pe care l-a urmat, Alexandra a zis că a fost o decizie grea aceea de a deveni măicuţă, plină de frământări, dubii, şi ca să îşi liniştească părinţii care nu înţelegeau pe deplin decizia ei, a făcut un compromis, adică s-a dus la un medic psihiatru, care i-a pus un diagnostic şi i-a dat un tratament de urmat. Fata susţine că a urmat tratamentul doar câteva zile, dar când şi-a dat seama ce efect au pastilele asupra ei l-a întrerupt.

Alungată din mănăstire:

Nemulţumirea faţă de atitudinea şi comportamentul măicuţelor tot creştea pe zi ce trecea până duminică când şi-a manifestat şi verbal nemulţumirea, după care măicuţele i-au cerut să-şi facă bagajele şi să plece, au ameninţat-o cu exorcizarea şi au chemat salvarea fără ştirea ei. „Într-adevăr urlam, dar nu făceam rău la nimeni, iar când am văzut apropiindu-se salvarea am fugit. Mănăstirea ar trebui să fie un spital duhovnicesc, mergi la mănăstire să-ţi găseşti pacea şi mai ales dacă eşti epuizat fizic şi psihic. Dar mentalitatea lor te bagă la spital.”
Întrebată ce vrea să facă în continuare, Alexandra a spus că este conştientă de faptul că locul ei e la mănăstire şi că va depune plângere împotriva măicuţelor şi la episcop dacă e nevoie, pentru că nu i se pare corect ce se întâmplă în mănăstire. Am încercat în mai multe rânduri să luăm legătura cu maica stareţă a mănăstirii, dar ni s-a refuzat , motivând că maica stareţă nu poate fi contactată.

Era o fată ascultătoare

Tanti Varvara, o bătrânică care locuieşte în apropierea mănăstirii ne-a mărturisit că o cunoştea pe Alexandra, mai ales că venea din când în când şi îi aducea prânzul sau o ajuta în gospodărie. După spusele femeii, Alexandra era o fată ascultătoare, dar în ultima vreme a început să se poarte ciudat, tot o auzea certându-se cu măicuţele. În ziua în care a fugit, a auzit-o urlând în drum, după care a dispărut când a urcat Salvarea.

Noemi Constantin