„Iubire” de vanzare

Şi în zilele noastre, când frumoasele curtezane se mai întâlnesc numai în filme, iar gheişele din Japonia au fost înlocuite de dame de companie din estul Europei, atitudinea societaţii faţă de prostituţie şi de cele care o practică a rămas neschimbată.

Cu banii se pot cumpăra multe

Banii sunt una dintre plăcerile vieţii prin care poţi să procuri alte plăceri cum ar fi – sexul.

Cea mai mare întrebare este ce le motivează de fapt pe aceste femei să se vândă pe bani? Pentru a afla mai multe despre vieţile acestor femei şi a înţelge mecanismul cu care funcţionează, dar mai ales de ce au ales acest mod de a câştiga bani am stat de vorbă cu unele dintre ele în timp ce se aflau „la muncă”.
Astfel, am aflat că în zona industrială din Bistriţa „lucrează” cinci fete, dintre care câteva ziua şi restul seara. Au vârsta cuprinsă între 15 şi 36 de ani. Cea mai tânără este cea mai dezgheţată, să-i spunem aşa, ea fiind singura dintre ele care prestează toate tipurile de servicii sexuale. Niciuna dintre fete nu e din localitate, ci din satele din apropiere şi din Dej. Cea din Dej de 31 de ani este şi măritată, iar soţul ei este „impresarul” fetelor.

Viaţa bate filmul

Stând de vorbă cu ele am aflat poveşti de viaţă tulburătoare. Una din fete, să-i zicem Emanuela, este din Târgul Mureş, are 25 de ani şi cinci copii de crescut. De curând a părăsit-o soţul pentru sora ei mai mare, la rândul ei mamă a patru copii cu primul soţ, care s-a spânzurat când a aflat de aventura soţiei. Întrebând-o de tarife şi clienţi, Emanuela spune că, de obicei, cere între 30 şi 50 RON pe actul sexual. Sex oral refuză să facă, motivând că are copii de crescut acasă. Clienţii sunt de obicei şoferi de tiruri dar şi oameni din oraş, iar actul sexual se consumă în maşina clientului. Îşi alege clienţii cu grijă, dacă cineva i se pare suspect sau dacă e prea insistent refuză să mergă cu el, şi de fiecare dată foloseşte prezervativ. După spusele ei, în fiecare seară are 3-4 clienţi după care îşi petrece noaptea în gară şi o dată la săptămână merge acasă să îşi viziteze copii care sunt în grija mamei. Mi-a mărturisit că mama ei nu ştie cu ce se ocupă, dar preferă să se prostitueze decât să-şi lase copii în grija instituţiilor statului. Cel mai mare are 7 ani, iar cel mai mic 6 luni. A mai avut un copil care s-a născut mort din cauza bătăilor pe care le primea de la soţ în timp cât era însărcinată.

Emanuela spune că se prostituează ca să aibă cu ce creşte copii şi făcând un calcul simplu dacă are să zicem trei clienţi pe seară  de la fiecare câştigă 50 de lei asta ar veni calculând aproximativ în jur de 4.500 de lei, sumă pe care o femeie fără nici o educaţie nu are cum să câştige din muncă cinstită.

Riscurile meseriei

Orice meserie implică mai multe sau mai puţine riscuri, dar totuşi prostituţia pare o meserie foarte riscantă mai ales într-o ţară unde aceasta nu este legalizată. Femeile abuzate sau agresate nu au nici un sprijin dacă nu au un peşte sau dacă au, cel care ar trebui să le apere le agresează poate cel mai mult.

În cazuri de abuzuri sau viol nu pot apela la poliţie fiindcă ar fi în situaţia în care ar trebui să recunoască că se prostituează, fapt care ar trage asupra ei amenzi. Amenda este 500 de lei – a declarat Georgeta Caşvan, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmerie Judeţean, dar fetele de obicei nu plătesc amenzile şi de aceea sunt condamnate la muncă în folosul comunităţii, pedeapsă pe care o ispăşesc la primăriile de care aparţin.
Claudia Creţa, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean,a declarat pentru Gazeta de Bistriţa că în ultimii trei ani s-au întocmit 15 dosare penale, dar 99% din sancţiunile contravenţionale aplicate nu se plătesc, sancţiuni cuprinse între 500 şi 1500 RON. În perioada 2008-2009 s-au aplicat 500de contravenţii la 20 de persoane . Claudia Creţa a declarat că doar dacă sunt prinse în falgrant de două, trei ori li se întocmeşte dosar penal, iar dacă au bani asupra lor se confiscă.

Interesant în aceste cazuri este faptul că doar prestatoarele de servicii sexuale sunt amendate şi condamnate de societate, iar cei care cumpără sex nu sunt penalizaţi în niciun fel, deşi dacă ar fi vorba despre o altă infracţiune, de exemplu trafic de droguri, ar fi traşi la răspundere atât prestatorul de servicii cât şi beneficiarul.

Prostituţia prin ochii legii

Deşi nimeni nu încurajează acest fenomen social, multe state au înţeles că ceea ce nu a putut fi eradicat pe parcursul a mii de ani nu va lua sfârşit tocmai acum, şi au decis să creeze un cadru legal în care această aşa zisă meserie să se desfăşoare.

Când vine vorba de prostituţie, deja nu se mai discută de moralitate, ci întrebarea este dacă această este o formă de exploatare ce trebuie abolită sau o meserie care trebuie reglementată.

După multe încercări nereuşite şi controverse aprinse, şi societatea românească pare să fi ajuns la concluzia că amenzile date la nesfârşit fetelor de pe centură nu sunt o soluţie. Tocmai de aceea, un grup de specialişti din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţiei Generale de Combatere a Criminalitaţii Organizate şi Antidrog, Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, vor elabora un proiect de act normativ menit să legifereze prostituţia.
Prin acesta, autorităţile vor să stopeze traficul şi exploatarea de fiinţe umane şi să combată creşterea numărului de persoane infectate cu boli cu transmitere sexuală şi în special cu virusul HIV.

Legiferarea prostituţiei ar diminua numărul femeilor exploatate de aşa numiţii "peşti" şi le-ar da autorităţilor posibilitatea de a controla acest fenomen. Fetele care vând plăcere pe bani vor fi cu analizele medicale la zi, excluzând astfel posibilitatea contractării vreunei boli.

Şi statul are de câştigat de pe urma legiferării prostituţiei. Pe lângă faptul că poliţiştii se vor putea ocupa de infractorii cu adevărat periculoşi, la bugetul de stat vor intra şi impozitele plătite de prestatoarele de servicii sexuale.

Epilog

Trebuie să lăsăm la o parte catalogările şi gândirea stereotipică şi făcută o diferenţiere clară între persoanele care sunt obligate să se prostitueze şi cele care aleg de bună voie această metodă degradantă dar destul de uşoară de a face bani. Sărăcia, marginalizarea, lipsa ducaţiei, abuzurile la care au fost supuse în copilărie le determină pe multe femei să îşi vândă trupurile. Sunt situaţii de viaţă în care poate pur şi simplu nu au de ales nu găsesc o altă manieră de a câştiga destui bani pentru a-şi întreţine copiii.
Dar la urma urmei fiecare este liber să dispună de corpul şi de viaţa sa după bunul plac.

Rolul statului este acela de a le da tuturor şanse egale şi de a le apăra drepturile. Tocmai de aceea, o lege care să le asigure prestatoarelor de servicii sexuale nişte drepturi şi protecţie, este necesară.
O liberalizare controlată a prostituţiei aduce avantaje atât prostituatelor, cât şi societaţii în ansamblu.

Noemi Constantin