Bastonul alb nu este numai un instrument care permite dobândirea independenței, ci este și un simbol care îi reprezintă pe cetățenii nevăzători din societatea noastră.
Pentru a marca numeroasele realizări ale nevăzătorilor și slab văzătorilor și pentru a recunoaște rolul bastonului alb în creșterea independenței de mișcare, se sărbătorește în fiecare an la 15 octombrie „Ziua bastonului alb”. Astăzi, el are rol atât de instrument ajutător, cât și de simbol pentru nevăzători, dar nu a fost așa întotdeauna.
De secole nevăzătorii foloseau bastonul numai ca instrument ajutător în călătorii. Abia în secolul al XX-lea el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că purtătorul este nevăzător. Acest rol nou jucat de bastonul alb își are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, începând din Europa și apoi răspândindu-se în America de Nord. James Biggs din Bristol susține că el a inventat bastonul alb în anul 1921. În urma unui accident care l-a costat vederea artistul a trebuit să se adapteze la noul mediu.
Simțindu-se amenințat de creșterea rapidă a traficului de mașini din jurul casei sale Biggs a hotărât să-și vopsească bastonul în alb pentru a fi văzut mai ușor de către șoferi. Nu au trecut zece ani și bastonul alb și-a făcut prezența în societate. În februarie 1931, Guilly d’Herbemont a lansat o mișcare națională privind folosirea bastonului alb de către nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezești, ea a fost adoptată și de Marea Britanie. Acțiunea a fost sponsorizată de cluburile Rotary. În mai 1931 BBC a sugerat în emisiunile sale, să li se dea nevăzătorilor un băț alb care să fie recunoscut pe plan universal ca simbol indicând faptul că persoana respectivă are deficiențe de vedere.
Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internațional Lions. În 1930, un membru al clubului privea un nevăzător având un baston negru, care încerca să traverseze o intersecție foarte aglomerată. Realizând că bastonul negru nu este prea bine văzut de șoferi, clubul Lions a decis să vopsească bastonul în alb pentru a fi cât mai vizibil pentru conducătorii auto. În 1931, Clubul Internațional Lions a început un program național în SUA de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători. În anii `20-`30 nevăzătorii mergeau ținând bastonul diagonal în fața lor într-o poziție fixă. Astfel, bastonul alb își asuma rolul de simbol care identifica pe nevăzători. Dar atunci când veteranii orbi din al doilea Război Mondial s-au întors în America, forma și modul de utilizare a bastonului alb au fost iar schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe veterani să se reîntoarcă la o viață activă.
Doctorul Richard Hoover a realizat metoda folosirii „bastonului lung” sau metoda „Hoover” de mers cu ajutorul bastonului alb. Aceste bastoane au fost proiectate pentru a fi utilizate ca niște instrumente de mobilitate și s-a revenit astfel la rolul lor anterior, dar s-a păstrat și rolul simbolic de indicator al independenței de mișcare a nevăzătorilor.
„Este un lucru foarte greu să ai probleme mari de vedere. Dar datorită faptului că oamenii se duc prea târziu la consult la medicii oftalmologi, bolile devin din ce în ce mai grave. Sunt foarte multe persoane care suferă de cataractă, glaucom, atrofia nervului optic, și alte boli”, a precizat președintele asociației nevăzătorilor Bistrița-Năsăud, Iacob Pop.
De secole nevăzătorii foloseau bastonul numai ca instrument ajutător în călătorii. Abia în secolul 20 el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că purtătorul este nevăzător. Acest rol nou jucat de bastonul alb își are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, începând din Europa și apoi răspândindu-se în America de Nord. James Biggs din Bristol susține că el a inventat bastonul alb în anul 1921. Prima ordonanță specială privind bastonul alb a fost dată în decembrie 1930 în Peoria, Illinois. Ea garanta protecția pietonilor nevăzători și dreptul de trecere a străzi atunci când țineau în mână un baston alb. În 1935 statul Michigan a desemnat bastonul alb ca un simbol vizibil pentru nevăzători. Pe 25 Februarie 1936 s-a adoptat aceeași ordonanță în orașul Detroit.
Pentru a se adopta noua ordonanță, nevăzătorii purtând bastoane albe, au demonstrat în fața primăriei. În următorul an Donald Schuur a scris un proiect de lege și a propus-o spre adoptare statului respectiv. Legea oferea protecție celor care foloseau bastonul alb pe timpul cât mergeau pe străzile Michigan-ului. Guvernatorul Frank Murphy semna această lege în martie 1937. Pe la începutul anilor 1960 mai multe organizații statale și agenții de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor și deficienților de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca „Ziua bastonului alb” în toate statele din SUA. Pe data de 6 octombrie 1964 Congresul a dat o rezoluție, HR 753, autorizând președintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca fiind „Ziua bastonului alb”.
De-a lungul istoriei au fost numeroase cazuri de persoane nevăzătoare care au reuşit să demonstreze că acest handicap nu reprezintă o barieră pentru integrarea în societate şi realizarea pe plan individual, social şi profesional. Dintre personalităţile cunoscute pe plan internaţional sau naţional îi putem aminti pe:
– Andrea Bocelli (solist);
– George Nicolescu (solist);
– Ionel Man (solist);
– Joaquin Rodrigo (compozitor);
– John Milton (scriitor);
– Louis Braille (pedagog francez, inventatorul sistemului Braille de tipărire şi scriere pentru nevăzători);
– Radu Sergiu Ruba (scriitor);
– Ray Charles (solist şi compozitor);
– Stevie Wonder (solist şi compozitor);
– William Moon (profesor, inventator al metodei de citit Moon pentru nevăzători, predecesorul lui Braille).
