Statul român manifestă o preocupare tot mai accentuată pentru investițiile în infrastructura sportivă, ceea ce este, fără îndoială, un lucru de lăudat. Au fost ridicate stadioane moderne în București, Craiova, Cluj, Ploiești, Piatra Neamț și Târgu jiu. Sunt în proiect altele în Capitală (Giulești, Ștefan cel Mare, Ghencea), în Alexandria, în Slatina, în Zărnești…
România investește zeci de milioane de euro în noile arene. Discuția oportunității, în unele cazuri, nu își are locul în acest context. Important este că se face ceva. De pildă, noua bază sportivă de la Zărnești, ridicată pe perimetrul celei vechi, Torpedo, va avea un teren de fotbal, vestiare, tribune, pistă de atletism, cantonament, birouri, terenuri de tenis, dar și o sală de box. La Alexandria, lângă stadionul care va putea găzdui și meciuri de Liga I va fi construit și un hotel cu 36 de camere pentru odihna și recreerea fotbaliștilor. Hotelul va beneficia și de SPA.
Mai mulți bani de la stat pentru entitățile sportive
În paralel cu acest investiții în infrastructură, legislația referitoare la investiții a fost schimbată. Două dintre modificările cu foarte importante sunt dispariția plafonului de 5% pentru finanțarea entităților sportive de către autoritățile locale și dispariția obligativității coparticipării cu o finanțare de minim 10% din valoarea totală a proiectului/programului sportiv.
La o primă vedere, prima măsură este una care ajută sportul, dar, coroborată cu cea dea doua măsură, ea are darul de a transforma sportul românesc într-unul „asistat” de stat. În acest moment, peste 90% din finanțarea acestui domeniu este asigurată de autorități, în contextul unei legi a sponsorizării care nu încurajează investițiile private.
Entitățile care pot beneficia de fonduri publice alocate de către autoritățile locale sunt structurile sportive de drept privat și de drept public, iar mai nou și unitățile de învățământ (pentru Asociațiile Sportive Școlare), instituțiile de învățământ superior (pentru Asociațiile Sportive Universitare), Federația Sportului Școlar, Federația Sportului Universitar, Federațiile Naționale pe Ramură de Sport, COSR.
Potrivit lui Constantin Căliman, președintele Asociației Politici Noi ale Sportului din România, „În conformitate cu legislația în vigoare, administrațiile publice locale respectiv consiliile locale și județene/consiliul general al municipiului București, pot acorda finanțări pentru proiecte și programe sportive pentru entitățile sportive și pentru infrastructura sportivă. Cele cinci programe sportive de utilitate publică în cadrul cărora se pot finanța proiecte din fonduri publice: ,,programul „Promovarea sportului de performanță” (P1), programul „Sportul pentru toți” (P2), programul „Întreținerea, funcționarea și dezvoltarea bazei materiale sportive” (P3), programul „Redescoperă oina” (P4) și programul „România în mișcare” (P5)”.
Pe „bijuteria” de la Târgu Jiu nu joacă nimeni
Așa cum am spus, este bine că statul investește în entitățile sportive și în infrastructură. O națiune care practică sportul este una sănătoasă. Nu putem să nu observăm, însă, că noua strategie este în antiteză cu o competitivitate tot mai scăzută, cel puțin în fotbal. Ceahlăul Piatra Neamț are stadion „european”, dar a căzut în Liga a 3-a. Pe „bijuteria” de arenă de la Târgu Jiu nu joacă nimeni, Pandurii zbătându-se în Liga a 2-a. Olimpic Zărnești era în Liga a IV-a când s-a decis finanțarea noului proiect. Exemplele pot continua.
Un mai mare aport al investițiilor private ar crește și forța echipelor. Deocamdată, cel mai important investitor privat în fotbalul românesc, ca și sponsorizare, e reprezentat de casele de pariuri online. Vezi aici lista lor și vei recunoaște multe denumiri înscrise pe tricourile jucătorilor din primele două eșaloane.
Ce ar fi de făcut? Concomitent cu continuarea politicii care prevede investiții masive în sport, ar fi de făcut o strategie unitară pentru creșterea competitivității, dar și o lege bună pentru atragerea sponsorizărilor din mediul privat, o lege cerută de toți, dar rămasă deocamdată în … așteptare.
