Este oficial, suntem un popor fără pic de intimitate şi, pe zi ce trece, tot mai furat de către stat. Legea 298/2008 privind reţinerea timp de şase luni a anumitor date privind convorbirile şi comunicările telefonice şi pe internet calcă în picioare Constituţia României. Asta cu „doar stocarea şi neascultarea convorbirilor” e ceva de natura incredibilului, cum am mai spus-o şi consider că nu are rost să mă repet. Ceea ce mă deranjează într-adevăr, pe lângă tupeista lege, este că eu va trebui să plătesc faptul că cineva are chef să asculte telefoanele lui x şi y. Nu mi se pare deloc normal ca toţi cetăţenii, care utilizează serviciile de internet sau de telefonie mobilă, să fie nevoiţi să plătească facturi în plus, doar pentru că aleşii neamului au votat o lege anapoda. Cetăţeanul a fost şi va fi în continuare vaca de muls a statului, însă odată cu Legea 298/2008 nesimţirea a atins cota maximă! Pe sistemul „noi te interceptăm, te ascultăm şi ghici ce? Tu o să plăteşti!”. Firmele de telefonie şi de internet vor fi nevoite să suporte costurile „stocării datelor”, însă cum o asemenea investiţie se ridică la ordinul milioanelor de euro, firmele vor trebui să îşi acopere cumva cheltuielile. Acest lucru îl vor face evident prin ridicarea preţurilor pentru serviciile prestate. Şi cine are de pierdut? Cetăţeanul de rând, plăteşte vrând nevrând, deoarece trăim în era comunicaţiilor şi nu putem renunţa la telefonul mobil sau la internet, doar în cazul în care ne hotărâm să ne trăim restul vieţii rupţi de realitate într-o grotă undeva sus în munţi.
Iulia Balazs
