În justiţia din România, se întâlnesc tot felul de situaţii idioate şi ilare ce genereză încurcături pentru autorităţile ce aplică legea. Aceasta, din cauză că anumiţi reprezentanţi ai acestor autorităţi nu citesc îndeajuns legile sau nu le înţeleg.
O problemă spinoasă
Nu sunt puţine cazurile în care anumite persoane sau instituţii continuă să facă plângeri penale, aducând ziariştilor acuzaţii de insultă şi calomnie. Opinia publică este prea puţin la curent cu faptul că Parlamentul României a omis să rezolve definitiv această problemă spinoasă.
Pentru a lămuri anumite persoane din conducerea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud (IPJ BN), unde este în pregătire un dosar penal pentru insultă şi calomnie împotriva unor ziarişti şi a unui cotidian on-line, conducerea Ministerului Justiţiei a precizat recent că, "Parlamentul României nu a luat nici o măsură legislativă, în termen de 45 de zile de la Decizia Curţii Constituţionale, ca atare INSULTA şi CALOMNIA nu mai sunt actualmente incriminate în legislaţia penală română. Comisia pentru elaborarea noului Cod Penal, constituită la nivelul Ministerului Justiţiei, apreciază că incriminarea insultei şi calomniei, contravine jurisprudenţei CEDO". Lucru aparent normal, deoarece incriminarea insultei şi calomniei nu se mai regăseşte în proiectul noului Cod Penal. Anumite dispoziţii privind această problemă atât de sensibilă legată de libertatea de expresie şi a presei, se regăsesc în proiectul noului Cod Civil.
Articole de lege, abrogate
Începând cu data de 12 august 2006 articolele 205, 206 şi 207 (insulta, calomnia şi proba verităţii) au fost abrogate. Insulta şi calomnia nu au mai fost considerate infracţiuni. Mii de procese penale, o mare parte a acestora având ziarişti pe post de acuzaţi şi-au pierdut obiectul şi vor putea fi continuate în civil. Cu o singură menţiune, cei care vor să ceară despăgubiri trebuie să se gândească de două ori înainte de a face acest lucru, pentru că trebuie să plătească taxa de timbru judiciar în cuantum cu despăgubirile cerute. În majoritatea cazurilor, insulta şi calomnia au fost folosite de potentaţii zilei pentru a intimida ziariştii şi nu de puţine ori unii dintre cei acuzaţi au făcut şi puşcărie. Nu puţini sunt jurnaliştii care au cazier judiciar.
Primul care a încercat să facă ceva pe această linie a fost Valeriu Stoica, care a propus şi chiar s-a adoptat o ordonanţă de urgenţă, conform căreia cei care deschideau acţiuni în civil pentru insultă şi calomnie erau scutiţi de orice taxă judiciară de timbru şi de timbru judiciar.
Ulterior ordonanţa a fost abrogată şi toţi petenţii s-au îndreptat spre penal unde nu există taxă de timbru. Un alt ministru al Justiţiei, Monica Macovei, a mai avut iniţiativa dezincriminării insultei şi calomniei. Legea 278, prin articolul 56, modifică Codul penal şi alte legi adiacente. Prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 12 iulie 2006, insulta şi calomnia au dispărut ca infracţiuni.
În coadă de peşte
Dar lucrurile nu au durat prea mult. Prin Decizia nr.62 din 2007, publicată în M. Of. nr.10 din 12 februarie 2007, Curtea Constituţională a hotărât că art.1, pct.56 din Legea nr.278 din 2006, prin care au fost dezincriminate insulta şi calomnia, sunt neconstituţionale. Nimeni nu ştie ce a fost în capul judecătorilor Curţii Constituţionale, deoarece totul pare o imensă insultă adusă inteligenţei oricărui om normal. Imediat s-a iscat o mare dilemă. Chiar şi în urma acestei decizii, sunt insulta şi calomnia în vigoare sau mai bine spus au fost reincriminate?
Mulţi jurişti consideră şi la ora actuală insulta şi calomnia dezincriminate. Argumentul este unul logic – deşi dezincriminarea insultei şi calomniei a fost declarată neconstituţională, nu se poate reţine automat că cele două fapte au fost reincriminate printr-o simplă intervenţie de contencios constituţional. Articolul 147, alin.1 din Consituţia României, republicat, text de lege ce guvernează deciziile Curţii Constituţionale, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul României sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii supreme, Constituţia României.
Logica este destul de clară. Este de necontestat faptul că art.1, pct.56 din Legea nr.278 din 2006 nu mai este în vigoare, astfel operând direct prevederile constituţionale pertinente, dintr-un motiv foarte simplu. Parlamentul nu a intervenit pentru a pune textul legal declarat neconstituţional, în acord cu prevederile Deciziei Curţii Constituţionale. Însă abrogarea art.1, pct. 56, din Legea 278 din 2006, prin care au fost dezincriminate insulta şi calomnia, nu face în mod automat ca aceste fapte să fie reincriminate. A crede că prin simpla Decizie a Curţii s-au resuscitat insulta şi calomnia, se induce ideea că această instituţie legiferează, procedând la incriminarea unor fapte penale. O asemenea idee este inadmisibilă într-un stat de drept şi social spre care tinde România. Art. 2 din Codul penal spune că numai legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele care se aplică, măsurile care pot fi luate şi în niciun caz nu poate hotărî în această materie Curtea Constituţională.
În cazul de faţă, Parlamentul României avea obligaţia să intervină şi să pună legea în acord cu cele hotărâte de Curtea Constituţională. În privinţa insultei şi calomniei, acest fapt nu s-a mai întâmplat.
Insulta si calomnia nu mai sunt infracţiuni.
ZAHARIA COTOC
