Muzicianul Berti Barbera a spus destul de clar lucruilor pe nume.
“Nimeni nu greşeşte, nimeni nu e prost pentru că ascultă Inna. Eu mă bucur pentru că ea a găsit o modalitate, superficială, dar foarte bună, de a-şi trăi tinereţea. Mimezi muzica, în schimb trăieşti ca un star. E un job foarte bine plătit în care tu nu faci mare lucru. Dar, în acelaşi timp, nu am nimic împotrivă. Eu am altceva de oferit şi oamenii trebuie să ştie că, pe lângă muzica de la radio, există şcoli, fenomene, festivaluri, evenimente de toate felurile, care implică muzicieni şi muzică pe măsura educaţiei”.
Bine, pusă la punct e cam mult spus… cred că Inna e perfect conştientă de toate chestiile evidenţiate de Barbera.
La fel cum suntem şi unii dintre noi. De multă vreme s-a diferenţiat destul de clar muzica (în adevăratul sens al cuvântului) de muzica de la radio, iar Inna face destul de ok ceea ce fac suratele sale din industria muzicală de peste ocean. Muzica de la radio este “creată” de marketing, pentru că majoritatea cântacioaselor sunt presate să vândă. Vrei să vinzi? 5-6 versuri aruncate pe o piesă, concerte în chiloti şi o echipă bună în spate. Şi totuşi s-a dovedit că nu sunt sufciente doar astea pentru a avea succes. Sunt multe ce se scaldă într-o mediocritate de toată frumuseţea şi în capul lor se visează dive.
