Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud vă invită joi, de la orele 18 la vernisajul expoziţiei de sculptură a artiștilor plastici Caius Rotaru și Elena Iash cu titlul ÎnChipuiri.
Acest proiect expozițional a început înaintea trecerii în nefiinţă a artistului Caius Rotaru, a devenit astăzi, prin însuşi titlul generic pe care îl poartă şi denumit astfel de Caius, un posibil proiect anticipativ al evenimentelor ce urmau să vină. Astăzi, el există datorită invitaţiei pe care ne-a lansat-o înainte de marea sa călătorie, astăzi cel puțin pe Caius nu putem decât să ni-l „închipuim“.
Conceptul expoziţional gravitează în jurul reprezentării feminine, având-o ca protagonistă pe Elena, cea care i-a fost muză pentru ultimele lucrări realizate de Caius Rotaru şi (auto-)portretele realizate de Elena Ilash. Acest proiect a fost conturat uşor diferit într-o etapă iniţială, cei doi artişti – Caius Rotaru şi Elena Ilash – dorind o expunere plenară a portretului, realizat în diferite perioade ale creației lor. În urma evenimentelor ulterioare, am optat pentru o expoziţie cu un caracter intimist. Promotorul acestui eveniment creează premisele unui dialog cu Elena Ilash, care are un ecou dincolo de fiinţă, dincolo de materialitate.
ÎnChipuiri ar desemna așadar fantasme, plăsmuiri ale imaginaţiei care pot deveni obsesive sau In chipuri văzute ca forme de transpunere sau regăsire a propriei imagini (în multiplele ei ipostaze) sau ca forme sub impulsul inspiraţiei.
Aceste vizuini se împletesc între ele pentru că atât lucrările Elenei Ilash, cât şi ale lui Caius Rotaru au un puternic resort autoreferenţial. Adesea sunt autoportrete sau, în cazul în care nu sunt, sunt pe cale de a deveni. Cei doi artişti şi-au descoperit această preocupare comună, de valorizare şi expresivitate a temei portretului, care îşi are originea în îndepărtata istorie a artei, dar care îşi păstrează intrinsec unicitatea prin abordare, viziune şi interpretare. Portretul este văzut ca o oglindă a sufletului, ca o reflecţie a eu-lui, adesea codificat pentru cei ce privesc. Aceste portrete sau autoportrete poartă cu sine istorii personale ale duetelor iluzie-deziluzie, fericire-nefericire, uitare-amintire, credinţă -necredinţă şi mai poartă și iubire.
Caius şi Elena creează premisele unui dialog vizual, în care fie ei, fie noi ne auto-identificăm sau ne auto-proiectăm într-o imagine sau alta, aşa cum ni se întâmplă adesea cu un anume personaj literar.
O particularitate observată este relevată imperativ în conştiinţa noastră, în fond Elena şi Caius nu povestesc despre altceva decât despre ceea ce fiecare dintre noi trăim sau visăm. Două scrisori care sunt concepute prin elemente recognoscibile fiecărui artist sunt puse în relaţie.Corespondenţa începută cu ceva vreme în urmă avea, printre altele, ca subiect şi proiect expoziţia ÎnChipuiri. Comunicarea simbolică şi încifrată face ca mesajele să nu fie de această dată accesibile, fiecare găsind modul adecvat de comunicare adresat celuilalt prin elemente specifice creaţiei sale. În cazul lui Caius, cuvintele au fost substituite cu eboșoare, iar Elena foloseşte scrierea reinterpretată Braille. Decodificarea scrisorilor cred că este imposibilă acum, prin absenţa fizică a unuia dintre protagonişti.
(Text oferit de curator Alina Aldea)
