Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale pronunțate în Dosarul Mya de către Curtea de Apel Cluj, a cărei hotărâre rămâne astfel valabilă.
Mai exact, instanţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud a decis condamnarea Mariei Moraru, care a primit două luni închisoare cu suspendare, iar ceilalţi doi inculpaţi din dosar, Emil Moraru şi Alexandrina Gîţ au primit fiecare o condamnare la o lună închisoare, tot cu suspendare. Un al patrulea inculpat din dosar, Viorica Fustos, a fost achitat de completul de judecată de la Baia Mare, dar Curtea de Apel Cluj a revenit, și a condamnat-o la două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Cazul Mya ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, cam prin 2007, când câteva persoane au început să se plângă de faptul că ar fi fost amăgiţi de Maria Moraru să contracteze credite pe numele lor. Oscar Cengheri a acceptat propunerea soților Moraru de a lua un credit pe numele lui, aceștia urmând să îi plătească o operaţie de transplant renal. Pentru că nu şi-a mai primit răsplata, omul a turnat-o pe Mya Moraru procurorilor.
Ca urmare a plângerii, procurorii bistrițeni au trimis, în 2008, în judecată patru persoane care au păgubit CEC cu aproape 3 milioane de lei, contractând, în nume proprii sau pe numele unor terțe persoane, credite foarte mari pe care au reușit să le obțină folosindu-se de acte false. Printre cei trimiși în judecată se regăsește și un fost ofițer de credite al băncii, Fustos Viorica, fără ajutorul și complicitatea căruia nu s-ar fi putut pune în aplicare înșelăciunea.
Din rechizitoriu
În fapt, Maria Moraru și Eugen Moraru au fost asociați și administratori la SC „Text Agro” SRL Lunca Ilvei. Potrivit procurorilor, în cursul anului 2006, cei doi soți au decis să realizeze o investiție în Bistrița, constând în construirea unei pensiuni – Pensiunea MYA, compusă din hotel și restaurant – pe un teren proprietate personală în suprafață de 1000 mp, situat în municipiul Bistrița, teren achiziționat în cursul anului 2005.
Pentru aceasta, Maria Moraru a obținut un credit pentru nevoi personale de 48.000 euro de la BCR – Sucursala Județeană Bistrița, precum și un credit de 410.000 lei, pe persoană juridică. Cum banii nu au fost suficienți pentru ridicarea pensiunii, iar cei doi și-au epuizat posibilitățile de creditare pe firma, Maria Moraru a decis sa obțină de la CEC 1.000.000 euro prin angajarea fictivă a unor terțe persoane cu salarii foarte mari, astfel încât să contracteze ulterior credite mari pe numele acestora. Ca urmare, a racolat oameni din rândul muncitorilor care lucrau la pensiune, obținând pe numele lor credite de circa 250.000 de lei noi de persoana, prejudiciind astfel CEC cu suma totală de 2.898.000. lei.
Procurorii au considerat că prin aceste acțiuni Maria Moraru a inițiat și constituit un grup infracțional organizat structurat, condus de către aceasta și format din încă trei persoane – Moraru Eugen, contabila firmei – Gîț Daniela Alexandrina și ofițerul de credite Fustos Viorica, grup care a existat pentru o perioadă determinată (pe durata obținerii creditelor, respectiv ianuarie-septembrie 2007) și care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unei infracțiuni grave (înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată), grupul infracțional organizat prezentând continuitate, structură determinată și roluri prestabilite pentru membrii săi.
Concret, se precizează în rechizitoriul procurorilor, cei doi soți racolau persoane pe care le convingeau că urmează să fie giranți pentru un împrumut luat de firmă și, cu complicitatea contabilei firmei și a ofițerului de credite, întocmeau dosare complete. Zece oamenii au fost astfel angajați fictiv, cei trimiși în judecată recurgând la diverse mijloace pentru a-i induce în eroare și a păcăli CEC, inclusiv la falsificarea vizei ITM.
Decizia pe fond și în apel
Maria Moraru a fost condamnată de Tribunalul Bistrița-Năsăud la două luni închisoare cu suspendare, iar ceilalţi doi inculpaţi din dosar, Emil Moraru şi Alexandrina Gîţ au primit fiecare o condamnare la o lună închisoare, tot cu suspendare. Cel de al patrulea inculpat din dosar, Viorica Fustos, a fost achitat.
Cei patru au fost acuzaţi de „iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup, iar prin decizia penală nr.152/A din 13 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a desfiinţat sentinţa penală a primei instanțe doar cu privire la greşita achitare a inculpatei Fustos Viorica pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură, Curtea de Apel Cluj a condamnat ofițerul de credite al BCR, pe Fustos Viorica la pedeapsa de două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Nu a fost grup infracțional
De asemenea, completul de judecată al Curții de Apel Cluj a arătat că, referitor la infracţiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 pentru a se putea discuta despre un grup infracţional organizat potrivit definiţiei cuprinse în dispoziţiile acestei legi, este necesar, de la bun început, existenţa unui grup de minim trei persoane. ”Este contrară definiţiei ideea că o singură persoană poate constitui un grup organizat, care potrivit legii este compus din minim trei persoane. Chiar termenul de grup implică existenţa mai multor persoane. S-a arătat, totodată că nu se poate vorbi de existenţa unui grup structurat, în condiţiile în care nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că persoanele acuzate ar fi constituit grupul, ar fi existat o înţelegere prealabilă pe baza căreia acestea au acţionat, înţelegere prin care să fi fost stabilită o structură determinată, ierarhie, roluri prestabilite pentru fiecare membru al grupului sau orice formă de planificare, organizare şi coordonare.” se precizează în hotărârea Curții de Apel Cluj.
Lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii
Înalta Curte de Casație și Justiție e respins recursul declarat de Parchet, arătând că a fost ”discutabilă însăşi acţiunea de inducere în eroare a unităţii bancare prin prezentarea ca reală a situaţiei câştigurilor persoanelor interpuse, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea că persoanele din conducerea băncii cunoşteau situaţia reală a creditelor astfel dobândite, acceptând acordarea acestora în condiţiile descrise, în considerarea persoanei inculpatei, care a dat dovadă de un client serios al băncii, a garanţiei prezentate de aceasta, dar şi în condiţiile unei concurenţe acerbe pe piaţa produselor de creditare şi pe fondul unor norme relaxate de împrumut în ceea ce priveşte garanţiile imobiliare”.
Deși Parchetul a considerat că prima instanţă a apreciat în mod greşit faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, susţinând că lipseşte atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă a infracţiunii, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale din septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj.
