“Înalt Prea-Sfintitul Mitropolit Bartolomeu este un Everest in cultura si biserica noastră romaneasca”

Reporter: M-am întrebat părinte, răsfoindu-vă cartea: Parcă, citesc nişte scrieri apocrife. Vorbiţi în volumul << Zestrea strămoşească>> despre zei, civilizaţii apuse, despre faptul că divinitatea supremă a arienilor, este arhetipul păgân al Mântuitorului nostru Iisus Hristos – Pâinea vieţii, după cum spune Ioan

Nicolae Feier: Trebuie spus, încă de la început, că există o chestiunea extrem de importantă- creştinismul a apărut acum 2000 de ani, iar cel care a întemeiat religia creştină este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Trebuie observat că Hristos este cel aşteptat, adică Mesia. Ei, în acest caz, este foarte clar faptul că el a fost aşteptat şi profeţit.

Rep. Sunt mai multe variante ale acestor profeţii?

N.F. Toate aceste lucruri le numim revelaţii sau descoperirea Dumnezeiască, pentru că Dumnezeu s-a arătat omului încă din Rai. Este relaţia dintre Om şi Dumnezeu în Eden, Paradis pe care l-am găsit, iar asta am scris în cartea mea, aproape de Marea Neagră, mai precis în sud-estul acestei mări…

Rep. Se spune aşa ceva în Sfânta Scriptură?

N.F. Foarte, foarte clar! Edenul din care au ieşit protopărinţii noştri era udat de către un râu şi care după ce a ieşit din Eden s-a despărţit în patru – un braţ a luat-o vest, altul spre Marea Caspică, iar celelalte două sunt Tigrul şi Eufratul. Nu trebui să mai spun unde este această locaţie – muntele Ararat.

Rep. Au fost multe teorii cu privire la localizarea Edenului.

N.F. Nu avem nevoie de ele. Noi avem Biblia ca revelaţie, nu trebuie să ne abatem de la cele scrise acolo. Ori, Cartea Cărţilor spune că din mijlocul Edenului a ieşit un râu care s-a despărţit în patru. Dacă te uiţi pe orice hartă, vei observa că este foarte aproape de sud-estul Mării Negre, la graniţa dintre Turcia şi Armenia, acolo unde a ajuns şi corabia lui Noe.

Rep. După ce a ieşit omul din Rai, ce a căutat el: pe sine sau pe Dumnezeu?

N.F. Omul orbecăia, aşa a ajuns la idolatrie, la concepte foarte ciudate referitoare la diferite divinităţi pe care le-au asociat lucrurilor, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel….

Rep. Permisibil Dumnezeu, dacă a admis existenţa unor divinităţi, ale unor zei?

N.F. Nu prea! Uiţi ce i-a zis lui Moise: " Ascultă Israele. Eu sunt Domnul-Dumnezeul tău, unicul tău Dumnezeu. Să nu ai alţi Dumnezei în afară de mine". Prin urmare, vedem că a fost vorba de o existenţă comună, dar neagreată de Domnul.

Rep. Atunci, au fost dacii moneteişti, aşa cum este suţinut de unii istorici?

N.F. Eu în carte spun cum au ajuns triburile de traci, dacii de aici, monoteişti – prin trinititatea Zamolxis-Cadmos şi Deceneu, aceştia distrugând conceptul de religie păgână, introducând monoteismul, dacii începând să se închine la Dumnezeul-Soare.

Rep. Au existat, părinte, unele voci care spun că Hristos şi Zamolxis s-ar fi cunoscut pe timpul când Mântuitorul ar fi fost alături de secta esenienilor, în deşert…

N.F. Nu ne putem juca de-a mântuirea, hrănind cuvinte fără lumină în ele. Una este să fii Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut şi alta e să te integrezi în absolut, în nimic.

Rep. Aţi vorbit de trinitatea Zamolxis-Cadmos-Deceneu. Care este rolul lui Deceneu?

N.F. Ştii cum îl numeşte Strabon pe Deceneu? Un şarlatan. El avea cunoştiinţe astronomice extraordinare. Este abosolut reală povestea cu eclipsa de soare şi, care i-a adus lui Burebista marea victorie contra tribului boilor din marele neam al celţilor. Deceneu a învăţat astrologia în Egipt, astfel că a prezis eclipsa iar boii au fost de-a dreptul striviţi de marea putere a regelui dac.

Rep. Zamolxis: om, zeu dar nu Dumnezeu?!?

N.F. Fără nicio discuţie. E vorba de o divinitate, în sensul în care erau cinstite toate divinităţile declarate din împăraţi şi regi în zei. Li se aduceau libaţii, crezând că doar sufletele lor sunt nemuritoare. Nicio legătură cu Hristosul nostru. Magii de la răsărit, care l-au căutat pe Iisus, nu aveau ce căuta într-o relaţie cu Dumnezeu, cel din cer, decât în situaţia în care şi lumea păgână îl dorea pe Dumnezeu, îl aştepta. Nu uitaţi că Diogene îl căuta un om, ziua în amiaza mare, cu lumânarea aprinsă. Este foarte evident că pe Hristos îl căuta.

Rep. Se poate înţelege că lumea tracă, geţii, dacii, costobocii şi alte neamuri din această stirpe, practic, îl aşteptau pe Hristos, ştiau că are să vină?

N.F. Sunt lucruri evidente. Geţii ştiau de Fiul Omului, iar un exemplu în acest sens este poetul Ovidiu, cel care a scris în <> ceva fantastic- se zice că atunci când sciţii au venit pe câmpurile Dobrogei, după ce au traversat nesfârşitele întinderi de stuf din Delta Dunării, unul dintre aceştia a ridicat mâinile spre cer şi a strigat – Doamne, când vii? Şi, la puţină vreme a apărut Andrei care a început să provăduiască în toată Dobrogea dar şi în alte spaţii ortodoxe, până la Odesa.

Rep. Părinte, am văzut în utima perioadă de timp că au reînceput atacurile la adresa ÎPS Bartolomeu. Ce credeţi că se întâmplă?

N.F. Dintodeauna, valorile au fost contestate! Înalt Prea-Sfinţitul Mitropolit Bartolomeu este un Everest în cultura şi biserica noastră românească. Păi, când eşti munte, iaca că te bat vânturile. Pe mine mă întristează şi mă doare acest lucru, dar se ştie foarte bine că aceia care scuipă în sus, riscă să-şi primească pedeapsa care o merită. Îmi pare rău de ceea ce se întâmplă, dar asistăm la un atac concertat. Nu vreau să înţeleg de ce este nevoie de toate acele invective folosite de oameni care spun că îl iubesc pe Dumnezeu.

Rep. Atunci: cine, unde şi de ce?

N.F. Nu suntem martorii unor atacuri ce îl vizează doar pe Înaltul Bartolomeu, aici e o acţiune concertată îndreptată împotriva esenţei Bisericii Ortodoxe Române, mesajele sunând în felul următor – Distrugeţi această Biserică, ea e plină de păgâni şi de păgânisme. Iată, mai zic duşmanii BOR – acest om a scris o carte în care se arată că păgânii îl intuiau pe Mântuitor.

 

Cei care se cred aşa de mari puritani, iar aici fac referire la neoprotestanţi, care au fost extrem de acizi la adresa ÎPS Bartolomeu şi a BOR, spun că numai Biblia şi numai Biblia. Bieţii de ei! Cum numesc zilele săptămânii: Luni de la Luna, marţi de la Marte sau Miercuri de la Mercur. Un neoprotestant, pentru că nu îl numesc pocăit, acesta este un termen de o altă valoarea spirituală, nu are aceleaşi zile ale săptămânii?

Rep. Aşadar, nimic nu este la voia întâmplării?

N.F. Nimic, absolut nimic! Asistăm, cam pasivi de altfel, la un atac foarte bine gândit contra tuturor valorilor Bisericii Ortodoxe Române, explicabil de altfel – toate instituţiile în care poporul român au avut încrederea sau încă mai cred, sunt târâte în tot felul de scandaluri, fiind decredibilizate. A mai rămas Biserica noastră străbună şi Armata, după care acest popor poate fi dezintegrat. Se întâmplă lucruri foarte ciudate. Trebuie să fim atenţi la nuanţele acestor atacuri. Dumnezeu va avea grijă de Biserica Sa. Biserica Ortodoxă nu este în grija preoţilor, ci este îngrijită de Dumnezeu prin preoţimea sa. Ea este întemeiată de Mântuitorul Nostru şi a apărut în urmă cu 2000 de ani. La Înalt Prea-Sfinţitul îi doresc sănătate, fericire şi ani mulţi.