O batrâna din Salistea de Sus, bolnava si operata recent, a fost condamnata la 7 luni de închisoare, cu executare, pentru ca a smuls tarusii pusi de executorul judecatoresc # Femeia a fost eliberata dupa 15 zile de închisoare, dar poate fi trimisa oricând, din nou, la zdup # Mai mult, batrâna spune ca a fost strânsa de gât de unul dintre politisti pe motiv ca „asa e procedura” # Pentru „dreptatea” pe care i-a facut-o justitia, i se retine lunar, o treime din indemnizatia de îngrijitor al unei persoane cu handicap.
Are 54 de ani. E bolnava, operata recent, are 5 copii, dintre care doi cu handicap si, de aproape 5 ani, se lupta în instanta pentru o palma de pamânt. În opinia „oarbei justitii” reprezinta un pericol social. A fost azvârlita dupa gratii doua saptamâni în baza unei sentinte care o condamna la 7 luni de puscarie. Infractiunea: a scos tarusii pusi de executorul judecatoresc. O cheama Marisca Chis, sau „Oneata Horii” pentru localnicii din Salistea de Sus. Si, da, traieste în România, o tara europeana. O tara în care exista un nenorocit de articol potrivit caruia cetatenii sunt egali în fata legii. O tara în care, cel putin în DEX, justitia e sinomina cu dreptatea si echitatea. Si o tara în care cei acuzati de terorism sunt cercetati în libertate, cei acuzati de coruptie ne zâmbesc de la televizor, iar cei care au ucis oameni în 1989 sunt liberi… Nedrept? Dimpotriva, în opinia judecatoritorilor, e un exemplu ca în România Justitia e echitabila.
Povestea care a trimis-o la puscarie pe Oneata Horii se leaga de o palma de pamânt, pe care familia batrânei a mostenit-o de la socrii. Pe vremea CAP-ului, si un alt localnic primise în zona 300 de mp de teren, pe care si-a facut o casa, lasata ulterior în paragina. Înainte de „spargerea colectivei”, Marisca Chis „s-a urcat pe teren”. Dupa 1990, Gheorghe Poleac, omul care îsi construise casa a venit cu rugaminti la familia Chis, sa-l lase sa o reconstruiasca si ulterior sa le plateasca sau sa faca un schimb de teren. Familia Chis a fost de acord, dar în scurt timp au început problemele. Poleac a blocat calea de acces la teren cu o poarta, astfel încât, femeia care i-a întins o mâna de ajutor s-a vazut nevoita sa poarte recolta peste dealuri, „cu cârca”. Poleac a obtinut titlu de proprietate pe o suprafata mai mare decât folosea si a chemat-o pe Marisca Chis în instanta, sa-i lase terenul în „deplina proprietate si vajnica folosinta”. Procesele au durat vreo patru ani, dar „Oneata Horii” nu a apelat la un avocat. Ca doar stia ca e „dreptul ei de la strabuni” si avea încredere ca justitia îi va face dreptate. Numai ca, justitia i-a dat dreptate, lui Poleac. Si Oneata nici macar nu a stiut ca sentinta e definitiva: „A câstigat o sentinta definitiva dânsul, dar fara sa stim noi. Am fost la procese, dar nu am stiut ca se da sentinta definitiva”.
La scurt timp, a venit un expert, un executor judecatoresc si un politist sa-l puna în posesie pe Poleac. Marisca Chis a fost chemata la fata locului: „De când a aparut executorul Mariana Roman si expertul Alexandru Ardelean le-am spus sa nu insiste, ca eu ma opun, ca-i dreptul nostru stramosesc. Orice hârtie am avut nu s-au uitat, numai sa-l puna abuziv în posesie. Si atâta fapta am facut, ca ei au pus tarusii si eu i-am smuls. Nu ne-am certat, nu nimic, si au plecat”. S-a depus o plângere împotriva femeii, dar Parchetul de pe lânga Judecatoria Dragomiresti a decis ca fapta nu reprezinta pericol social si nici macar nu a încadrat-o în sfera penalului. Totusi, Marisca Chis a fost sanctionata cu o amenda administrativa de 500 RON. Dar ordonanta procurorilor a fost atacata în instanta si, de la amenda s-a ajuns la o pedeapsa cu închisoare de 7 luni, cu executare. Argumentul folosit de „cei care împart dreptatea”? Acest caz trebuie sa fie un exemplu de justitie echitabila.
Marisca Chis n-a avut la acest proces avocat. Era convinsa ca, într-o tara europeana un om nevinovat nu poate ajunge dupa gratii. S-a înselat: „La dosarul asta penal orice acte am dus nu s-au luat în considerare. Avocat n-am vrut sa-mi iau ca am sperat sa fie dreptate. Initial s-au amânat vreo 4-5 dezbateri, pentru ca nu s-a prezentat nici executoarea. Eu, din 5 decembrie, am fost foarte bolnava si m-am internat în spital în Borsa. Doua zile mai târziu am fost operata. Am avut probleme grave de sanatate. Am fost slabita foarte tare si dupa aceea nu m-am putut prezenta. S-a prezentat sotul cu biletul de iesire din spital si le-a spus ca sunt bolnava. Apoi am încercat sa ma prezint eu, am mers pâna la Dragomiresti, dar m-a luat o criza si mi-am cerut voie la judecator sa merg acasa. A zis sa ma duc acasa si sa trimit o adeverinta ca-s bolnava. Am venit la dispensar, mi-am luat bilet ca-s bolnava si l-am trimis la Dragomiresti”. La finele lunii februarie a avut loc o alta dezbatere si, desi era grav bolnava, Marisca Chis s-a prezentat în fata instantei: „Atunci nu mi-a spus nimic. Judecatorul l-a întrebat pe Poleac «vreti sa fie condamnata femeia asta?», si el a zis «da, cum sa nu vreau sa fie condamnata?» Eu atunci am zis: «daca credeti ca-s vinovata acuma, sa ma luati sa ma duceti». Si am dat buna ziua si am iesit din tribunal”.
Femeie spune ca n-a aflat veridictul instantei si nici n-a primit sentinta. Iar dupa ce s-a întors acasa, a cazut din nou la pat, din cauza unei hemoragii. Abia dupa ce si-a revenit a trecut pe la Judecatoria Dragomiresti, asa, într-o doara, pentru ca nu credea ca a fost condamnata. Dar grefiera i-a spus ca, potrivit sentintei, are de executat 7 luni de închisoare. Cele 10 zile în care putea face apel au trecut, dar a depus totusi o cerere. Însa, potrivit sentintei, din 11 martie putea fi arestata oricând. Mai târziu a aflat ca n-a fost arestata atunci datorita „bunavointei” politistilor, care au lasat-o sa petreaca Pastele în familie, motiv pentru care unul dintre ei chiar a spus ca femeia ar trebui sa-i pupe si picioarele… Dupa Paste, „bunavointa” a disparut brusc. Marisca Chis spune ca: „Au tot venit politistii si m-au amenintat ca-s condamnata. Le-am spus ca nu s-o terminat procesul, ca io am trimis cerere la Baia Mare, dar nu m-o crezut. Au venit iar, peste vreo doua saptamâni, si m-au cautat, dar eu eram plecata la Borsa, ca trebuia sa ma internez din nou. Au revenit seara si o zis: «Matusa, trebuie sa te arestam!»”.
Dupa ce sotul femeii a cerut mandatul de arestare, politistii s-au „dezumflat” brusc si au plecat. Au revenit însa a doua zi, în 8 mai, la 6 fara un sfert dimineata, cu girofarul pornit, fluturând o hârtie ce sustineau ca reprezinta mandatul de arestare. Marisca a început sa râda, crezând ca politistii încearca s-o sperie. Mai ales ca, ei au fost de fata în momentul comiterii „infractiunii”: „O venit ca dupa un mare criminal. Eu am râs când i-am vazut. Am zis: «Mai oameni buni, lasati-ma sa-mi gat legea, lasati-ma sa-mi vad de treburi!»”. Sotul femeii a întrebat unde vor s-o duca si i-a rugat sa-l lase pe el s-o predea „oamenilor legii”. Politistii au plecat din nou. Marisca Chis avea treaba la primarie, asa ca a plecat spre centru. Pe drum, si-a dat seama ca politistii o urmaresc: „M-am dus la consiliu, asa cum se duce oaia în gura lupului. Si când am iesit, un politist de la noi din sat, Rad îl cheama, a venit de pe cealalta parte de strada, si m-o zvârlit catre masina. Eu am tipat. S-o adunat lume. Nu mi-o zis nimic numai «doamna Chis» si m-o apucat de mâna si m-o zvârlit catre masina si m-o bagat în masina ca un criminal, desi io-s femeie batrâna, bolnava si operata. O femeia de pe cealalta parte de drum o lesinat când o vazut ce-mi face”.
Marisca povesteste ca s-a simtit precum un infractor periculos. Masina a mers cu girofarul pornit pâna în Baia Mare si femeia n-a avut dreptul nici macar sa raspunda la telefon, ca sa explice familiei ca merge „la zdup”: „Nu mi-o pus catuse, dar unul m-o tânut de o parte, unul de cealalta. Am stat cu mâinile la spate. Mi-au spus ca ma duc în puscarie, ca ei o fost buni si m-o lasat sa-mi fac Pastele cu copiii. O început sa-mi sune telefoanele, dar le-o luat si le-o aruncat în fata, o zis ca n-am voie sa raspund”.
În momentul în care au ajuns lânga un grup de oameni, femeia a vrut sa deschida usa, ca sa le strige ce se întâmpla. Bineînteles ca, bolnava fiind, n-a avut forta sa clinteasca usa. Dar gestul a fost suficient pentru a înfuria politistii: „Politistul Rad mi-o pus mâna în gât si m-o strâns de gât de numa’ un pic de n-am pierit în masina. I-am spus: Mai baiete de ce m-ai strâns de gât? Tu stii ca pe ma-ta ai strâns-o de gât? Mi-a spus ca «asa facem noi când îi ducem la puscarie pe cei care se zbat». Si, scuzati-ma ca nu-s bata, nu-s nebuna, o zis ca «pe altii îi strângem de coaie. Apucam de unde putem». Atâta m-am rugat de ei sa-mi deie un pic de apa, dar ce sa-mi dea apa? S-o dus cu sirena într-una. M-o dus la centru întâi, de acolo m-o dus într-o sala. O doamna s-o rasculat:«matuse, ia ce ai facut?» Zic, «doamna io n-am facut nimic, io mi-am aparat proprietatea!» Zice: «dumneata esti cu 7 luni de condamnare, dar acuma ti s-a redus la 5»”.
De acolo a ajuns la penitenciar, într-o celula cu trei femei condamnate pentru infractiuni de drept comun: furturi si omoruri. Era agitata si tipa întruna. Lasase acasa doi copii bolnavi si un sot care se putea pierde usor cu firea. Plus ca, spune ca avea bratele si gâtul pline de vânatai de la „bunavointa” politistului. Si stia ca familia ei nu are cum sa afle ce s-a întâmplat. Fiica ei, Lena, povesteste ca n-au fost anuntati de politie, cum era normal, ci de sateni. Au urmat drumuri peste drumuri, cereri, hârtii si disperare. Peste câteva zile, Marica Chis trebuia sa se prezinte la Tribunalul Maramures, care i-a admis apelul. Dar, în dulcele stil românesc, cei de la penitenciar nu stiau de proces si cei de la tribunal nu stiau ca femeia a fost arestata. În final, s-a prezentat la o înfatisare… si la înca una…. Dupa 15 zile de puscarie, a fost eliberata. Tribunalul a anulat mandatul de arestare si a înlocuit pedeapsa cu o amenda penala de 300 RON. Dar decizia a fost atacata cu recurs, asa ca Marisca Chis poate ajunge din nou, la puscarie.
Femeia spune ca: „La penitenciar s-o purtat frumos cu mine. Plângeau politistele de mila mea. Atâta ca m-o dus cu catuse la spital, desi le-am spus ca io nu-s pericol si nu fug, ca stiu ca-s nevinovata. N-am facut nimic rau în viata mea. N-am furat, nu m-am certat cu nimeni. Am noua frati, toti îs casatoriti în orasul asta, si niciunul n-a avut probleme sa merga la puscarie. Acolo, în Baia Mare, judecatoarea m-o întrebat «doamna vreti sa fiti suspendata?» Io am început sa plâng si am zis: «da, doamna, cum sa nu». Politista de lânga mine si ea a început sa plânga. «No, zice, sunteti libera»”.
Acasa, la Salistea de Sus, Marisca a fost asteptata ca o eroina. Zile la rând oamenii au venit s-o sarute si sa-si faca cruce ca s-a întors: „Si astazi ma mai pupa oamenii si plâng când ma vad, parca 10 ani am fost în pamânt si am iesit dupa 10 ani, ase sa mira”. Acum, femeia a introdus o actiune în instanta si cere anularea titlului de proprietate a lui Poleac. Si asteapta hotarârea Curtii de Apel Cluj, dupa care e decisa sa ceara daune pentru „portia de dreptate” pe care i-a servit-o instanta. „Dreptate” pentru care are de platit cheltuieli judiciare de vreo 45 de milioane de lei vechi, motiv pentru care, lunar, i se retine o treime din indemnizatia de asistent personal, de 300 RON, pe care o primeste pentru îngrijirea fiul sau.
Desi, zilnic, îi zâmbesc de la televizor suspectii de terorism, coruptie sau tradare, Marisca Chis mai crede înca într-o justitia sinonima cu dreptatea: „Înca mai cred. Un an de puscarie daca faceam, tot credeam. E pamântul meu si nu ma las. Speranta nu mi-o ia nimeni!”. Uneori, îsi aminteste însa ca în opinia „oarbei” e pericol social. Ca, într-o tara europeana, a fost azvârlita dupa gratii pentru ca a scos tarusii pusi de executorul judecatoresc. Nedrept? Dimpotriva, în opinia judecatoritorilor, e un exemplu ca, în România, Justitia e echitabila.
Ioana LUCACEL
Revolta satenilor
Arestarea si, mai ales modul de ridicare a femeii a generat o mini-revolta în Salistea de Sus, care aduce a rezistenta anti-comunista din „epoca rosie”. Familia Mariscai Chis spune ca satenii au depus plângeri împotriva politistului acuzat de abuz si cer mutarea lui din oras. Oamenii spun ca exista deja precedentul unui politist cu un comportament similar, în perioada comunismului, care a fost izgonit din localitate cu furci si topoare. Si spun ca daca cererea nu le va fi rezolvata vor aplica metoda de atunci.
„Nu s-a pus problema de violente”
Cum era de asteptat, Politia are o alta versiune a povestii arestarii. Purtatorul de cuvânt al Inspectoratului Judetean de Politie Maramures, Voichita Zehan, a declarat ca politistii „au procedat conform regulilor de executare a unui mandat. Nu s-a pus problema de exercitate de violente”.
