Ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, în România, a fost o operaţiune planificată în laboratoare străine. Nimic nu a fost întâmplător, totul s-a desfăşurat după un plan elaborat din timp, pus în aplicare cu profesionalism şi cu rezultatele pe care le cunoaştem şi le simţim din plin şi astăzi. Este mai mult ca sigur că sfârşitul "piesei" nu a fost cel preconizat de autorii scenariului, ieşirea populaţiei în stradă a dat peste cap finalul reprezentaţiei, în care din figurant, poporul român a devenit erou principal.
La Bistriţa evenimentele s-au desfăşurat după acelaşi scenariu şi cu aceiaşi regizori, dar probabil datorită norocului, dar şi discernământului de care au dat dovadă comandanţii militari din garnizoană, au fost evitate victimele omeneşti şi vărsarea de sânge.
Ceauşescu nu a luat în seamă avertismentele
"Gazeta de Bistriţa" a mai abordat la începutul anului 2006 un serial, având drept subiect evenimentele care s-au derulat la Bistriţa în decembrie 1989. Afirmam atunci că adevărul despre ceea ce s-a întâmplat la Bistriţa poate fi compus numai din adevărurile fiecăruia dintre cei care au participat la aceste evenimente.
Au trecut 18 ani de la acele evenimente asupra cărora se lasă încet, inevitabil şi implacabil, o cortină a tăcerii. S-a constatat că şi în situaţia în care martorii acelor evenimente ar rupe tăcerea, timpul scurs îşi pune amprenta asupra amintirilor acestora. Faptele din mintea oamenilor încep să se confunde sau să se contopească între ele. În unele cazuri s-a constatat că unii şi-au amintit de acele evenimente, conştient sau nu, prin a-şi aroga un rol mai mare în "spectacolul" care au avut loc, decât în realitate, sau că unii dintre cei care susţineau că luaseră parte la un eveniment ori altul contraziceau logica temporală. Cei care vor scrie istoria acelor zile de Decembrie 1989, vor trebui să depună eforturi uriaşe pentru a reconstitui întâmplările aşa cum s-au petrecut ele. Din păcate, vom fi nevoiţi să constatăm că unele informaţii legate evenimentele care au avut loc la Bistriţa în Decembrie 1989 vor rămâne definitiv ascunse.
Partea vizibilă a acelor evenimete au debutat la Iaşi, în 14 decembrie 1989, când a avut loc o încercare de "revoltă" a "Frontului Popular Român" şi pe 15-16 decembrie, la Timişoara, episoade care au avut rolul de a masca lovitura de stat, pusă la cale în cele mai mici detalii de mai multe servicii secrete străine. Toate aceste întâmplări au fost previzionate de serviciile secrete naţionale, inclusiv varianta dezmembrării României, ca urmare a unei intervenţii în forţă din Est şi din Vest. Paradoxal, Ceauşescu nu a luat în seamă avertismentele Securităţii. Ofiţerii din serviciile secrete ştiau că regimul Ceuşescu va cădea şi va fi înlocuit cu regimul Iliescu, iar acest lucru fusese stabilt cu mult înainte de Decembrie 1989. Cei avizaţi presimţeau că sistemul va sucomba, deoarece acesta devenise incapabil să-şi prezerve existenţa. S-a mers atât de departe, încât în toamna anului 1989 nu s-au întreprins măsurile de rutină în vederea analizei de bilanţ pe anul 1989 la Departamentul Securităţii Statului, deoarece era evident că acesta nu va mai avea loc.
Ungaria a complotat masiv, ca placă turnantă şi bază de operaţiuni, împotriva României, în schimbul unei monstruozităţii geopolitice, şi urma care să îi fie oferită pe tavă "Republica Socialistă Transilvăneană", practic reluarea proiectului lui Stalin – "Regiunea Autonomă Maghiară". Din ultimele date, în România, în decembrie 1989, ar fi acţionat un număr de circa 60.000 de agenţi ai unor servicii secrete străine. Cel mai mare număr de agenţi infiltraţi au aparţinut URSS şi făceau parte din cele două structuri specializate: KGB – pe spaţiul civil şi GRU – pe spaţiul militar. De asemenea, un număr apreciabil au fost unguri, yugoslavi, americani, francezi, englezi şi lista ar putea continua.
Unităţile militare, primele vizate
La Bistriţa, ca peste tot în ţară, în Decembrie 1989 situaţia era destul de confuză. Nu cu mult timp înainte, la Bucureşti avusese loc Congresul al XIV-lea al PCR, iar la noi, ultima vizită a lui Ceauşescu într-un judeţ, devenită celebră ulterior.
Oamenii, cu necazurile şi bucuriile lor, se pregăteau de sărbători, stăteau la cozi interminabile pentru a-şi lua celebrele "porţii" la alimentele de bază. Nemulţumirea era în creştere şi pe cale să dea în clocot. Începând cu luna iulie 1989, majoritatea serviciilor secrete străine care acţionau pe teritoriul României şi-au intensificat activităţile de culegere de informaţii şi de prospectare a unor zone de interes. Accentul a fost pus pe mai multe judeţe din nordul Transilvaniei, inclusiv judeţul Bistriţa-Năsăud. Erau interesaţi nu numai de poziţia strategică a judeţului, de starea de spirit a populaţiei, dar şi de Brigada 1 Vânători de Munte Bistriţa, o mare unitate tactică de elită a Armatei Române, cu centrul pe Bistriţa şi Prundul-Bârgăului şi cu unităţi în judeţele Maramureş, (Borşa), Suceava (Vatra-Dornei) şi Harghita, la Miercurea-Ciuc.
Seria interesului deosebit din partea unor servicii secrete străine a fost deschisă în data de 22.07.1989, ora 11.35, când a fost semnalată pe DN 17, venind de la Vatra-Dornei, maşina Opel, de culoare albastră, cu nr.CD-626, aparţinând Ambasadei SUA la Bucureşti. Atât la Vatra-Dornei, cât şi la Prundul-Bârgăului, în apropierea unităţilor militare dispuse aici, cei doi ocupanţi ai autoturismului au încetinit şi au efectuat fotografii. Două zile mai târziu, în 24.07.1989, ora 13.21, a fost semnalată o altă maşină aparţinând Ambasadei SUA, un Mercedes vişiniu, cu nr.CD-1709, pe itinerarul Borşa – Vatra-Dornei – Prundul-Bârgăului – Bistriţa. Autoturismul a fost identificat ca aparţinând ataşatului militar al respectivei ambasade.
În aceeaşi zi, la ora 16.41, a fost semnalat un alt autoturism aparţinând Ambasadei SUA, un Ford, cu nr.CD-510, venind dinspre Piatra-Neamţ – Suceava – Vatra-Dornei – Prundul-Bârgăului – Bistriţa. Ocupanţii maşinii au staţionat circa două ore la Hotelul "Dracula" din Piatra-Fântânele. În data de 28.07.1989, Mercedesul vişiniu, cu nr.CD-1709, a revenit la Bistriţa dinspre Cluj, iar cei trei ocupanţi ai acestuia, doi bărbaţi şi o femeie, au "vizitat" toate unităţile armatei din Bistriţa, inclusiv sediul Securităţii judeţene şi al Miliţiei. În data de 30.07.1989, la ora 11.20, protagoniştii s-au schimbat, de la Cluj sosind la Bistriţa un Mercedes alb, cu nr.CD-188, aparţinând Ambasadei RFG la Bucureşti. În maşină se aflau ataşatul militar şi adjunctul acestuia. La fel ca şi americanii, aceştia au fost interesaţi de unităţile armatei din Bistriţa. În data de 04.08.1989, ora 17.25, la Bistriţa a sosit un autoturism Nissan verde, cu nr.CD-1079, având la bord pe ataşatul militar al Angliei. Acesta s-a arătat foarte interesat de sediul Miliţiei şi Securităţii din Bistriţa. În aceeaşi zi, dar cu o oră mai târziu, a fost semnalată o altă maşină aparţinând Ambasadei Angliei la Bucureşti, un Audi argintiu, cu nr.CD-1039, „pasagerii” fiind interesaţi de Comandamentul Bg.1 VM Bistriţa. Câteva ore mai târziu, maşina respectivă a fost văzută şi în preajma unităţilor militare din Cluj-Napoca, la Someşeni şi la Floreşti. În 5 august, ora 12.31, a venit de la Sibiu un Mercedes alb, cu nr.CD-188, aparţinând Ambasadei RFG. Maşina a staţionat circa trei ore în Bistriţa, iar ocupanţii acesteia, un bărbat şi o femeie, au vizitat Biserica Evanghelică. Această maşină, una din cele mai active, a mai fost semnalată şi în 08.08.1989, la ora 10.05, apoi din nou în 12 august 1989, la ora 16.22. Cei doi ocupanţi şi-au petrecut timpul prospectând unităţile militare din Bistriţa, dar au făcut şi o plimbare pe jos pe traseul "Coroana de Aur" – "Sugălete". Este de menţionat faptul că aceste deplasări erau folosite de ofiţerii străini de informaţii ca acoperire pentru a contacta agentura recrutată în zonă. Analiza acestor deplasări a dus la concluzia că ceva se va întâmpla, cu atât mai mult cu cât de la o vizită pe lună, frecvenţa acestora a crescut brusc. La sfârşitul lunii august nu a mai avut loc nicio deplasare a agenţilor străini, în schimb, s-au intensificat din nou la jumătatea lunii noiembrie. În data de 15 noiembrie a fost semnalată în Bistriţa o maşină Nissan kaki, cu nr.CD-902, având la bord pe ataşatul militar al Franţei, iar o zi mai târziu a apărut Mercedesul alb al Ambasadei RFG, CD-188.
Ultima dată acest autoturism a vizitat Bistriţa în 30.11.1989, ora 10.00, iar o zi mai târziu, a apărut din nou Nissanul kaki, CD-902, cu ataşatul militar al Franţei. De la data respectivă, în Bistriţa nu a mai fost semnalată nicio maşină aparţinând vreunei ambasade occidentale la Bucureşti.
Începând cu data de 5 decembrie, dinspre Vatra-Dornei, pe DN 17, spre Bistriţa – Dej – Cluj-Napoca a fost semnalat un adevărat şuvoi de autoturisme marca Lada, noi, parcă atunci ieşite de pe banda de montaj, cu numere de înmatriculare sovietice.
Instituirea măsurilor din cadrul indicativului "Vigilenţa", un set de proceduri pentru supravegherea pasivă a unor autoturisme aparţinând ambasadelor străine din România, care manifestau interes faţă de unele obiective militare din teritoriu pe timpul deplasării în ţară, a semnalat acest fenomen nemaiîntâlnit până atunci. La diferenţe de timp de circa o jumătate de oră, cu o frecvenţă de metronom, curgeau spre Bistriţa dinspre Vatra-Dornei grupuri formate din două-trei maşini marca Lada, toate având la bord trei persoane, bărbaţi şi femei, tineri. Aspectele au fost sesizate de toate cele trei dispozitive instalate pe linia indicativului "Vigilenţa", pe DN 17, la Vatra-Dornei, Prundul-Bârgăului şi Bistriţa. Toate aceste grupuri de autoturisme de tip Lada, au traversat Dejul, apoi Clujul, îndreptându-se spre vestul ţării, cu ţinta finală – Timişoara, dar şi spre Arad şi Oradea.
Unul dintre cele mai interesante episoade petrecute în Bistriţa a fost semnalat în data de 8 decembrie, ora 08.00, când două maşini de tip Lada, ambele cu geamuri fumurii, au parcat pe str.A.Iancu, vis-a-vis de Comandamentul Bg.1 VM, actual Cdm.Bg.81, unde au staţionat până la ora 14.00. A doua zi, cele două maşini, aproximativ la aceeaşi oră, au apărut în acelaşi loc, unde au staţionat tot până la ora 14.00. Nu s-a intervenit, pentru că staţionarea în locul respectiv nu era interzisă. Ulterior, s-a dedus că cele două maşini erau dotate cu aparatură de monitorizare a transmisiunilor radio şi telefonice, iar în cele două zile de staţionare, au stabilit frecvenţele pe care lucrau mijloacele radio din Centrul de Transmisiuni al Bg.1 VM. Operaţiunea a continuat şi la sediul Securităţii şi Miliţiei judeţene, cu acelaşi scop. Aceste informaţii au fost folosite în momentul în care s-a ieşit la rampă cu episodul "teroriştii". Informaţiile privind prezenţa şi activitatea aşa-zişilor terorişti au fost date de persoane necunoscute, care au intrat în reţeaua telefonică sau radio a instituţiilor respective. Toate verificările efectuate au demonstrat că în Bistriţa nu au acţionat terorişti, ci numai agenţi provocatori, care au urmărit crearea unor conflicte artificiale între armată, securitate, miliţie şi populaţia civilă în scopul producerii de victime omeneşti. Din fericire, operaţiunea a fost ratată în Bistriţa şi nu au existat victime.
Agenţii turişti
Un alt episod ciudat şi interesant s-a petrecut în data de 9 decembrie. Aproximativ la ora 17.00, la Hotelul Militar Bistriţa, situat în str.Grănicerilor, a fost semnalat un autocar cu număr de Polonia. Din autocarul plin cu persoane tinere, bărbaţi şi femei, au coborât trei indivizi care au încercat să obţină cazarea pentru un număr de 35 de clienţi. Recepţionera de serviciu, într-un amestec de engleză, rusă şi română, le-a explicat că hotelul este cu circuit închis, aparţine armatei şi nu pot fi cazate persoane străine. Una dintre cele trei persoane, un bărbat, a insistat asupra faptului că şi ei sunt militari, ofiţeri activi de aviaţie în Armata Poloniei, agitând o legitimaţie de tip militar. După raportarea situaţiei la ofiţerul de serviciu principal din Cdm. Bg.1 VM, li s-a comunicat „turiştilor” că nu pot fi cazaţi în spaţiul respectiv. Momentul petrecut la Hotelul Militar, aşa cum era normal, a ajuns şi la organele de contrainformaţii militare, care conform procedurilor au luat măsuri de verificare a situaţiei semnalate, în cooperare cu cei de la Securitatea judeţeană.
Autocarul cu număr de Polonia, după plecarea de la Hotelul Militar, pe DN 17, s-a îndreptat spre Prundul-Bârgăului. După depăşirea unităţii militare, în parcarea din faţa Primăriei Tiha-Bârgăului maşina a întors şi a oprit în parcarea Hotelului „Heniu” din Prundul-Bârgăului. 17 persoane dintre pasagerii autocarului s-au cazat la Hotelul "Heniu", iar ceilalţi s-au împrăştiat prin centrul localităţii. La recepţia hotelului, unul dintre cei cazaţi, l-a abordat în limba rusă pe un ofiţer de la U.M.02382 Cluj, cpt. Aurel B. Cum acesta nu a înţeles, în secunda următoare "polonezul" i s-a adresat în limba română, cu un accent de moldovean de peste Prut. Au urmat întrebări care făceau referire la activitatea armatei române, „turistul” precizând că şi cei din auotcar sunt ofiţeri şi că ar dori să stea de vorbă. Ofiţerul român crezând că este o provocare, s-a scuzat şi a urcat în cameră. Autocarul cu cei care nu s-au cazat la Hotelul „Heniu” s-a îndreptat spre Bistriţa, iar de aici spre Năsăud. După o staţionare de circa o jumătate de oră în parcarea Hotelului Sălăuţa, aceştia s-au reîntors la Bistriţa. Noaptea şi-au petrecut-o, deşi era destul de rece, în parcarea de pe Dealul Târgului, în autocar. Dimineaţa i-au recuperat pe cei care au dormit la Hotelul "Heniu" din Prundul-Bârgăului, au trecut prin Bistriţa şi s-au îndreptat spre Dej. Ulterior s-a stabilit că autocarul cu numere de Polonia a intrat în România din fosta URSS, prin Vama Albiţa. Cu data de 15 decembrie, brusc s-a făcut linişte, iar mişcarea aparent haotică a maşinilor Lada şi autocare de aşa-zişi turişti polonezi a încetat brusc. Dar a fost numai liniştea de dinaintea furtunii.
Revoluţie de catifea
La Bistriţa nu se poate vorbi despre o rezistenţă sau despre anumite grupuri organizate care ar fi acţionat pentru schimbarea regimului. Ca peste tot în România, oamenii erau nemulţumiţi de greutăţile şi lipsurile în care trăiau – lipsa de curent, de căldură, raţionalizarea alimentelor. Singurele lucruri demne de remarcat au fost activarea unor "conserve" de către serviciile secrete ale URSS – KGB şi GRU. Majoritatea acestora erau oameni învârstă, unii din ei ofiţeri ieşiţi la pensie, care îşi făcuseră studiile în URSS. Respectivele persoane erau cunoscute şi monitorizate pas cu pas.
Prin simpatie, flacăra "revoluţiei" a ajuns şi la Bistriţa, schimbarea s-a făcut fără violenţă şi vărsare de sânge, în primul rând datorită discernământului celor care au luat puterea, dar şi a liderilor militari din garnizoana Bistriţa şi Prundul-Bârgăului. Din primul moment, Armata a trecut de partea poporului, iar principalele clădiri, instituţii de interes public, dar şi anumite unităţi industriale au fost trecute sub pază armată. La fel, sediile Securităţii şi Miliţiei judeţene au trecut sub controlul armatei. Ca un fapt mai deosebit, fostul prim-secretar al Comitetului Judeţean al PCR, Bistriţa-Năsăud, Letiţia Ionaş, dar şi prim- secretarul de la Harghita, Ştefănescu, au fost aduşi sub pază armată, cazaţi la Hotelul Militar din Bistriţa şi protejaţi până ce lucrurile s-au liniştit şi au putut să plece fără nicio problemă. Binenţeles că evenimentele din Bistriţa au ascos la iveală şi anumite gunoaie, dar acestea pe parcurs, printr-o adevărată selecţie naturală, au fost eliminate. Din punct de vedere al laturii senzaţionale, evenimentele cele mai spectaculoase au avut loc după preluarea puterii de către cei care au ieşit în stradă. Au urmat câteva zile de groază, când s-a declanşat povestea cu aşa-zişii "terorişti", până în prejma Anului Nou. Am mai afirmat-o, această găselniţă a fost o invenţie a serviciilor secrete străine care au acţionat pe teritoriul României în acele zile. Datorită celor care au acţionat pentru demontarea acestor scenarii, a discernământului de care au dat dovadă ofiţerii din cadrul armatei, a serviciilor secrete, securitate, miliţie, a oamenilor simpli de pe stradă, la Bistriţa nu au fost pierderi de vieţi omeneşti. La Bistriţa a fost o "revoluţie de catifea".
ZAHARIA COTOC