ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UCGN (XLII)

Fiat justitia… Pe o lege falsă pentru alegerea primarilor pe ţară, comune – oraşe – municipii – capitală –, şi a consiliilor locale, cum să se fi asigurat egalitate şi dreptate duminică, 5 mai 2016? Totuşi, s-a desfăşurat o propagandă electorală mai civilizată ca precedentele, fără inundaţii de calomnii, înjurături, vulgarităţi şi fără murdărirea gardurilor, zidurilor, vitrinelor, stâlpilor de electricitate şi telefon, intrărilor în oraşe şi sate traversate de pânze cu figurile cât zimbrii ale candidaţilor şi a siglelor de partide. Deocamdată e un exerciţiu de schimbare. Atâta. Până şi în Năsăud au lipsit panourile zâmbitoare ale fostului şi viitorului primar, până la al 7-lea mandat , să treacă şi de pensionare, liniştit să se ocupe de uzina electrică, să scrie istoria burselor grănicereşti şi biografia dezvoltată a „profesorului de marxism-leninism” (atât e de îndoctrinat şi combativ MIRCEA ROMOCEA (rostit cu majuscule dacă se poate). După ce am pierdut şi în a doua manşă şansa şi încă nu am fost exclus (nici umărul lui Antonel), intelectualii foşti stipendişti pot să-şi manifeste încurajările pentru primarul Năsăudului.

Mai aştept şi cred încă în două minuni să se împlinească până la capătul acestor electorale: să nu se descopere ca în loc de mălai, ulei, zahăr etc. s-au dat plicurile uşor de manevrat; fiindcă strămutări fictive în buletine ale unor straturi de populaţie cu deosebire în Oltenia sunt practici vechi electorale. Şi mai aştept împlinirea votului cinstit pe ţară, de la urne, din secţii şi până la comisia centrală. Îmi voi face cruce pentru minuni de puritate şi voi mulţumi lui Dumnezeu; nu partidelor şi nevotanţilor pasivi. Puţin, puţin de tot s-ar cuveni un gest de gratitudine candidaţilor independenţi şi nesprijiniţi de vreun partid sau interes material şi politic. Dar unde sunt aceia atât de independenţi, că-i pup pe frunte?

Oare sunt aşa de mari, de absurde aşteptările mele, de la aceste alegeri locale? Oare sunt imposibile cinstea, omenia, libertatea, dreptatea în această ţară şi la acest neam? Răspund categoric că poporul român nu şi-a pierdut aceste virtuţi şi valori fundamentale, nici apetitul pentru desăvârşirea lor politică şi culturală. Prezentul este ceţos, confuz şi partinic proletar, internaţionalist, într-o măsură îngrijorătoare, dar trecătoare. După a mea cunoaştere, convingere şi asumare răspunzătoare publică revine următoarelor puteri în stat: legislativă, judecătorească, executivă, presa. Pentru schimbare totală şi urcarea în democraţia reală şi pace este recurgerea şi folosirea singurului instrument legal care îl are poporul în mână este dreptul electoral şi votul cinstit, ştampila pusă pe hârtia cu numele celui cinstit, democrat, patriot, pentru formarea majorităţii alese în organele locale şi în legislativul ţării, a preşedintelui ei. Neobţinerea pe această cale a puterii în mod democratic electoral, poporul are ultimul instrument la îndemână, revoluţia; altfel urmează ocupaţia străină şi pierderea totală a libertăţii naţionale.

Astăzi poporul român este şi ar trebui să fie în majoritate calificată la vot. Azi poporul dă examen la democraţie. Până aici şi l-au dat guvernanţii şi celelalte trei puteri în stat. În toamnă va merge la alegerea legislativului, alt examen greu: iar la un interval mai mare va merge la alegerea preşedintelui ţării. Eu presupun, optimist, un vot electoral mai bun ca precedentul la locale.

Este ora 12 fix când redactez aceste rânduri şi le voi trimite redacţiei ca să programeze apariţia. Îndată ce închei articolul ies şi merg la vot. Îmi întemeiez visarea în mai bine ca altă dată că e şi vreme foarte bună şi de votare pe-aici; au fost destule din 1990.

Pe parcursul celor câteva sute de metri voi decide pe care din cei doi din dreapta voi pune ştampila. Unul e cu şanse, celălalt cu şanse foarte, foarte mici dacă nu imposibile. Oricum, votul nu va fi anulat. Şi dacă ar fi, e mai mult decât absenţa celui care lipseşte de la urne. Absentul nemotivat îşi pierde dreptul moral de a solicita ţării drepturile fundamentale. Dacă nu ar fi fost în cei 26 ani jumătate din electorat era posibilă obligativitate votului electoral, se instituia această datorie în tradiţie, devenea treptat formă a participării unei majorităţi absolute.

Ceea ce s-a petrecut electoral în naţional culminând cu marii corupţi în tot sistemul, furtul voturilor prin falsuri de tot felul declarate rezultate oficiale, până acum s-au desfăşurat aşijderea şi în microcosmosul instituţiilor şi a organizaţiilor din ţară a căror existenţă şi funcţionare se bazează pe exercitarea şi autoritatea sufragiului. Cum ar putea să fie altfel în mic decât ce e în mare, din a cărei voinţă şi putere îşi are fundamentul: statutul, regulamentul, decizia etc. Şi invers.

Organizaţia noastră socială este Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, fiind persoană juridică de drept privat şi se conformează legilor civile. Organul ei cel mai înalt este Adunarea generală formată din reprezentanţii localităţilor grănicereşti. Cum nu are nimic comun creştinul cu islamicul (că tot e la modă), aşa nu are nimic comun coruptul primar Mircea Romocea cu unul din făuritorii căpuşii fără semnătură Valentin Gălăţeanu cu grănicerii şi grănicerismul eroic. Nici puţină demnitate şi nici ruşine de faptele lor necinstite şi gravele ilegalităţi care sunt mortale pentru Uniune, pentru burse, că nu aţi restituit averile naţionalizate, domnilor Romocea şi toţi ca voi parveniţii la putere. Ne-aţi distrus moral şi material, corupţilor din toate sistemele parlamentare, locale, politice şi juridice, indiferent din ce partide faceţi parte (nu-l uit nici pe Antonel cu foştii lui securişti şi turnători, pe trădătorul grănicerilor preşedinte Gheorghe Onul!). Daţi-mă pe mâna justiţiei că o parte e a voastră, nu a ţinutului, nu a celorlalte 44 comune grănicereşti, nu a ţării, nu a dreptăţii; şi-a rupt vălul de pe ochi zeiţa.

Fie şi cântec de lebădă ce am spus şi voi mai spune prin mijlocirea presei despre corupţi şi instrumentele lor, aceasta e o pagină din istoria sfârşitului fenomenului grăniceresc, a ţinutului şi a capitalei sale Năsăud.

Acum merg să pun articolul în cutia de poştă şi să-mi exercit dreptul electoral prin votul ce îmi aparţine. Eu cred în alegeri cinstite şi în revoluţii: nu în puciuri stil românesc în decembrie 1989.

Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al U.C.G.N.