Handicapul copiilor supradotati

Asta nu înseamnă că nu există la noi şi în întreaga ţară, alţi copii care să poată fi capabili de performanţa respectivă sau părinţi care să-şi fi dorit acest salt pentru copilul lor.

Legile permit 2 în 1

Dacă aveţi un astfel de copil, care înţelege totul de două ori mai repede decât colegii săi de clasă, este muncitor şi talentat într-un anumit domeniu, probabil că ideea de a-l face să promoveze doi ani şcolari într-unul v-a trecut deja prin cap. Dacă doriţi s-o puneţi în practică, legile statului şi convenţiile europene de învăţământ la care România a aderat de mult, vă permit s-o faceţi.

Copilul poate câştiga timp preţios

De ce anume ar fi normal ca tot mai mulţi copii români să poată promova doi ani într-unul? În primul rând din cauza sistemului şcolar învechit, care nu pune îndeajuns în valoare talentul special al fiecărui elev începând din clasele mici, şi care nu-i oferă libertatea de a se exersa preponderent în materia care-i place şi care, în 90% din cazuri, se va constitui mai târziu în adevărata sa vocaţie profesională. Multe din materiile obligatorii nu ar trebui să fie obligatorii; copiii cu talent special ar trebui încurajaţi de către corpul didactic, dacă nu începând din clasele mici, măcar din gimnaziu, să progreseze în materia care le place, fără a fi sancţionaţi sever sau împovăraţi cu prea multe lecţii la materiile spre care, în mod vădit, nu au aplecare. Nevoia de a promova talentele este stringentă, pentru că talentele se pot stinge sau pot fi înăbuşite. Aşa cum o limbă străină se învaţă cel mai bine în copilărie, tot aşa, un talent sau o vocaţie se clădeşte în timpul primilor ani de şcoală, asta dacă nu ai cumva ghinionul de a fi obligat să înveţi o mulţime de lucruri care-ţi fură timpul liber, nu-ţi plac şi nu-ţi vor folosi niciodată în viaţă.

Nu numai matematicienii pot fi consideraţi copii supradotaţi

Există organizaţii non-guvernamentale care promovează, cel puţin pe hârtie, copiii supradotaţi. Una dintre acestea a prins rădăcini şi în România (dacă sunteţi interesaţi de felul în care văd ei lucrurile căutaţi pe www.supradotati.ro). Totuşi termenul de copii „supradotaţi” este nepotrivit: în cazul în care copilului dumneavoastră i-ar prii să promoveze doi ani şcolari într-unul, asta nu se întâmplă pentru că el este deja un „geniu” (lucru care rămâne de văzut), ci în primul rând pentru că are o capacitate mai mare de învăţare şi de muncă decât ceilalţi şi, din acest punct de vedere, el merită să câştige câţiva ani preţioşi.

Pe urmă, el este nepotrivit din cauza „abonaţilor” eterni la lista de genii şi de copii „supradotaţi” pe care-i cunoaşteţi cu siguranţă: şahiştii, olimpicii la matematică, fizică, informatică, precum şi elevii de la şcolile de muzică, care cântă la vioară sau pian, de la vârsta de cinci ani. Ori este un lucru bine ştiut în psiho-pedagogia copilului că precocitatea apare în special în domenii precum muzica sau matematica – aceste două abilităţi au centrii nervoşi apropiaţi în creier -, în vreme ce disciplinele umaniste – pictura, literatura, istoria, filozofia – cer maturitate şi ani mulţi de formare.

Copii de intelectuali au mai mult noroc

Cine sunt cei patru elevi? Toţi patru au făcut studii la şcoli sau licee de muzică; trei sunt din Iaşi, iar unul din Bucureşti; provin din familii de profesori sau intelectuali. Ultima informaţie ne indică faptul că provin din familii obişnuite cu legislaţia privitoare la învăţământ şi în plus, că părinţii au avut şi mijloacele şi prestigiul care să le permită să ducă demersul până la capăt. Imaginaţi-vă însă în ce situaţie se poate afla un copil precoce sau foarte muncitor, ai cărui părinţi nu au mijloacele de a se lupta cu profesorii îndărătnici, ce se opun din principiu promovării a doi ani şcolari într-unul. În Declaraţia de la Salamanca, din 1994, UNESCO garantează însă dreptul la o şcolarizare diferenţială: „Şcoala trebuie să înţeleagă şi să accepte nevoile diverse ale elevilor, adaptându-se atât la stilurile cât şi la ritmurile de învăţare diferite ale copiilor şi asigurând o educaţie de calitate pentru toţi”.

Posibilităţile părinţilor interesaţi

Paşii de făcut sunt simplii. Elevul sau părinţii trebuie să înmâneze o cerere directorului şcolii. Elevul trebuie însă să fi avut media generală 9 sau calificativul foarte bine (învăţământ primar) şi media 8,50 (FB în învăţământul primar) la fiecare materie în parte. Selectarea se va face printr-o testare, care constă în trei probe standard de evaluare cu caracter interdisciplinar, din materia clasei anterioare, la care elevul trebuie să obţină minimum media opt.

Totuşi puţina experienţă de care dispunem la noi în ţară pentru acest tip de situaţii, ne pune în gardă privitor la faptul că profesorii sunt în cele mai multe cazuri duri cu astfel de elevi. Invidia colegilor se adaugă la neînţelegerea profesorilor şi ambele pot să-i facă viaţa foarte grea unui astfel de copil, mult mai muncitor şi mai capabil decât alţii. Dacă însă aveţi un astfel de copil şi sunteţi hotărâţi să faceţi pasul decisiv, nu vă rămâne decât să vă informaţi cu privire la legile care vă împuternicesc şi să vă înarmaţi cu foarte multă răbdare şi tact. Însă acesta nu este decât începutul: în cazul în care copilului dumneavoastră i se va da în sfârşit voie să parcurgă curricula a doi ani şcolari într-unul singur, trebuie să dublaţi acel tact şi acea răbdare, urmărind zi de zi evoluţia lui şi încercând cât mai diplomatic să comunicaţi cu toţi profesorii săi.

Laurenţiu Nechita