Greu cu Romania

Tristă campanie electorală. Triste partide. Nu ştiu parcă, în loc să mergem înainte, stăm, vorba cântecului „tot pi loc, pi loc, pi loc”. Dar chiar mai rău.

Scriam într-un editorial apărut acum ceva vreme despre lipsa de imaginaţie a partidelor şi a problemelor puse în discuţie. Şi candidaţii sunt aceiaşi de atâta vreme că sincer ne plictisesc. Hai să începem cu cel mai valoros: Traian Băsescu. Are funcţii în stat încă din mai 1990 când era ministru în Guvernul Roman. A mai fost ministru şi în alte guverne post-comuniste şi primar general al Capitalei. L-a detronat pe Petre Roman, fostul delfin al lui Ion Iliescu şi are meritul de a fi reinventat PDL-ul, un partid pe cale de dispariţie în timpul guvernării Adrian Năstase, la ceea ce este acum, primul partid pe scena politică româneasca, care a şi basculat de la stânga la dreapta, fiind membru al grupului creştin democrat în Parlamentul European. Ca să fim sinceri, fără victoria de acum cinci ani a lui Băsescu, PDL ar fi dispărut. Să nu uităm că în 2004, înainte ca Emil Boc să cucerească Clujul, PDL nu avea nici un reprezentant în Consiliul Local, iar în alegerile din 2004, în celebra alianţă D.A. avea o pondere de 1/3 pe lista comună cu PNL la nivel naţional. PDL este în vârf, îndeaproape în exclusivitate din cauza lui Traian Băsescu. Dintr-un partid hărţuit, care în 2004 avea doar câţiva primari, singurul său atu adevărat, Băsescu l-a dus unde nimeni nu aştepta. În locul în care, fără nici o alianţă, să obţină singur în alegeri cel mai mare număr de mandate. Să nu uităm că PSD, urmaşul PCR, a fost înfrânt doar odată în 20 de ani de către un alt partid şi acesta este PDL, iar diferenţa a fost oricum minimă. OK. Băsescu e cel mai bun. Dar faţă de mesajul lui super-simplu de acum cinci ani „Arde-i pe corupţi”, cu ce vine acum? Luptă cu presa, chiar ea aservită mogulilor Vântu şi Voiculescu, e o prostie. Nimeni n-a câştigat o luptă cu presa, indiferent cine o plăteşte, pentru că este evident că orice organ de presă în lumea asta apare pentru că există un interes politico-economic. Această temă care i-o induc unii consilieri frustraţi lui Băsescu e absolut falimentară. Cred că tema cea mai importantă este cea a crizei economice pentru că această criză ne afectează pe toţi: „de la vlădică la opincă”. Şi până la urmă asta ne afectează pe toţi, inclusiv pe preşedintele Băsescu. Nu discuţiile lui Omar Hayssam cu Degeratu, cu atât mai puţin ce vorbea procurorul Macovei cu Roşca Stănescu. Astea sunt fineţuri pentru cei cu burta plină. Cred că principala temă ar fi când ieşim din criza economică şi în al doilea rând când justiţia română nu-şi va mai bate joc de contribuabili. Când nu i-a convenit legea unică a salarizării, tagma judecătorească s-a unit într-un mod sinistru pentru a sabota Guvernul Boc făcând grevă, deşi nu i-au spus aşa, pentru că n-aveau voie şi pentru că nu şi-au permis. Şi au obţinut ce-au vrut prin şantajarea guvernului. Dar nu vor corbii să audă de o lege a răspunderii magistraţilor. Normal că atunci ar trebui să plătească dacă greşesc, dar până atunci tot boul de contribuabil plăteşte porcăriile făcute de magistraţii români în urma eşecurilor la CEDO. Ăsta trebuia să fie un mesaj european. Cum de România a ajuns să fie ţara cu cele mai multe condamnări la CEDO dacă avem aşa judecători buni şi deştepţi? Când vorbesc de ceilalţi candidaţi mi-e ruşine că sunt român. Mircea Geoană, inginerul recrutat de cine trebuie, e atât de fad şi de penibil că nu-l votează proprii membri de partid. Totul la omul acesta, din cap până-n picioare e fals, ca studiourile Buftea. Cred că nici el nu mai ştie când minte şi când spune adevărul şi ceea ce e cel mai rău e că a început să-şi credă propriile-i minciuni. Le spune pe un ton atât de convins, că adorm copiii din creşe ascultându-l. Nu el a declarat că dă 25.000 de euro românilor din diasporă dacă se întorc în ţară? Nu Geoană ne amăgeşte că reuşeşte cu un guvern de larg consum naţional în spatele căruia apropiaţii săi să jefuiască ceea ce a mai rămas? Mutra lui nu inspiră încredere oricât îl umflă institutele de sondare a opiniei publice.
Despre Crin Antonescu, sărmanul nu vorbesc că şi el ştie că nu o să miroase un tur secund de prezidenţiale în viaţa lui, iar ceilalţi candidează din hobby sau ordin de partid, cum e Kelemen Hunor. Totuşi, nu e cam puţin după 20 de ani o finală Băsescu-Geoană?

Liviu Man