Gloria Bistriţa, o stare de spirit

Gloria Bistriţa nu este o simplă echipă de fotbal, chiar şi de Liga I. Gloria Bistriţa este o stare de spirit în primul rând, chiar un miracol pentru bistriţeni. O echipă care se confundă cu judeţul Bistriţa-Năsăud şi capitala acestuia, Bistriţa. Şi fără să credem că am exagera, că unora le convine sau nu, când spui Gloria Bistriţa spui şi Jean Pădureanu, cel care, cu toate mizeriile aruncate pe piaţă de mass-media, a fost supranumit de aceeaşi presă, cu o eleganţă greu de egalat, simplu "Lordul".

Bistriţa – Gloria – Jean Pădureanu

Nu puţini bistriţeni au păţit-o, umblând prin ţară şi nu numai, să li spună "Gloria", sau Jean Pădureanu.

Păstrând proporţiile, aşa li s-a întâmplat concetăţenilor noştri  care aflându-se în străinătate, când lumea afla de ţara lor de origine, România, să li se dea automat replica: Nadia, Năstase, sau Ceauşescu.

Gloria Bistriţa nu este numai o echipă de fotbal, Gloria Bistriţa este o stare de spirit. Un judeţ mic şi un oraş mic, dar Gloria Bistriţa este o stare de spirit fără margini, un miracol pentru bistriţeni.
Echipa cu acest nume, "Gloria", a fost înfiinţată la data de 16 iulie 1922. Până în anul 1950 a activat în Liga de Nord. Apoi sub numele de Progresul a jucat în diferite competiţii până în anul 1958. În anul 1954, în urma unui baraj, a promovat în Liga II-a din perioada respectivă. Din toamna lui 1956, pentru "Gloria" începe o perioadă importantă. În 1957, promovează în "C", iar în 1958, în "B". Anul 1961 este începutul unei perioade nefaste, 10 ani de cădere a echipei, până la nivel de campionat regional.

Istoria clubului a consemnat în 1962 primul meci internaţional jucat pe terenul din Bistriţa, cu echipa "Metropol", din Brazilia. Una din perioadele cele mai frumoase din istoria "Gloriei" începe cu anul 1975, când activând în "B", până în 1990, a făcut „legea” în competiţia respectivă, practic decizând cine intră în divizia "A".

Începând cu toamna lui 1990, practic începe cea mai fastuoasă epocă a devenirii "Gloriei" – promovarea în divizia "A", cum era numită Liga I pe vremurile acelea. Din această perioadă au început să circule şi zvonurile care ulterior au devenit legendă despre echipa "Gloria", privind implicarea ei în tot felul de jocuri de culise.
Jean Pădureanu şi "Gloria" nu au făcut altceva decât să încerce să supravieţuiască pe prima scenă a fotbalului românesc. Şi au reuşit cu brio. Alături de alte două echipe, "Gloria", în cei 20 de ani de după 1989, nu a retrogradat în Liga secundă. Afirmam mai sus că această echipă nu este numai o stare de spirit, ci şi un miracol. Miracol în primul rând pentru bistriţeni, dar nu numai. Miracol, pentru că în această lume atât de dură a fotbalului, într-un judeţ sărac şi marginalizat, a reuşit să supravieţuiască pe prima scenă a fotbalului românesc. În toată această perioadă cu o mică pauză, făcută tot pentru binele echipei, destinele clubului au fost conduse de Jean Pădureanu. În 1994 a fost realizată cea mai mare performanţă a "Gloriei" – câştigarea Cupei României. Faptul că la Bistriţa, la echipă a fost seriozitate şi stabilitate este demonstrat de numărul antrenorilor – patru mari şi buni: Vlad, Cârstea, Balaur şi Sabău.

Bază sportivă de invidiat

Piatra de temelie a stadionului echipei a fost pusă în 1963. În fiecare an s-a făcut câte ceva, iar acum la început de 2009 şi de retur a campionatului 2008 – 2009 vedem bijuteria de astăzi. Stadionul are o capacitate de 7.800 de locuri, instalaţie de nocturnă, construită în 2008, şi care va fi dată în folosinţă în cursul acestui an. Ca în orice arenă internaţională, accesul se face electronic, printr-un sistem de turchineţi, inaugurat în toamna lui 2008. Gazonul, refăcut în cursul aceluiaşi an, rivalizează cu orice teren din Europa, dând clasă oricărei arene de fotbal din România. Bijuteria este completată de un micro-hotel la cele mai înalte standarde, terenuri de antrenament, precum şi un teren cu gazon sintetic, cu instalaţie de nocturnă. Sigur, toate aceste lucruri nu erau posibile fără "nea Jean" şi mâna de oameni inimoşi care îl înconjoară – Horoba, Sănduţă şi Bar şi mulţi, mulţi alţii. La fel este de salutat frontul comun realizat în sprijinul "Gloriei" de principalele instituţii ale judeţului: Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Prefectura şi Primăria Bistriţa şi de numeroasele firme din judeţ care, în calitate de sponsori, au pus umărul şi mâna la existenţa "Gloriei" în Liga I, timp de aproape 20 de ani.

Sigur, cineva o să afirme că echipă ne mai trebuie. Va veni cu siguranţă şi acea echipă pe care o doreşte orice iubitor al fotbalului din Bistriţa.

Cu Rapid nu a fost să fie

Despre meciul cu Rapidul, pentru cei care au fost pe stadion sau l-au văzut la televizor, prea multe nu ar mai fi de spus. Sabău a forţat un pic tinereţea, dar nu a ţinut, lipsa de experienţă s-a văzut de la o poştă. Ştiţi cum se spune, "dacă ai bătrâni să-i omori, iar dacă nu-i ai, să-i cumperi". Una peste alta, „1-3” a fost scorul de pe tabelă. Meritat sau nu, asta este. Deşi putea fi şi altfel. "Gloria" nu a jucat rău până la înscrierea primului gol, din acest meci al etapei a 18-a, prima a returului.

Terenul excepţional, o vreme care parcă îndemna la fotbal, a făcut ca "Gloria" să înceapă curajos. Erau semnele unei speranţe şi al unui spectacol agreabil. În minutul 25, "Gloria" şi-a jucat şansa. Pe fondul unei greşeli a rapidiştilor, Roman s-a blocat pur şi simplu, s-a speriat sau nu au avut curajul să tragă la poartă, cel puţin după părerile lui Doru Nicolae, Butuza şi Valer Săsărman, foste glorii ale "Gloriei", aflaţi în tribunele stadionului "Gloria". A pasat înapoi la Ciprian Petre, şutul acestuia fiind parat fără probleme de portarul rapidist. Pe un contraatac rapid, vişiniii deschid scorul prin Djalovici. A fost momentul psihologic al meciului. În loc să fie 1-0 pentru "Gloria", a fost 0-1, iar meciul practic a fost jucat. Minutul 33, când scorul a devenit 0-2, a fost momentul care a pecetluit soarta meciului.

Singura pată de culoare a fost introducerea în a doua parte a meciului a "bătrânilor", Zaharia, Sânmărtean şi Silvăşan, mutare care a reaprins speranţele suporterilor bistriţeni. Un moment de renaştere a speranţelor a fost şi în minutul 71, când Joao Pedro a reluat cu capul în gol, un corner executat de Nalaţi. 1-2, dar totul a fost o furtună într-un pahar de apă. În loc de un posibil egal, 2-2, paradoxal scorul cu trei minute înainte de final a devenit 1-3. Şi s-a tras cortina peste acest meci.

Sigur, nu este o tragedie, Sabău le-a dat credit tinerilor, care încă nu au confirmat, dar nu a fost să fie. Veteranii "Gloriei, încă nu au meciuri în picioare, iar pregătirea fizică lasă de dorit. Dar, să privim cu încredere următoarele meciuri ale "Gloriei". La închiderea ediţiei, partida dintre Gloria Bistriţa şi Universitatea Craiova încă nu era jucat. Cum speranţa moare ultima, să credem că le vom "fura" cel puţin un punct oltenilor.

Zaharia Cotoc