Glasul pământului înăbuşit de focul de pe păşuni

Practica de a da foc păşunilor nu este una nouă şi, pe undeva, nici ilegală, atât timp cât reprezentanţii instituţiilor de mediu sau cele pentru situaţii de urgenţă sunt la curent cu aceste incendii provocate.

Avertizarea populaţiei asupra pericolului

Pentru a preveni atât pagubele materiale cât şi – în cel mai rău caz – pierderile de vieţi omeneşti, pompierii militari avertizează populaţia asupra pericolului reprezentant în această perioadă de arderea păşunilor odată cu începerea lucrărilor de primăvară.

Incendierea necontrolată a terenurilor poate declanşa focuri care pot fi stinse numai după mobilizarea echipelor de intervenţie. Numărul incendiilor de acest fel produse în prima parte a anului nu este mare, însă pompierii bistriţeni sunt în gardă pentru a nu se întâmpla un dezastru.
Cauza incendierilor pădurilor din apropierea acestor păşuni îl prezintă în multe cazuri focul în aer liber lăsat nesupravegheat.

Pentru a da foc, îţi trebuie acordul de la Mediu

Cei care doresc să-şi ardă păşunile, trebuie să obţină un aviz de la Comisariatul Judeţean al Gărzii de Mediu Bistriţa-Năsăud. În cazul în care focul a izbucnit dintr-o cauză necunoscută, proprietarul trebuie să prezinte actele care să ateste că autorităţile au fost sesizate.

Persoanele fizice şi juridice care execută lucrări de igienizare folosind focul deschis în spaţii deschise, trebuie să anunţe şi să obţină aprobarea Serviciilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă de la nivelul primăriilor, acordul celor de la Mediu şi să respecte măsurile de prevenire a incendiilor, altfel riscă să fie arşi contravenţional, cu amenzi usturătoare.
Prin lege, se interzice incendierea păşunilor şi iniţierea de focuri deschise, acestea fiind permise doar în locurile special amenajate.

Există o legislaţie bine direcţionată, dar nu există educaţie civică în acest sens, nu există o suficientă mediatizare a potenţialelor pericole şi a sancţiunilor aplicabile contravenienţilor. Regretabil pentru anii în care trăim şi pentru pretenţiile emise ca naţiune, dar tocmai sancţiunile ar fi instrumentele de descurajare a piromanilor noştri.

Sancţiuni drastice

Amenzile pentru arderea păşunilor fără autorizaţie, pot ajunge de la de la 6.500 la 7.000RON pentru persoanele fizice şi de la 25.000 la 30.000RON-  pentru firme şi persoane juridice.

Având în vedere că autorii rămân necunoscuţi, se aplică o sancţiune colectivă administraţiilor locale, dar indirect cetăţenilor.

Autorităţile locale au constatat că arderea neautorizată a miriştilor, a resturilor vegetale de pe terenurile agricole şi pajişti a luat amploare în ultimul timp, acum fiind nevoite să depună eforturi pentru prevenirea şi combaterea practicilor ilegale.

Căpitanul Vasile Trifan, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bistriţa, ne-a relatat faptul că numărul acestui gen de incendieri este în creştere odată cu venirea primăverii, ei fiind sesizaţi doar în situaţiile mai grave.

Râuri de foc de o parte şi alta a străzilor

Indiferent în ce direcţie străbaţi judeţul şi dacă pe drumuri te poartă obligaţiile profesionale sau doar dragostea pentru natură, indiferent dacă e noapte sau zi, dacă e marţi sau duminică seara, peisajul oferit are o constantă, şi anume focurile.
Dacă eşti în drum spre Mureş, Dej, Năsăud sau Vatra Dornei, în noapte, râuri de foc îţi amintesc de lava ce zace mult sub cele ce ne sunt dezvăluite privirii, iar cerul e întunecat de fumul provocat de incendiile păşunilor pe lângă care treci.

În judeţul nostru nu au fost victime umane din aceste cauze, au fost salvate bunuri materiale, dar intervenţiile pompierilor au preţul lor, estimat în costuri şi risc. Practica incendierii păşunilor este interzisă, iar oamenii nu sunt conştienţi de pericolele pe care le implică.

Potrivit pompierilor bistriţeni, producerea de incendii se poate extinde la liziera drumurilor naţionale şi judeţene, provocând pagube şi mai mari.

În ceea ce priveşte însă cazul incendiilor de la Sânmihaiul de Câmpie, din seara de duminică 22.03. a.c., nici până astăzi nu se ştie cine a fost vinovat, dar ce să mai vorbim despre un biet foc de pe o păşune dintr-un sat, dacă nerezolvarea cazurilor de incendiere se întâmplă şi la „case” mai mari.

Incendierea – practică străveche

Practica incendierii vegetaţiei uscate nu este o invenţie românească, iar reperul temporal al începutului în ţara noastră nu îl constituie Revoluţia din '89, aşa cum se afirmă de cele mai multe ori.
Din cele mai vechi timpuri, în Africa, în Anzii venezueleni, în sud-estul Asiei au fost incendiate, păşuni din dorinţa de a curăţa pământul.

Metoda, analizată ştiinţific are partizani şi oponenţi, deoarece incendierea vegetaţiei este un agent cu o puternică acţiune distructivă şi modificatoare pentru biotopuri şi stă adesea la baza unor eroziuni ale solului, foarte grave.
Focul produce transformarea profundă a habitatelor şi a aspectului vegetal din zonele supuse periodic incendierii.

Părere de silvicultor, agronom şi de geolog

Din punct de vedere al silvicultorului, incendierea poate conduce la deteriorarea şi diminuarea fondului forestier, agronomii o incriminează pentru că generează o asociere vegetală degradată, improprie chiar şi pentru păşunat, iar geologii vorbesc despre o eroziune accelerată şi ireversibilă a solurilor.

În judeţul nostru, focurile erau asociate cu curăţenia de primăvară a grădinilor şi a pajiştilor şi erau strict localizate şi supravegheate. Practica incendierii păşunilor se pare că a fost transferată din alte zone şi îmbrăţişată, fără discernământ, şi de către păstorii locali, fiind acum generalizată. Un aspect la fel de grav, ca şi cele menţionate, îl constituie riscul de extindere a acestor focuri nesupravegheate, cu afectarea zonelor împădurite, a construcţiilor şi cu posibile victime umane.

Această practică reprezintă o încălcare a bunelor condiţii agricole şi de mediu.

Obligaţia comunităţilor bistriţene

Deoarece problema arderii miriştilor a devenit majoră, reprezentanţii Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul primăriilor şi primarii au fost instruiţi încă de la începutul sezonului şi li s-a adus la cunoştinţă prevederile privind arderile necontrolate.

Aceştia nu sunt singurii care se pot ocupa de aceste situaţii, comunităţile locale trebuind să se implice şi ele, deoarece îi cunosc pe proprietarii pământurilor şi pot acţiona în consecinţă.

Persoanele fizice şi juridice ce desfăşoară acţiuni de ardere a vegetaţiei ierboase, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile sunt obligate să respecte prevederile reglementărilor în domeniu, punând accent pe măsurile de prevenire a incendiilor.

Mihaela Mocanu