Gheorghe Ostriceanu, cel mai bătrân bistriţean

Gheorghe Ostriceanu s-a născut în data de 5 februarie 1906, în judeţul Botoşani, şi este al doilea copil din cei 10 fraţi. A trecut prin două războaie mondiale, luptând într-unul dintre ele. "În ’44 am fost în război, până în Cehoslovacia, în Munţii Tatra. Era greu, foarte greu, ne-a plouat tot timpul, 24 de ore, şi tot mergeam în continuare. În munţi am poposit două săptămâni. Apoi a venit pacea şi ne-am întors acasă. Am avut gradul de subofiţer şi am fost apoi trecut in civilie", spune Gheorghe Ostriceanu.

La împlinirea vârstei de 103 ani, Ostriceanu în haine militare şi cu decoraţiuni în piept a sărbătorit alături de bătrânii de la azil, cum a făcut-o în ultimii 17 ani. Acum a fost vizitat şi de primarul municipiului, Ovidiu Creţu, şi de secretarul primăriei, Floarea Gaftone.

Pe lângă buchetul de flori şi tort, primăria i-a oferit cadou lui Gheorghe Ostriceanu suma de 500 de lei, sumă care se oferă tuturor persoanelor de peste 100 de ani, printr-o hotărâre de consiliu.
Pe lângă masa festivă, lui Gheorghe Ostriceanu i-a fost pregătit felul lui preferat de mâncare: peşte file cu cartofi natur şi ciorbă de perişoare cu smântână. Ostriceanu s-a arătat foarte bucuros şi mulţumit că a ajuns la această vârstă şi a declarat că: ”de ziua mea mă simt foarte bine, îmi vine să plâng de fericire, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că am ajuns cu bine la vârsta de 103 ani!“

Plin de viaţă

Deşi la o vârstă venerabilă şi cu unele probleme de sănătate, Gheorghe Ostriceanu se simte încă tânăr, simte că mai are de trăit, e zâmbitor şi pus pe glume, a avut o viaţă ordonată, dar suferinţa i-a lăsat cicatrice. Plăcerile lui sunt dansul şi femeile frumoase: „Am învăţat acasă să dansez, când mergeam la oi cu tata. Am luat măturoiul cu care făceam curăţenie în strunga boilor şi jucam pentru că trebuia să ies la horă şi să ştiu să joc, cum era pe vremea aceea. De nevastă am vrut să-mi iau o unguroaică şi o evreică, dar m-am însurat cu o româncă”, a declarat Gheorghe Ostriceanu. Acesta nu-şi mai aduce aminte exact cum şi-a petrecut a 20-a aniversare, dar crede că în familie şi cu muncile câmpului. Uimitoare este, însă, memoria acestuia, el amintindu-şi de cele mai importante momente din viaţa sa, dar şi de Război, Revoluţie şi schimbările regimurilor de conducere. Bătrânul a mai povestit cât de greu a trecut prin viaţă. Nici nu a împlinit bine 8 ani când a început Primul Război Mondial; la cel de-al doilea război a participat şi a supravieţuit cu greu, la Revoluţie a fost în Bucureşti. A trecut prin istorie, a trecut cu răbdare şi frică prin toate şi a ajuns să îşi petreacă 17 ani la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Bistriţa.

Soţia şi cei doi copii ai lui nu au ajuns, din nefericire, să sărbătorească cei 103 ani alături de el, pe ultimul pierzându-l acum şase ani. I-au rămas cinci nepoţi, de la ei strănepoţi, iar de la aceştia stră-strănepoţi.

Amintiri dureroase

Copilăria şi tinereţea nu au fost uşoare pentru Gheorghe Ostriceanu şi amintirile pe care le are de până la vârsta de 19 ani nu sunt deloc dintre cele mai plăcute. A lucrat în agricultură de la frageda vârstă de 13 ani, apoi după ce a revenit din armată, a lucrat din nou ca agricultor, a fost toata viaţa agricultor, cât la ţinut puterile.

Bătrânul povesteşte că până în 1918 familia lui nu a avut pământ. În acel an, tatăl său a primit cinci hectare de teren şi viaţa a devenit oarecum mai bună, dacă se poate spune astfel, în condiţiile în care din agoniseala câmpului două părţi reveneau boierului.

Secretul longevităţii

La vârsta de 19 ani, Gheorghe Ostriceanu a plecat de acasă la Brigada 37 Infanterie Botoşani. A primit ordin să se prezinte la Carei, unde a fost militar la Biroul Instrucţie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a ajuns până în Munţii Tatra, în Cehoslovacia. În perioada cât a fost militar a încercat să nu dezamăgească şi să fie un model pentru alţii, iar pentru asta a fost apreciat. În anul 1944 a fost disponibilizat.

A trecut şi prin Braşov, iar prin ’72 şi în Bucureşti, unde are un frate. Acolo a stat vreo cinci ani. L-a prins şi cutremurul din ’77. În anul următor, 1978, a ajuns la Bistriţa. A fost căsătorit de două ori. Acum a ajuns la gradul de maior în rezervă.
Secretul longevităţii sale este dragostea de viaţă, deşi îi este tare dor de tinereţe şi de o plimbare cu o domnişoară frumoasă.

Delia Hriţuleac