Deși aflat în Austria de aproximativ 40 de ani, românul se simte victimă a rasismului. Născut în România și cetățean austriac, el a fost pus la punct de nenumărate ori în viață din cauza originii sale. Acum, potrivit declarațiilor sale, a ajuns la capătul răbdării. Prin greva foamei, el vrea să atragă atenția asupra consecințelor grave ale violenței și urii.
Numeroase persoane au trecut deja pe lângă Tristan* în aceste zile – cu greva foamei împotriva rasismului la Heuplatz este și el greu de ratat. Cu un nod în gât și lacrimi în ochi, el povestește pentru presa austriacă despre experiențele sale cu rasismul, scrie stiridiaspora.ro.
Tristan povestește că a fugit din România în anii 1980 pentru a scăpa de regimul dictatorului Nicolae Ceaușescu. În calitate de solicitant de azil politic, el a găsit adăpost și protecție în Austria. Între timp, românul a primit și cetățenia austriacă. „Am o viață bună aici, dar declarațiile rasiste m-au împins la limită. Din nou și din nou aud: ‘Tu G’sindel’ ‘Străin de rahat’. Cu timpul, din păcate, te obișnuiești cu ura, dar vine un moment în care nu mai poți suporta. De aceea am cedat și a trebuit să mă duc la spital”, spune Tristan, în tot acest timp încercând să își stăpânească lacrimile.
Drapelul românesc, aruncat la gunoi de vecini
Potrivit acestuia, factorul decisiv pentru prăbușirea sa a fost o ceartă între vecini. Aceștia s-ar fi simțit jigniți de faptul că asculta muzică românească și că a arborat și steagul țării sale de origine. Steagul românesc a ajuns și el la gunoi. „Așa cum steagul a fost aruncat la gunoi, așa mă simt și eu ca un gunoi. Am fost hărțuit atât de mult timp încât am ajuns la spital”, continuă românul de origine.
Prin greva foamei, Tristan vrea să se ridice împotriva xenofobiei și a violenței: „Sunt hotărât cu siguranță să merg până la capăt. Rasismul trebuie să ia sfârșit și pentru asta sunt aici”.
