Germania vs Spania sau orice nas isi are nasul

După o traiectorie de speriat a Germaniei în această ediţie a Cupei Mondiale, cu rezultate şocante mai ales în partea a doua a competiţiei, unde arienii au eliminat fără drept de apel, două din echipele cotate la casele de pariuri ca fiind candidate la titlul suprem, Anglia şi apoi Argentina, marcând câte o serie de 4 goluri în fiecare poartă, entuziaştii fani ai Germaniei au şi văzut steagul roşu/negru/alb, fluturând pe catargul din mijloc al podiumului.
Dar cum vechea zicală, verificată şi păţită de multi dintre noi propria, "orice naş îşi are naşul", probabil şi după partide istovitoare, unde risipa de energie nemţească a fost la nivelul paranormalului, Spania a reuşit să demonstreze că dozarea de efort calculată pentru o întreagă perioadă de campionat, coroborată cu un joc de echipă şi o coordonare exemplară, a făcut ca latinitatea să aibe câştig de cauză în faţa rigurozităţii şi brutului din fotbalul germanic.
Dacă prima repriză a fost una de tatonare, bine calculată de ambele echipe, repriza secundă a adus încărcătura emoţională şi psihică la maxim. Minutul 68 a fost unul critic pentru desfăşurarea partidei, moment în care, după o presiune constantă a ibericilor, germanii au început un pressing resimţit puternic şi in scaunul de telespectator.
Dacă apărarea spaniolă – şi aici nu mă refer la celebra apărare şahistică, avea un moment de derută şi non coordonare, puteau pierde calificarea. Concentrarea relaxată a căpitanului Puyol a făcut ca Spania să reuşească să iasă din cleştii deja încordaţi ai nemţilor şi profitând de înverşunarea lor tipic germanică, i-au executat 5 minute mai târziu, la minutul 73 prin acelaşi Puyol, "bătrânul" catalan reuşind să fructifice o centrare perfectă cu o lovitură de cap neiertătoare pentru orice portar prezent la acest turneu.
Oboseala nemţilor s-a resimţit mai ales prin riposta slabă care a urmat, Panzer-ul german rămânând fără combustibil.
O victorie care echivalează cu câştigarea Cupei! Meciul cu Olanda, o alta echipă cu joc germanic, este deja o altă poveste…

Eugen Farcaşiu