Geniul lui Henri Coanda
Henri Coanda s-a nascut la 7 iunie 1886, la Bucuresti, fiu al generalului Constantin Coanda si al frantuzoaicei Hayda Danet.
Studiaza la Liceul Sf.Sava, dar faptul ca era amenintat cu corigenta la matematica l-a facut pe tatal sau sa-l mute la Liceul Militar din Iasi, pentru o educatie mai severa.
Acolo, sub indrumarea lui A.D.Xenopol si G.Ibraileanu tanarul Coanda devine un element exceptional si foarte pasionat de matematica – datorita locotentului Ion Papura.
Isi continua studiile la Scoala de Artilerie din Bucuresti, iar apoi pleaca in Germania la Technische Hochschule din Charlottenburg, unde-si obtine doctoratul in stiinte ingineresti.
In 1906, la Paris, se infiinteaza Scoala Superioara de Aeronautica, iar Coanda se inscrie la aceasta si o absolva ca sef de promotie. Dornic de perfectionare, tanarul Coanda frecventeaza cursurile Institutului de Electricitate Montefiore din Torino, apoi la Technische Hochschule din Charlottenburg si la Universitatea din Liège.
Dupa acest periplu prin scoli de mare prestigiu, lucreaza la Nisa sub conducerea lui Gustave Eiffel, dar si pe alte santiere europene ale celebrului inginer.
Tanarul Coanda atrage atentia pentru prima data in 1907, cand prezinta la Expozitia de la Palatul Sporturilor din Berlin, macheta primului avion fara elice. Apoi, realizeaza in cadrul Arsenalului Armatei din Bucuresti macheta avionului cu motor de racheta, utilizand combustibil solid, iar la cel de-al doilea Salon International de Aeronautica de la Paris prezinta avionul cu reactie, care a zburat pentru prima data la Yssy-les Moulineaux (1910) langa Paris.
Dupa avionul Coanda 1910, inventatorul a prezentat un altul, bimotor, la Reims in 1911 cu prilejul unui concurs aviatic militar. A urmat apoi seria de avioane Bristol-Coanda, fabricate la Uzinele Bristol (ulterior British Aircraft Corporation) in perioada 1911-1914, pe parcursul careia Coanda a fost angajatul lor. Razboiul il gaseste pe Coanda la uzinele Delauney-Belleville din St.Denis, Franta, unde a construit in 1916 un avion echipat cu doua elice propulsoare, montate la extremitatea posterioara a fuzelajului. Dupa 1945 a fost solicitat de United States Corporation sa participe la cateva programe de cercetari, care vizau aplicarea efectului Coanda la realizarea unor tehnici de zbor, apoi a lucrat la Laboratoarele Diamond din S.U.A., iar in 1969 a revenit definitiv in tara.
Dar Coanda a devenit celebru datorita efectului din mecanica fluidelor, care-i poarta numele.
Efectul Coanda, brevetat abia in 1934, sub denumirea de „Procedeu si dispozitiv pentru devierea unui fluid intr-un alt fluid”, a revolutionat aeronautica.
Fenomenul observat initial de Coanda este, in aparenta, foarte simplu, aproape evident: un jet de fluid (gaz sau lichid) are tendinta sa adere la un perete drept aflat in aval de o curbura brusca, din cauza depresiunii create in urma antrenarii fluidului in scurgerea turbionara dintre jet si peretele curbat. Aplicat la motoreactorul din 1910 doar intuitiv, acest fenomen a fost ulterior aprofundat, ducand la aparitia turboreactoarelor la care forta de propulsie si portanta sunt asigurate de jeturile de gaze de ardere evacuate cu viteze foarte mari din efuzoare.
Henri Coanda s-a distins printr-o creativitate uluitoare, concretizata in peste 250 de brevete, cu aplicatii in cele mai diverse domenii. In perioada primului razboi mondial, a inventat rezervoare pentru hidrocarburi construite din beton armat. De asemenea, a descoperit materialul beton-bois, destinat prefabricatelor pentru constructii, lista inventiilor sale cuprinzand, de asemenea, tunul fara recul din dotarea avioanelor militare, proiectul unei instalatii de desalinizare a apei marine etc.
Principalele rezultate ale cercetarilor sale de pionierat au fost publicate de-a lungul timpului in numeroase articole dintre care putem aminti: Sur les ailes comme machines à réaction (1910); Étude de la résistence de l’air par la chromophotographie (1911); L'energie solaire (1954); L'Air, source de progrès (1961) etc.
Dintre brevetele sale putem remarca : Perfectionari la injectoare si ejectoare (1941); Procedeu si dispozitiv pentru obtinerea de apa pura, pornindu-se de la o solutie salina, in conditiile unei temperaturi relativ joase pe baza energiei solare (1955); Perfectionari la aripile de avion (1958); Procedeu si instalatie de transport pneumatic in interiorul unei canalizatii tubulare (1973); Arzator pentru combustibil gazos (1975) si multe altele…
Coanda a fost un savant multilateral. Astfel, pentru curiozitate, amintim ca la fel ca Descartes, a cautat diferentele dintre cristalele de zapada, avand o colectie de peste 1500 de fotografii ale fulgilor de zapada, pe care i-a clasificat in 25 de tipuri fundamentale din care iau nastere nenumarate combinatii, fiecare arhitectura fiind specifica unei regiuni geografice…
In anul 1971, marele savant a ctitorit la Bucuresti Institutul pentru Creatie Stiintifica si Tehnica din Romania (INCREST), iar din anul 1970 a fost membru titular al Academiei Romane.
Henri Coanda a trecut in lumea amintirilor in 1972, lasand in urma sa o dragoste de tara natala si un prestigiu nemuritor.
Radu Munteanu
„Din patrimoniul creativitatii romanesti”, carte in curs de aparitie
