Ceea ce era de asteptat sa se întâmple, s-a întâmplat: Bistrita si bistritenii au un nou primar. Pentru ca sa ocupe functia în care a fost ales de electorat, acestuia i-a trebuit ceva timp. Vechiul, s-a dat foarte greu dus, a uzat de toate tertipurile posibile pentru a mai ramâne câteva zile în fotoliul care i-a devenit atât de drag. Nu mai vorbim de participarea la tot felul de taiat de panglici si la diferite paranghelii. Toate s-au dus. Spuneam noi deunazi ca, unii mai bine si cu draga inima ar divorta de nevasta, decât sa plece dintr-o functie în care la un moment dat au crezut ca o ocupa pe viata. Prin tragerile repetate de timp, omul a mai avut o dorinta, o dorinta secreta, a crezut ca poate, poate, cumva, ajunge sa fie ales viceprimar si va mai sta în primarie pe un scaun, fie el si mai mic. Dar nu a fost asa, rosii si gaslben-albastri nu l-au mai vrut sub nicio forma. Si în fond, nici chiar ai lui nu l-au vrut. Ce sa faci, asta e viata…
