Frunzilă, cazat la „cinci stele”, în Penitenciarul Gherla

Au fost 17 zile de căutări intense, de aplicare a unor măsuri complexe informativ-operative, prin care o mână de profesionişti ai poliţiei bistriţene au încercat şi în final au reuşit să repare un lanţ de greşeli comise de alţi colegi ai lor.

"Gazeta de Bistriţa" a încercat să vă ţină la curent cu evoluţia evenimentelor şi în final să aducă vestea cea bună, că Gheorghe Frunzilă a ajuns din nou după gratii. Mai mult, am încercat să aducem la cunoştinţa opiniei publice şi anumite aspecte legate de acest eveniment deosebit de grav, care, premeditat, au fost ascunse de ochii publicului.

Gardieni cu dureri personale

Evadarea lui Gheorghe Frunzilă a avut loc în ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, zi în care de obicei măsurile de pază şi securitate sunt întărite şi chiar se aplică nişte măsuri suplimentare pentru a preveni orice eveniment nedorit. Gheorghe Frunzilă a părăsit arestul IPJ Bistriţa-Năsăud la fel cum ar fi părăsit propria locuinţă din Sărata pentru a se duce să bea o bere la bufetul din sat. Este mai mult ca sigur că planul de evadare a fost elaborat cu mult timp înainte. Ziua de 1 Decembrie a fost doar ocazia favorabilă de punere în aplicare a planului.

Cu doi gardieni la arest, care nu erau buni nici de paznici la un butic, din care unul făcea în timpul serviciului tratament medical cu bitter suedez, iar celălalt preocupat mai mult de o găleată cu lături decât de îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, evadarea lui Gheorghe Frunzilă nu avea cum să nu aibă loc. Dar neglijenţa criminală a celor doi gardieni ai arestului IPJ BN a fost doar cireaşa de pe tort. Evadarea lui Gheorghe Frunzilă a fost posibilă din cu totul alte motive. Cititorii îşi mai amintesc că într-un comunicat al poliţiei referitor la faptul că un deţinut condamnat la 17 ani de închisoare era găzduit de arestul IPJ BN se motiva prezenţa acestuia "pentru afaceri judiciare". Asta, împotriva unui ordin al Ministrului de Interne emis în anul 2000, care interzicea ca un deţinut condamnat definitiv să fie ţinut într-un arest preventiv.

„Sifonul” Frunzilă

"Gazeta de Bistriţa" este în măsură să vă dezvăluie adevăratul motiv al prezenţei lui Gheorghe Frunzilă în arestul IPJ BN.

În cursul anului 2008, la propunerea şefului Serviciului de Investigaţii Criminale (SIC) din cadrul IPJ BN, cms.şef Aurel Grama, procurorul criminalist Dragoş N., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a semnat o decizie, prin care deţinutul Gheorghe Frunzilă, condamnat la 17 ani de închisoare, pentru viol asupra unei minore şi incest, a fost transferat din penitenciarul Bistriţa, în arestul preventiv al IPJ BN. Motivul, sigur, a fost unul corect din punctul de vedere al unui investigator care cercetează comiterea unei crime. Cu ceva timp înainte, în localitatea Albeşti se comisese o crimă. Presupusul autor al acesteia era reţinut, dar nu existau dovezi şi probe suficiente pentru acuzarea acestuia. Cunoscându-se o anumită relaţie existentă între criminalul din Albeşti şi Gheorghe Frunzilă, dar şi o acceptare a acestuia de a sprijini pe anchetatori, propunerea cms. şef Aurel Grama a fost pe fond corectă, chiar cu încălcarea unui Ordin al Ministrului de Interne. Aceasta este explicaţia care se ascunde sub sintagma "pentru afaceri judiciare", motivul pentru care Gheorghe Frunzilă a fost transferat în arestul IPJ BN.

Se pare că aportul informativ al acestuia a fost pozitiv, lucru care a facilitat obţinerea dovezilor pentru acuzarea criminalului din Albeşti şi trimiterea lui în judecată. De multe ori se spune că scopul scuză mijloacele, dar de această dată nu credem că a fost cazul. Gheorghe Frunzilă trebuia trimis înapoi în penitenciar. Sau poate s-a crezut că activitatea de "sifon" a lui Frunzilă poate continua încă 16 ani, pentru rezolvarea altor speţe, având drept argument aportul în finalizarea cazului de la Albeşti.

Din motive obscure, neştiute, după încheierea cazului respectiv, Gheorghe Frunzilă nu a fost dus acolo unde îi era locul, în Penitenciarul Bistriţa. Mai mult, acesta avea în arestul IPJ BN un regim mai mult decât preferenţial, era folosit la efectuarea unor munci de curăţenie prin sediul poliţiei, unde se preumbla în voie, fără nicio problemă.

Peste gard, spre liberate

Fiind un tip cu o inteligenţă peste medie, acesta, în conformitate cu planul pe care şi l-a croit în vederea evadării, a ştiut să se facă plăcut şi folositor unor cadre de la arest. Acesta era dispus şi disponibil permanent să facă paznicilor orice servicii. Nu se ştie cu precizie când i-a încolţit în minte planul evadării, dar în toamna anului 2008 a început să fie vizitat la arest de un prieten, fost puşcăriaş, consătean din Sărăţel, Mirel P. Personajul respectiv a fost cel care l-a găzduit în locuinţa proprie din Sărăţel, în cele 17 zile cât a reuşit să stea în libertate, după evadare.
Dar să reluăm un pic firul poveştii cu evadarea lui Gheorghe Frunzilă. După cum am mai precizat în ultimul nostru material intitulat "Haiducul Frunzilă a fost capturat", acesta, după ce s-a închis poarta de la intrarea auto, rămânând înăuntru, iar gardianul afară, a tranversat curtea interioară şi s-a îndreptat spre spaţiul dintre clădirea unde este amplasată sala de sport şi clădirea Arhivelor judeţene. A sărit gardul în spatele Bisericii Reformate, iar de aici a ajuns în stradă. Se pare că tot traseul de la poartă şi până la gardul pe care l-a escaladat a fost înregistrat pe o cameră video de supraveghere. Fiind îmbrăcat civil, iar întunericul se lăsase de ceva timp, nu i-a fost deloc greu să se piardă între trecătorii care circulau în zonă. Sigur pe el, cu planul perfect croit în minte, Gheorghe Frunzilă a luat-o prin faţa Secţiei Judeţene a SRI. Nu este exclus ca trecerea lui prin faţa sediului SRI să fi fost înregistrată de o cameră de supraveghere amplasată la intrarea în clădire. Frunzilă a trecut apoi şi prin faţa sediului IPJ BN, a Policlinicii judeţene şi a magazinului Winmarkt, a intrat apoi în pasajul care subtraversează calea ferată, ajungând pe şoseaua de centură şi în final pe drumul Sigmirului. Cert este faptul că în jurul orelor 20.30-21.00, evadatul a intrat într-un chioşc alimentar din localitatea Chintelnic, de unde şi-a cumpărat ceva de mâncare. Pe drumul dintre Bistriţa, Sigmir şi Chintelnic, Gheorghe Frunzilă a întâlnit mai multe echipaje de poliţie care porniseră în urmărirea lui, dar acestea nu erau interesate de persoanele singure care se deplasau pe marginea şoselei, ci doar de controlul autoturismelor aflate în trafic. Este posibil ca în noaptea respectivă, evadatul să fi ajuns în Sărăţel, unde s-a ascuns în casa lui Mirel P.

După cum am arătat, Gheorghe Frunzilă este un individ cu o inteligenţă peste medie, lucru demonstrat şi de faptul că au fost necesare 17 zile de eforturi supraomeneşti pentru ca acesta să fie capturat. Biografia acestuia este concludentă. Pe timpul satisfacerii stagiului militar, el "uitat" să se reîntoarcă dintr-o permisie primită pentru a-şi vizita familia. A fost declarat dezertor şi a fost nevoie de circa patru luni de zile pentru ca să fie arestat. Mai mult, după darea lui în urmărire pentru faptele abominabile de care era acuzat, au fost nevoie de şase luni pentru a fi reţinut. Indiscutabil, Gheorghe Frunzilă avea experienţa necesară pentru a se ascunde mult timp şi a supraveţui în condiţii vitrege. Lucru pe care l-a şi demonstrat. Elemente care obligatoriu trebuiau cunoscute.

Grama – creierul acţiunii

Măsurile luate de poliţie pentru capturarea lui Gheorghe Frunzilă au fost impresionante şi conduse cu profesionalism. După cum se spune că ce e al Cezarului se dă Cezarului, rolul primordial în capturarea lui Gheorghe Frunzilă l-a avut comisarulşef Aurel Grama, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud. Sigur, poate acesta suferea şi de un sentiment de vinovăţie, având în vedere circumstanţele evadării lui Gheorghe Frunzilă şi răspunderea pe care o avea. Cms. şef Aurel Grama a fost cel care a solicitat transferul acestuia în arestul preventiv al IPJ BN pentru rezolvarea crimei de la Albeşti şi, probabil, după aceea a uitat să-l trimită înapoi în penitenciar. Practic, întregul complex de măsuri informativ-operative elaborate în vederea capturării evadatului a fost elaborat, pus în aplicare şi coordonat de Aurel Grama. De asemenea, întregul colectiv de poliţişti angrenat în acţiune a fost coordonat şi condus de şeful SIC. În cele 17 zile în care Gheorghe Frunzilă a fost în libertate, acesta a stat ascuns în casa prietenului şi totodată vecin Mirel P. din Sărata. Se pare că în rândul comunităţii de romi din Sărata era de notorietate faptul că evadatul se ascundea la Mirel P., dar nu s-a găsit nimeni să-l vândă, deşi au fost făcute oferte consistente în bani. Apoi şi din punct de vedere informativ, a fost extrem de dificil să fie penetrată comunitatea în mijlocul căreia s-a ascuns Frunzilă. Păstrând o anumită discreţie asupra complexului de măsuri informativ-operative întreprinse, se pare că rolul determinant pentru localizarea lui Gheorghe Frunzilă, l-a avut o combinaţie informativă, elaborată şi pusă în aplicare de cms. şef Aurel Grama. Prin anumite canale, în posesia evadatului a ajuns un telefon mobil şi un număr de telefon, care a fost monitorizat. S-a mizat pe faptul că la un moment dat Frunzilă va contacta pe cineva din cercul de apropiaţi. De asemenea, telefoanele mobile ale rudelor apropiate au fost monitorizate în ideea că acesta va intra în contact cu careva din ele. Măsura a fost inteligentă, corectă şi oportună. La un moment dat Gheorghe Frunzilă a contactat pe cineva dintre cei apropiaţi de pe telefonul care a ajuns în posesia lui. Cu o zi înainte de capturarea lui, s-a ştiut aproape cu precizie locul în care se ascundea fugarul. Oamenii de sub comanda lui Grama nu s-au grăbit, erau siguri că îl vor prinde, important era în acele momente să nu se comită vreo greşală şi acesta să scape. În baza informaţiilor obţinute, au fost emise de un judecător mai multe mandate de percheziţie, printre care figura şi domiciliul lui Mirel P., locul unde era ascuns Frunzilă.

Ziua în care a fost capturat evadatul, a fost stabilită ca finalul aventurii acestuia. Între timp, cei doi câini de urmărire aduşi de la Sibiu au fost înlocuiţi cu doi câini de salvare, antrenaţi în special pentru a detecta orice prezenţă umană în locuri izolate, pustii. Ordinul de acţiune din ziua respectivă a fost de a cerceta împrejurimile satului Sărăţel şi a locaţiei unde se bănuia că se ascunde Frunzilă, iar apoi de a se acţiona în funcţie de situaţia concretă din teren şi în final capturarea acestuia.

„Nina” l-a pus cu botul pe labe

De dimineaţă, Gheorghe Frunzilă se trezise şi era nerăbdător să facă puţină mişcare. Prin spatele casei lui Mirel P., a ieşit la marginea satului. Între timp, dispozitivul de căutare al poliţiei şi-a început activitatea, periind zona. Agentul de poliţie, conducătorul câinelui "Nina", s-a pierdut de patrula de care era însoţit. La un moment dat, echipa de căutare, formată din poliţist şi câinele de urmărire, s-a întâlnit în marginea unui desiş cu un cetăţean din Sărăţel.

Acesta cu câteva clipe înainte îl văzuse pe Frunzilă, dar la întrebarea poliţistului, dacă nu a văzut pe cineva prin zonă, a încercat să abată atenţia acestuia şi să-l inducă în eroare. I-a indicat poliţistului o direcţie total opusă, afirmând că ar fi văzut pe cineva furişându-se prin locul respectiv. Dar aici a intervenit câinele "Nina", care nu a putut fi înşelată de spusele localnicului. Acesta l-a simţit şi ulterior l-a localizat pe evadat într-un desiş greu de pătruns. În momentul în care a ajuns şi poliţistul la locul respectiv, Frunzilă era pitula într-un tufiş. "Nina" se oprise la distanţă şi mârâia ameninţător. Poliţistul, dând dovadă de prezenţă de spirit, deşi uitase să-şi ia arma din dotare cu el, l-a somat pe Frunzilă să nu facă nicio mişcare, deoarece câinele îi va sări la gât şi îl va sfâşia. Ameninţarea a avut efect, Frunzilă a încremenit şi a strigat să oprească câinele deoarece se predă. Poliţistul i-a ordonat să se pună în genunchi, să scoată şi arunce orice armă pe care o are asupra lui. Frunzilă, paralizat de frică din cauza câinelui, a scos din cizmă un cuţit pe care l-a aruncat. Frunzilă nu a mai făcut nicio mişcare, iar după câteva minute o grupă de la "mascaţi" l-au încătuşat.

A aterizat la Gherla

Astfel s-a sfârşit aventura de 17 zile de libertate a lui Gheorghe Frunzilă şi eforturile supraomeneşti a unui mare număr de poliţişti angrenaţi în prinderea acestuia, care trăiau cu spaima în suflet că îşi vor petrece sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou pe coclaurile din împrejurimile localităţii Crainimăt.

Săptămâna trecută, după finalizarea cercetărilor legate de evadare, Gheorghe Frunzilă a fost trimis în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla.
Epilogul întregii poveşti este că nimeni nu se face vinovat de evadarea lui Gheorghe Frunzilă. Cei doi "Acar Păun" de la arest sunt cercetaţi penal de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru neglijenţă în serviciu, lucru care va mai dura şi posibil se va încheia în buna tradiţie românească, că cei doi nu au nicio vină. Vina aparţine doar lui Gheorghe Frunzilă, deoarce a evadat şi pentru care va mai primi posibil doi ani de puşcărie.

Pe linie internă, la IPJ BN se pare că nu s-a declanşat nicio anchetă. Din surse neoficiale am aflat că iniţial s-a încercat de către conducerea IPJ BN ca răspunzător de evadare să fie făcut unul dintre locţiitorii şefului IPJ, care ar avea în fişa postului şi coordonarea activităţilor de la arest. Dar se pare că varianta a fost eliminată, respectivul locţiitor mai având câteva luni până la pensionare. Omul de fapt nu are nicio vină, este ca în pilda cu sula şi prefectura.

 

Până la urmă se pare că nimeni din cadrul IPJ BN nu va fi tras la răspundere pentru evadarea lui Gheorghe Frunzilă şi încălcarea flagrantă a unui ordin al Ministrului de Interne. Cel care se pare că este arătat cu degetul pentru transferul lui Gheorghe Frunzilă din penitenciar în arestul IPJ BN, este procurorul Dragoş N. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, care a semnat documentul de transfer pe baza propunerii cms. şef Aurel Grama, şeful SIC. Iar de un procuror, cei de la MIRA nu au cum se lua şi de fapt nu procurorul trebuia să-l păzească pe Gheorghe Frunzilă.

MIHNEA ROSENBERG