Timp de 17 zile, din data de 1 decembrie 2008 şi până în 17 decembrie, opinia publică din Bistriţa, şi nu numai, a asistat la una dintre cele mai spectaculoase evadări, prin simplitatea ei, din arestul IPJ Bistriţa-Năsăud, a unui infractor deosebit de periculos, condamnat la 17 ani de închisoare, urmată de a zile în şir de căutare a acestuia şi în final de capturarea sa.
Gardieni cu dureri personale
Evadarea lui Gheorghe Frunzilă a avut loc în ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, zi în care de obicei măsurile de pază şi securitate sunt întărite şi chiar se aplică nişte măsuri suplimentare pentru a preveni orice eveniment nedorit. Gheorghe Frunzilă a părăsit arestul IPJ Bistriţa-Năsăud la fel cum ar fi părăsit propria locuinţă din Sărata pentru a se duce să bea o bere la bufetul din sat. Este mai mult ca sigur că planul de evadare a fost elaborat cu mult timp înainte. Ziua de 1 Decembrie a fost doar ocazia favorabilă de punere în aplicare a planului.
„Sifonul” Frunzilă
"Gazeta de Bistriţa" este în măsură să vă dezvăluie adevăratul motiv al prezenţei lui Gheorghe Frunzilă în arestul IPJ BN.
Peste gard, spre liberate
Fiind un tip cu o inteligenţă peste medie, acesta, în conformitate cu planul pe care şi l-a croit în vederea evadării, a ştiut să se facă plăcut şi folositor unor cadre de la arest. Acesta era dispus şi disponibil permanent să facă paznicilor orice servicii. Nu se ştie cu precizie când i-a încolţit în minte planul evadării, dar în toamna anului 2008 a început să fie vizitat la arest de un prieten, fost puşcăriaş, consătean din Sărăţel, Mirel P. Personajul respectiv a fost cel care l-a găzduit în locuinţa proprie din Sărăţel, în cele 17 zile cât a reuşit să stea în libertate, după evadare.
Dar să reluăm un pic firul poveştii cu evadarea lui Gheorghe Frunzilă. După cum am mai precizat în ultimul nostru material intitulat "Haiducul Frunzilă a fost capturat", acesta, după ce s-a închis poarta de la intrarea auto, rămânând înăuntru, iar gardianul afară, a tranversat curtea interioară şi s-a îndreptat spre spaţiul dintre clădirea unde este amplasată sala de sport şi clădirea Arhivelor judeţene. A sărit gardul în spatele Bisericii Reformate, iar de aici a ajuns în stradă. Se pare că tot traseul de la poartă şi până la gardul pe care l-a escaladat a fost înregistrat pe o cameră video de supraveghere. Fiind îmbrăcat civil, iar întunericul se lăsase de ceva timp, nu i-a fost deloc greu să se piardă între trecătorii care circulau în zonă. Sigur pe el, cu planul perfect croit în minte, Gheorghe Frunzilă a luat-o prin faţa Secţiei Judeţene a SRI. Nu este exclus ca trecerea lui prin faţa sediului SRI să fi fost înregistrată de o cameră de supraveghere amplasată la intrarea în clădire. Frunzilă a trecut apoi şi prin faţa sediului IPJ BN, a Policlinicii judeţene şi a magazinului Winmarkt, a intrat apoi în pasajul care subtraversează calea ferată, ajungând pe şoseaua de centură şi în final pe drumul Sigmirului. Cert este faptul că în jurul orelor 20.30-21.00, evadatul a intrat într-un chioşc alimentar din localitatea Chintelnic, de unde şi-a cumpărat ceva de mâncare. Pe drumul dintre Bistriţa, Sigmir şi Chintelnic, Gheorghe Frunzilă a întâlnit mai multe echipaje de poliţie care porniseră în urmărirea lui, dar acestea nu erau interesate de persoanele singure care se deplasau pe marginea şoselei, ci doar de controlul autoturismelor aflate în trafic. Este posibil ca în noaptea respectivă, evadatul să fi ajuns în Sărăţel, unde s-a ascuns în casa lui Mirel P.
Grama – creierul acţiunii
Măsurile luate de poliţie pentru capturarea lui Gheorghe Frunzilă au fost impresionante şi conduse cu profesionalism. După cum se spune că ce e al Cezarului se dă Cezarului, rolul primordial în capturarea lui Gheorghe Frunzilă l-a avut comisarulşef Aurel Grama, şeful Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud. Sigur, poate acesta suferea şi de un sentiment de vinovăţie, având în vedere circumstanţele evadării lui Gheorghe Frunzilă şi răspunderea pe care o avea. Cms. şef Aurel Grama a fost cel care a solicitat transferul acestuia în arestul preventiv al IPJ BN pentru rezolvarea crimei de la Albeşti şi, probabil, după aceea a uitat să-l trimită înapoi în penitenciar. Practic, întregul complex de măsuri informativ-operative elaborate în vederea capturării evadatului a fost elaborat, pus în aplicare şi coordonat de Aurel Grama. De asemenea, întregul colectiv de poliţişti angrenat în acţiune a fost coordonat şi condus de şeful SIC. În cele 17 zile în care Gheorghe Frunzilă a fost în libertate, acesta a stat ascuns în casa prietenului şi totodată vecin Mirel P. din Sărata. Se pare că în rândul comunităţii de romi din Sărata era de notorietate faptul că evadatul se ascundea la Mirel P., dar nu s-a găsit nimeni să-l vândă, deşi au fost făcute oferte consistente în bani. Apoi şi din punct de vedere informativ, a fost extrem de dificil să fie penetrată comunitatea în mijlocul căreia s-a ascuns Frunzilă. Păstrând o anumită discreţie asupra complexului de măsuri informativ-operative întreprinse, se pare că rolul determinant pentru localizarea lui Gheorghe Frunzilă, l-a avut o combinaţie informativă, elaborată şi pusă în aplicare de cms. şef Aurel Grama. Prin anumite canale, în posesia evadatului a ajuns un telefon mobil şi un număr de telefon, care a fost monitorizat. S-a mizat pe faptul că la un moment dat Frunzilă va contacta pe cineva din cercul de apropiaţi. De asemenea, telefoanele mobile ale rudelor apropiate au fost monitorizate în ideea că acesta va intra în contact cu careva din ele. Măsura a fost inteligentă, corectă şi oportună. La un moment dat Gheorghe Frunzilă a contactat pe cineva dintre cei apropiaţi de pe telefonul care a ajuns în posesia lui. Cu o zi înainte de capturarea lui, s-a ştiut aproape cu precizie locul în care se ascundea fugarul. Oamenii de sub comanda lui Grama nu s-au grăbit, erau siguri că îl vor prinde, important era în acele momente să nu se comită vreo greşală şi acesta să scape. În baza informaţiilor obţinute, au fost emise de un judecător mai multe mandate de percheziţie, printre care figura şi domiciliul lui Mirel P., locul unde era ascuns Frunzilă.
„Nina” l-a pus cu botul pe labe
De dimineaţă, Gheorghe Frunzilă se trezise şi era nerăbdător să facă puţină mişcare. Prin spatele casei lui Mirel P., a ieşit la marginea satului. Între timp, dispozitivul de căutare al poliţiei şi-a început activitatea, periind zona. Agentul de poliţie, conducătorul câinelui "Nina", s-a pierdut de patrula de care era însoţit. La un moment dat, echipa de căutare, formată din poliţist şi câinele de urmărire, s-a întâlnit în marginea unui desiş cu un cetăţean din Sărăţel.
A aterizat la Gherla
Astfel s-a sfârşit aventura de 17 zile de libertate a lui Gheorghe Frunzilă şi eforturile supraomeneşti a unui mare număr de poliţişti angrenaţi în prinderea acestuia, care trăiau cu spaima în suflet că îşi vor petrece sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou pe coclaurile din împrejurimile localităţii Crainimăt.
Epilogul întregii poveşti este că nimeni nu se face vinovat de evadarea lui Gheorghe Frunzilă. Cei doi "Acar Păun" de la arest sunt cercetaţi penal de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru neglijenţă în serviciu, lucru care va mai dura şi posibil se va încheia în buna tradiţie românească, că cei doi nu au nicio vină. Vina aparţine doar lui Gheorghe Frunzilă, deoarce a evadat şi pentru care va mai primi posibil doi ani de puşcărie.
MIHNEA ROSENBERG