Două proiecte majore care ar putea reforma sistemul energetic al bătrânului continent au fost trezite la viată. Nabucco, promovat de Uniunea Europeană si agreat de SUA, şi South Stream, iniţiat de Rusia şi susţinut, duplicitar, de aceeaşi Uniune Europeană, sunt gata de start. Interesant este însă că partenerii Consorţiului Nabucco au afaceri grele cu Gazprom, artizanul principal al South Stream.
Turcia a pus gaz pe foc
Semnarea acordului interguvernamental a fost aşteptată cu emoţii de statele implicate în acest proiect, create mai ales de condiţiile dure impuse de Turcia, ţara care va găzdui cea mai mare parte a conductei şi care a insistat ca 15% din gazul care urmează să fie transportat prin Nabucco să-l poată folosi pentru uz intern. În plus, Turcia a cerut taxe de tranzit exagerate şi dreptul de a comercializa gazul după propria dorinţă. În cele din urmă, a renunţat însă la aceste intenţii, deschizând drumul pentru demararea proiectului. La rândul ei, Rusia a făcut tot posibilul pentru a pune beţe în roate proiectului Nabucco, încercând să atragă susţinători pentru proiectul rival, South Stream. Lansat în 2007 şi avându-i ca acţionari pe Gazprom (Rusia) şi ENI (Italia), South Stream ar urma sa aibă o lungime de 900 de kilometri pe sub Marea Neagră, între Rusia si Bulgaria, unde se va ramifica, o dată spre Austria şi apoi spre Grecia si Italia. Capacitatea maximă este similară cu cea a lui Nabucco, adica 31 miliarde de metri cubi anual, iar costul estimat este între 10 si 15 miliarde de euro. Acest proiect a fost lansat de Rusia, ca răspuns la ideea Nabucco, însă nici el nu a fost lipsit de probleme. De pildă, Bulgaria, susţinatoare multă vreme a South Stream, a refuzat ideea de a împarţi reteaua sa de gazoducte. Apoi, ENI, partenerul Gazprom, a cerut să poată vinde gaz din conductă în ţările prin care aceasta va trece, dar s-a lovit de refuzul categoric al ruşilor, care au oferit doar dreptul de a aduce gaz în Italia şi un rol în gestionarea conductei. În plus, în ultimii ani, Rusia a depus eforturi mari pentru a acapara potenţialii furnizori ai Nabucco. La sfârşitul lunii iunie, Gazprom a semnat un acord privind cumpărarea de gaz din Azerbaidjan, un alt mare furnizor potenţial pentru Nabucco. Oficialii azeri au dat însă asigurări că înţelegerea cu Gazprom nu va împiedica furnizarea de gaze către Nabucco.
Transgaz pregateşte 500 milioane euro
Potrivit unui document oficial semnat de directorul general al Transgaz Mediaş, Ioan Rusu, şi postat pe site-ul companiei, la Ankara s-a decis ca România să beneficieze de 2,58 miliarde de metri cubi de gaze anual, capacitate pe care, dacă nu o va folosi în totalitate, va avea dreptul să o vândă. Conform aceluiaşi document, Nabucco va ocoli Rusia şi va tranzita Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria, plecând de la Erzurum (Turcia) şi ajungând până la Baumgarten (Austria). Valoarea totală estimată a investiţiei este de opt miliarde de euro, românii trebuind să participe cu 1,4 miliarde euro. Oficialii Transgaz Mediaş au dat deja asigurări că vor acoperi 30% din această sumă din resurse proprii, restul urmând să fie acoperit din credite bancare, contractate de Consorţiul Nabucco, dar garantate de compania românească. Construcţia Nabucco va fi demarată în 2011, urmând ca gazoductul să fie pus în funcţiune în 2014. “După semnarea Acordului Interguvernamental, în realizarea proiectului Nabucco vor urma celelalte etape şi anume: încheierea de către Consorţiul Nabucco a acordurilor de susţinere a proiectului cu fiecare dintre statele participante, efectuarea lucrărilor de proiectare locală, demararea procesului de open season în vederea rezervării de capacitate în conducta Nabucco”, susţine Ioan Rusu, directorul general al Transgaz SA Mediaş.
OMV, partener cu Gazprom
OMV Gas & Power International este una dintre primele companii de comercializare şi logistică a gazelor naturale din Europa Centrală. Crearea noii divizii Power (Energie – cu sucursala OMV Power International) este rezultatul lansării în domeniul activităţilor energetice. În 2008, în cadrul diviziei Gas Supply, Marketing & Trading, OMV Gas & Power şi EconGas au vândut 7.8 miliarde de metri cubi, iar Petrom Gas a vândut cinci miliarde metri cubi. Pe lângă furnizarea de gaze pentru Austria, conductele OMV transportau gaze naturale în Germania, Italia, Franţa, Slovenia, Croaţia şi Ungaria. Cu 15 miliarde de metri cubi volume schimbate în 2008, Central European Gas Hub, aparţinând OMV, a devenit una dintre cele mai importante trei platforme de gaze din Europa continentală. În 2007, grupul austriac şi Gazprom au semnat un memorandum de înţelegere privind colaborarea în privinţa livrărilor de gaze ruseşti către Europa şi pentru dezvoltarea unei unităţi de stocare a gazelor în Austria. Astfel, Gazprom ar fi urmat să preia o participaţie la Hub-ul Central European de Gaz. Pe de altă parte, OMV şi Gazprom au anunţat proiecte comune de stocare a gazelor naturale, dar şi în privinţa unui proiect al firmei din Austria, privind construcţia unei unităţi de depozitare situate în apropierea centrului de la Baumgarten. Adică exact unde va ajunge gazul din Nabucco, cel care va “ocoli” Rusia.
MOL, acord cu ruşii
MOL Plc. desfăşoară operaţiuni în Europa, Orientul Mijlociu, Africa si statele membre CSI, având peste 33.000 de angajaţi la nivel internaţional. Compania deţine cinci rafinării complexe în Ungaria, Slovacia, Croaţia şi Italia. În martie 2009, MOL şi gigantul energetic rus Gazprom au semnat un acord de înfiinţare a unei unităţi subterane de gaz, în Ungaria. Noua entitate va fi deţinută în proporţie de 50% de către fiecare parte şi va avea o capacitate totală de stocare de 1,3 miliarde metri cubi, precum şi o capacitate zilnică de extracţie de 15 milioane de metri cubi.
Transgaz, dans între Nabucco si South Stream
Compania Natională de Transport Gaze Naturale Transgaz, cu sediul la Mediaş, a fost înfiinţată în aprilie 2000, în urma separării legale de vechea companie natională de gaze naturale Romgaz. Statul român este acţionar majoritar al Transgaz, cu 73,5%, Fondul Proprietatea fiind al doilea mare acţionar cu 15%. 10% din acţiuni au fost listate la bursa din România în ianuarie 2008 şi 1,5% din acţiuni au fost listate în mai 2009. În prezent, Transgaz operează peste 12.500 km de conducte şi şi-a propus în 2009 un profit net de peste 300 de milioane RON. După întoarcerea de la Moscova, în luna mai 2009, ministrul Economiei, Adriean Videanu, a prezentat proiectele discutate cu Gazprom, în domeniul energiei si al producţiei, transportului si înmagazinării de gaze. A anunţat chiar că România ar putea prelua gaz direct de la Gazprom şi să renunţe la intermediarii agreaţi de Moscova, WIEE si Imex Oil. În aceeaşi perioadă, vicepreşedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev, a mai declarat că gazoductul South Stream va tranzita zona economică a României de la Marea Neagră şi că acest proiect poate deschide noi posibilităţi pentru livrări suplimentare în ţara noastră.
Bulgarii de la BEH, în două luntrii
Fosta Bulgargaz EAD, BEH este o societate mixtă pe acţiuni, deţinută în proporţie de 100% de statul bulgar. Bulgartransgaz EAD, compania înfiinţată din BEH EAD, este proprietarul şi operatorul reţelei de transport a gazelor naturale de pe teritoriul ţării pentru transportul gazelor spre Turcia, Grecia şi Macedonia, incluzând şi depozite subterane de gaze naturale. În luna mai a acestui an, BEH a semnat un acord cu Gazprom privind promovarea South Stream. Documentul stipulează termenii pentru crearea unei societăţi mixte care se va ocupa de studiile de fezabilitate, design, construcţia şi operarea tronsoanelor din conducta South Stream de pe teritoriul Bulgariei. În cadrul acestei societăţi, Gazprom şi BEH vor deţine câte 50% din acţiuni. După semnarea acordului, preşedintele bulgar, Gheorghi Parvanov, declara că realizarea proiectelor privind asigurarea securităţii energetice fără participarea Rusiei este imposibilă. „Şi Nabucco şi South Stream sunt necesare pentru securitatea energetică europeană, ţinând cont de creşterea prognozată a consumului de gaz până şi după anul 2025”, afirma Pârvanov.
Botaş întoarce spatele ruşilor
Botaş, companie turcă de stat, a fost fondată în 1974, pentru a transporta ţiţei din Irak în Golful Iskenderun. Botaş operează aproximativ 12.000 kilometri pătraţi de conducte de gaze naturale pe teritoriul ţării. Având şi activităţi de comercializare a gazelor naturale, prin intermediul a opt contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu diverse companii din 6 ţări, Botaş a importat şi vândut 38 miliarde de metri cubi gaze naturale în 2008, din care 5,2 miliarde de metri cubi au fost gaz natural lichefiat. După un parteneriat strategic pe termen lung cu Gazprom, turcii mizează acum pe Nabucco, însă în cazul în care furnizorii de gaze pentru acest proiect nu se vor dovedi suficienţi o reorientare spre gazul rusesc nu este exclusă de oficialii de la Ankara.
RWE AG, posibil mariaj cu Gazprom?
RWE Supply & Trading Germania este una dintre cele mai importante companii europene de electricitate şi gaze naturale, situându-se printre cele mai mari cinci companii de utilităţi din Europa. Grupul, înfiinţat în 1998, activează în domeniul generării, transportului, precum şi în cel al distribuţiei şi comercializării energiei electrice şi gazelor naturale. Cei 63.000 angajaţi ai grupului furnizează electricitate pentru 20 milioane de clienţi şi gaze naturale pentru 10 milioane. În anul fiscal 2007, grupul a înregistrat un venit de 42,55 miliarde euro. Este ultimul venit în Consorţiul Nabucco, fiind interesat să sprijine proiectul, chiar dacă Germania nu este ţară de tranzit. În anii trecuţi, au existat multe speculaţii referitoare la intenţiile Gazprom de a prelua RWE sau anumite divizii ale companiei. Cele două părţi au negat de fiecare dată. Apoi, RWE a semnat, recent, un acord cu guvernul din Turkmenistan, posibil furnizor de gaze pentru Nabucco, prin care i s-a oferit exploatarea zăcămintelor turkmene si dreptul de a construi gazoducte. Până în prezent, gazele din Turkmenistan plecau spre Europa prin gazoductele ruseşti.
Alin Bolbos
