Francis Trombitas, presupusul autor al crimelor de la Salcuta, achitat (II)

La aflarea veştii, oamenii din Sălcuţa şi-au pus o singură întrebare: dacă nu Francisc Trombiţaş este autorul crimelor care i s-au pus în cârcă, atunci cine? Va mai fi descoperit asasinul şi deferit justiţiei? Sunt întrebări care stau pe buzele oamenilor din Sălcuţa. Pentru marea majoritate dintre aceştia decizia Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie nu a fost chiar o surpriză. Oamenii au presimţit, cel puţin din modul în care s-a făcut ancheta, că lucrurile, dacă nu au luat-o de la început pe o pistă greşită, cel puţin au fost forţate la extrem pentru a găsi un vinovat. Şi l-au găsit pe Francisc Trombiţaş. Desigur, se poate ascunde adevărul pentru unul, doi, trei, zece oameni, dar pentru întregul sat acest lucru este imposibil. Faptul că Francisc Trombiţaş a fost achitat de judecători de cele cinci crime, nu înseamnă automat că nu el le-a comis. Decizia de achitare în termeni juridici înseamnă că probele aduse de acuzare nu au fost suficiente sau nu au fost destul de convingătoare pentru a obţine o condamnare din partea judecătorilor.

Interogatoriile procurorilor

În ultimul material publicat pe această temă de către „Gazeta de Bistriţa”, am spus că absolvirea de orice vină a lui Francisc Trombiţaş duce la naşterea a două ipoteze. Fie, Francisc Trombiţaş este nevinovat şi cele cinci morţi suspecte i-au fost puse abuziv în cârcă, fie că acesta a comis crimele respective, dar ancheta şi administrarea probelor a fost o catastrofă, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind pur şi simplu obligaţi să-l achite de orice vină.

În rândurile care urmează o să vă oferim mai multe înregistrări ale unor interogatorii luate în timpul anchetei, pentru a desprinde singuri concluziile despre modul în care s-a făcut cercetarea crimelor, fapt care probabil a dusa la decizia judecătorilor de a-l achita definitiv pe Francisc Trombiţaş.

Pe parcursul derulării întregii anchete care a dus la trimiterea în judecată a lui Francisc Trombiţaş nu a fost obţinută nici probă directă de încriminare a acestuia. Întreaga acuzare s-a bazat pe probe şi dovezi indirecte, circumstanţiale. Argumentele forte care au stat la baza acuzării lui Francisc Trombiţaş de crimele din Sălcuţa au fost modul de operare – victimele au fost strânse de gât cu mâna sau cu un batic, asemănător cu procedeul prin care a fost omorâtă Viorica Trombiţaş, cumnata lui Francisc Trombiţaş -, recunoaşterea faptelor de către inculpat şi reconstituirea faptelor.

„Nu se poate ceti?”

Totul a plecat de la crima comisă în Vermeş, când a fost omorâtă Viorica Trombiţaş, cumnata lui Francisc Trombiţaş. În data de 21 octombrie 1999, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a avut loc următorul dialog, înregistrat şi condus de către procurorul criminalist de atunci, Iosif Mureşan, cu principalul suspect al crimei, Francisc Trombiţaş. La interogatoriua mai asistat avocatul Corneliu Milea, avocatul apărării din oficiu, şi şeful Serviciului Judiciar din cadrul IPJ BN, colonelul Puiu Nistor.

Procuror: Domnule Trombiţaş, vă rog să-mi spuneţi, în ziua de 17 octombrie, acu trei zile.. Sigur, mă refer la faptul că noi am mai discutat anterior, mă refer la omorul comis asupra victimei Viorica Trombiţaş, care este, pardon, a fost, cumnata dumneavoastră din satul Vermeş…
Francisc Trombiţaş: Dar nu se poate ceti, că mai bine ar fi, că poate iar mă încurc şi iarăşi îi bai…
Procuror: Deci, la ce oră aţi plecat din sat, din locuinţa dumneavoastră?
Francisc Trombiţaş: De acolo de la locuinţă?
Procuror: La 10 aţi plecat?
Francisc Trombiţaş: Da.
Procuror: Aţi ajuns în deal, până la deal aţi ajuns?
Francisc Trombiţaş:În deal la Zoreni, până la… Am venit cam vreo sută de metri şi m-o ajuns o maşină.
Procuror: Ce fel de maşină?
Francisc Trombiţaş: Albastră.
Procuror: Camion sau maşină?
Francisc Trombiţaş: Camion de ăla mare de dus…
Procuror: De cine era condus camionul ăla?
Francisc Trombiţaş: De Viorel ăla, ori Liviu, ori cum îl…
Procuror:Păi amintiţi-vă.
Francisc Trombiţaş: Îi scris acolo…
Procuror: Nu, gândiţi-vă, că doar nu… Vă rog să ne spuneţi dumneavoastră.
Francisc Trombiţaş: Aşa uit… mintenaş.

„De eram beat nu mă duceam eu ca să…”

Dialogul continuă în aceeaşi formă, cuvintele sunt scoase din gura lui Francisc Trombiţaş parcă cu cleştele.

Procuror: Şi mai departe, v-o deschis, pe unde aţi pătruns în locuinţă?
Francisc Trombiţaş: Am deschis poarta la drum, portiţa aia mică şi am împins-o şi pe urmă m-am dus la uşă. Mi-a deschis uşa şi a aprins becul…
Procuror:Păi nu trebuia să vă întrebe cine sunteţi?
Francisc Trombiţaş: O strigat, m-o cunoscut după vorbă. Am intrat în casă. No, zice, cum îi zice, copile? Păi zic, bine zic, da zice, nu eşti flămând? Am făcut din umeri, nici sătul nu am fost aşa tare.
Procuror: Da’ eraţi băut?
Francisc Trombiţaş: Păi am băut vreo 250 de grame.
Procuror: Eraţi în stare de ebrietate sau numai băut?
Francisc Trombiţaş: De eram beat nu mă duceam eu ca să… atuncea… Ş-apoi mi-o dat să mănânc şi am mâncat şi…
Procuror: Ce aţi mâncat?
Francisc Trombiţaş: Ceva zamă de fasole sau de cartofi.
Procuror: Aţi mâncat o ciorbă. Bun. Şi după aia?
Francisc Trombiţaş: No, zice, vii să te culci? Eu nu mă culc, că trebuie să mă duc acasă. Acum barăm o ţâră hodineşte-te. No, păi m-am pus o ţâră acolo…
Procuror: Care a fost intenţia dumneavoastră de v-aţi dus la ea în seara aia?
Francisc Trombiţaş: S-o întreb că nu vine la noi, să şadă la noi?Să stea acolo, că are unde sta.
Procuror: Deci şi ea avea unde să stea, că stătea singură.
Francisc Trombiţaş: Păi, ie, da’ dacă-i singură şi bolnavă, îi trebuie lemne, îi trebuie una, îi trebuie alta şi…

„L-am învârtit peste gât. De două ori…”

Deşi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au achitat pe Francisc Trombiţaş şi de crima de la Vermeş, lucrurile aici se pare că stau astfel: toate dovezile, precum şi mărturia proprie, îl încriminează fără drept de apel. Posibil ca în acest caz, achitarea să se fi produs din cauza modului defectuos în care au fost obţinute şi administrate probele.

Francisc Trombiţaş: M-am pus pe pat. Şi dacă m-am pus pe pat, şi-o ţâpat mâna peste mine şi hai, zice, şi întoarce-te, şi nu ştiu ce. Lasă-mă în pace, zic, amu deocamdată…
Procuror: Mai departe…
Francisc Trombiţaş: Ş-apoi am dat să iau ciorapii de jos, de pe un picior era ciorapul jos, de pe unul era ciorapul tras…
Procuror: Mata te-ai dezbrăcat…
Francisc Trombiţaş: Da, de la brâu în jos.
Procuror:Şi i-aţi propus ceva, sau ce?
Francisc Trombiţaş: No, zic, ce zici?Apoi, zice, ce să zic, că doară îs bătrână şi îs tăiată, şi nu ştiu, ce şi… No, zic, nu-i nimic pentru aia.
Procuror: Uitaţi-vă, ţineţi capul sus, că doar cu mine vorbiţi. M departe, şi?
Francisc Trombiţaş:Apoi tăt ne-am hâţăit, tăt ne-am zvârcolit şi o căzut jos pătura.
Procuror: Aţi lovit-o?
Francisc Trombiţaş: Atuncea nu, după aia, că n-a stat.
Procuror: Câte lovituri i-aţi dat?
Francisc Trombiţaş: Aici, în frunte, sau aici undeva, aşa.
Procuror:Câte lovituri i-aţi dat?
Francisc Trombiţaş: Două, aici la faţă…
Procuror: No, bun, cât, cât? Nu vă fie ruşine de mine. Aţi avut raport sexual sau nu?
Francisc Trombiţaş: Am avut, da slab. Ş-apoi a dat să mă lovească peste ochi, peste acesta şi atunci am găsit ciorapul şi…
Procuror: Şi ce-aţi făcut?
Francisc Trombiţaş: L-am învârtit peste gât. De două ori…

„Pân’ce am fost tot singur”

Pentru a dovedi o crimă, nu este îndeajuns mărturisirea comiterii acesteia de către presupusul criminal.

Procuror: Da’ ce-i cu pernele alea pe care le-am găsit acolo pline de sânge?
Francisc Trombiţaş: Păi o fost sub ea, să nu-i fie tare.
Procuror: Cine le-o pus?
Francisc Trombiţaş: Io.
Procuror: Matale le-ai pus?
Francisc Trombiţaş T: Şi-o vrut şi ea.
Procuror: Ea a zis? După ce ea n-o vrut, ea a zis?
Francisc Trombiţaş: Păi dacă am pus una io, a zis pune-o ş-ailaltă.
Procuror: Io nu te cred, dar, în sfârşit, dacă aşa zici mata… După ce ai lovit-o? Că era groaznic de lovită la faţă, nu?
Francisc Trombiţaş: De lovită, n-o putut să fie aşa lovită.
Procuror: Păi numai doi pumni i-ai dat? Aşa zici dumneata…
Francisc Trombiţaş: Numai doi.
Procuror: Cum ai ajuns mata, om de 63 de ani, să faci o asemenea faptă?
Francisc Trombiţaş: Pân’ce am fost tot singur… ş-apoi…
Procuror: Ai cerut-o înainte în căsătorie?
Francisc Trombiţaş: N-am cerut-o, numai atâta am zis, că, dacă vrea să vină la noi să steie la noi. Atâta am zis.
Procuror: Şi asta ce o presupus?
Francisc Trombiţaş: Apoi o zis că nu vine, că are fată şi nu ştiu ce şi… No, să fii sănătoasă dacă nu.
Procuror: Acum regreţi faptul că i-ai luat viaţa unui om?
Francisc Trombiţaş: Păi amu am luat-o, şi-i luată, amu ce să fac?

„Am apucat-o aşa-ni-a”

Recunoaşterea omorârii Vioricăi Trombiţaş din Vermeş de către Francisc Trombiţaş, după cum au demonstrat judecătorii instanţei supreme, nu a fost îndeajuns ca acesta să fie condamnat. Şi astăzi, după nouă ani, nu s-a reuşit analiza unui fir de păr pubian, găsit pe cadavrul Vioricăi Trombiţaş. Era probabil prima probă directă şi care putea să ducă la condamnarea criminalului.
Legătura dintre crima din Vermeş şi crimele neelucidate din Sălcuţa a avut la bază similitudinea dintre modul de operare cu trei dintre crimele din Sălcuţa. Domniţa Macarie, Anica Rus şi Elena Conţ au fost omorâte fiind strangulate cu un batic. Despre Ioan Frătean, care avea tâmpla zdrobită, s-a concluzionat că ar fi fost martor involuntar la omorârea Domniţei Macarie şi a fost omorât la rândul lui pentru a elimina un posibil martor.