Fostul secretar de stat Ovidiu Puțura, a scăpat de gratii! A fost eliberat condiționat după ce a executat doi ani și 6 luni de închisoare (EXCLUSIV)

Ovidiu Puțura, fost secretar de stat în Ministerul Justiției, condamnat în iunie 2017 la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție, a fost eliberat condiționat, în urmă cu două săptămâni, din Penitenciarul Baia Mare, unde a fost încarcerat în ultima perioadă. Practic, Ovidiu Puțura a executat doi ani de închisoare, la care se adaugă cele 6 luni de arest preventiv, din perioada 21 ianuarie 2015 – 10 iulie 2015.

Cazul Ovidiu Puțura a fost unul dintre cele mai mediatizate, atât în presa națională, dar și în cea locală, mai ales prin prisma funcției sale, cea de secretar de stat în Ministerul Justiției. Șocante au fost și elementele prezentate de procurorii DNA care au instrumentat dosarul în care acesta a fost inculpat, în special amenințările la adresa unor judecătoare de la Bistrița, precum și concluziile judecătorului George Matei de la Curtea de Apel București, cel care l-a condamnat în primă instanță pe Ovidiu Puțura. Respectivul judecător, acum transferat la Curtea Militară de Apel București, a fost descris, mai ales de presa pro PSD-ALDE, drept judecătorul care “pronunță pe bandă rulantă soluții pe placul procurorilor și aruncă cu ani grei de pușcărie”.

Eliberat condiționat de Judecătoria Baia Mare

Sentința definitivă pentru Ovidiu Puțura, acuzat de dare și luare de mită, a fost pronunțată pe data de 20 iunie 2017, fostul magistrat fiind încarcerat chiar a doua zi, în Penitenciarul Bistrița. A ajuns mai apoi la Jilava și în cele din urmă în Penitenciarul Baia Mare, de unde a fost eliberat condiționat pe 12 iunie 2019, după doi ani și 6 luni de pușcărie. Cele 6 luni constituie de fapt perioada cât a stat în arest preventiv în 2015, când a izbucnit scandalul.

Eliberarea condiționată a fost cerută de Ovidiu Puțura la finele lunii mai și a fost judecată de magistrații Judecătoriei Baia Mare, care au pronunțat o hotărâre favorabilă fostului secretar de stat.

“În baza art. 587 Cod procedură penală, admite propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce priveşte acordarea liberării condiţionate, din cadrul Penitenciarului Baia Mare, privind pe condamnatul PUŢURA OVIDIU, deţinut în Penitenciarul Baia Mare în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 167/2016 a Curţii de Apel Bucureşti. În baza art. 100 Cod penal, dispune liberarea condiţionată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 459/2016/2017 emis de Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 100 alin. 6 Cod penal, intervalul cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei – 09.07.2021 constituie termen de supraveghere pentru condamnat. În baza art. 101 alin. 1 Cod penal, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, orice schimbare a locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 101 alin. 2 lit. b Cod penal, impune condamnatului următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bistriţa Năsăud sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. Pune în vedere condamnatului dispoziţiile art. 100 alin. 4 Cod penal, referitoare la conduita sa viitoare şi consecinţele la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. Condamnatul îşi stabileşte domiciliul în –(…). Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.06.2019”, este soluția instanței de la Judecătoria Baia Mare.

Cică SRI s-a supărat pe el din cauza brățărilor electronice

Ovidiu Puțura a ieșit în prim plan și după ce a fost încarcerat, după ce acesta a fost citat la Comisia de control a SRI a Parlamentului României. Acolo, dar și în câteva interviuri acordate mass media centrale, fostul judecător a scos în evidență faptul că sentințele erau dispuse la comanda SRI, menționând că deseori generalul în rezervă Dumitru Dumbravă era văzut la instanțe, unde le-ar fi cerut judecătorilor să dea anumite decizii.

În ceea ce privește propria situație, Ovidiu Puțura a dezvăluit în respectivele interviuri faptul că unul dintre motivele pentru care a fost condamnat îl reprezintă niște neînțelegeri cu SRI, legate de acordarea contractului pentru brățările electronice.

“Un motiv este legat de coduri, unul de un contract pe care îl voia SRI și nu am fost de acord să-l semnez. Era vorba de brățările electronice. SRI își dorea foarte mult să ia acest proiect pentru că odată cu acest proiect supravegherea se ducea la SRI. Vorbeam cu Dumbravă care tot spunea că o să se supere generalul, adică Florian Coldea. I-am zis că nu SRI trebuie să urmărească deținuții, ci este în sarcina Ministerului Justiției”, a declarat Ovidiu Puțura.

Tot atunci, fostul secretar de stat a dat detalii despre „culoarele justiției”, despre intervențiile SRI în dosare și despre o listă cu nume de politicieni și oameni de afaceri în dreptul cărora figurau condamnări sau achitări cu mult timp înainte ca judecătorii să se pronunțe în cazul lor. Ovidiu Puțura a susținut că un ofițer SRI i-a prezentat lista „spre sfârșitul anului 2015, începutul anului 2016 în virtutea unor relații personale”. Ofițerul, al cărui nume fostul secretar de stat nu l-a dezvăluit, i-ar fi arătat lista pentru a se convinge că pedeapsa pe care Puțura urma să o primească este „sigură”.Ovidiu Puțura a mai afirmat că judecătorul George Matei ar fi primit sentința pe care trebuia să o pronunțe în dosar, în plic, de la generalul Dumbravă, cu care se întâlnise în timpul procesului, după ce magistratul ar fi invocat o stare de rău și ar fi ieșit pentru câteva minute din sala de judecată.

A căzut în plasa DNA în 2015, împreună cu Corina Iacob

Scandalul în care a fost implicat Ovidiu Puțura, care s-a finalizat cu o condamnare de 5 ani de închisoare, a izbucnit în ianuarie 2015, și se pare că scânteia a fost o plângere făcută de un bistrițean care se judeca, într-un dosar civil, cu soția fostului secretar de stat, pentru un teren de pe raza municipiului Bistrița. Respectivul dosar era judecat de Corina Iacob, de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, care și ea s-a ales în final cu o condamnare de 2 ani și 8 luni cu suspendare.

Astfel, în cursul anului 2012, Alina Puţura, soţia fostului secretar de stat, a promovat o acţiune în revendicare imobiliară împotriva lui Paul Brendea, pentru a intra în posesia unui teren în suprafaţă de 1.000 mp din Bistriţa pe care bărbatul începuse să-şi construiască o casă.

După doi ani de procese, Judecătoria Bistriţa a respins acţiunea Alinei Puţura, însă aceasta a formulat recurs la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, instanţă la care până în 2012 a activat ca judecător şi OvidiuPuţura.Aici dosarul a ajuns pe mâna judecătoarei Corina Iacob. Cum judecătoarea era o prietenă mai veche a lui Puţura, acesta nu a dat înapoi în a încerca să rezolve problema terenului. Corina Iacob avea şi ea nevoie să-şi facă fiul notar, astfel că momentul a fost perfect: serviciu contra serviciu pentru ca toată lumea să fie mulţumită.

Conform procurorilor, între Puţura şi Corina Iacob au fost mai multe discuţii şi întâlniri, una dintre acestea având loc hotelul Yesterday din Bucureşti, judecătoarea fiind prezentă în Capitală la seminar de pregătire profesională. La acel moment însă, procurorii erau deja pe urmele lui Puţura, discuţia dintre cei doi fiind interceptată ambiental. Aceste aspecte reies din motivarea sentinței de condamnare a fostului secretar de stat.

„Discuţia este centrată şi cu lux de amănunte pe problematica accesului fiului judecătoarei în profesia de notar şi despre soluţionarea recursului soţiei lui Puţura, abundând în detalii tehnico-juridice specifice situaţiilor fiului respectiv dosarului de recurs, element deci ce o îndepărtează mult de o simpla discuţie colocvială dintre doi prieteni. (…)

Este deci mai mult decât evident că inculpatul nu este un om fără legătură cu mult dorita carieră de notar pe care dorea să o îmbrăţişeze fiul judecătoarei …ci avea posibilitatea sa influenţeze favorabil decizia de admitere în profesie, mai ales ca şi secretar de stat (care poate semna ordine în locul Ministrului Justiţiei) sau ca participant în comisia pentru definitivat, o soluţie favorabilă fiului judecătoarei putând duce implicit la o soluţie favorabila la un alt candidat pentru definitivat, întărind deci ideea că totul se rezolvă pe obligaţii reciproc onorate, pe servicii şi contraservicii. (…)

În plus, s-a oferit să-i obţină şi date încă nepublice referitoare la locurile libere şi în funcţie de care urma să fie îndrumaţi de o persoană la preşedintele de cameră notarială unde să-şi expună oferta.

Or, din această ofertă Curtea reţine indubitabil că inculpatul a făcut o ofertă de foloase pentru judecătoarea ce soluţiona dosarul soţiei sale, respectiv identificarea căii de acces în notariat prin intermediul serviciilor sale şi obţinerea de informaţii nepublice, înaintea altor candidaţi.

Curtea subliniază că pentru reţinerea infracţiunii de dare de mită, natura foloaselor nu trebuie să fie neapărat licită, ci ea trebuie să constituie orice fel de avantaj ce ar putea fi oferit de mituitor persoanei mituite”, arăta în motivare judecătorul George Matei.

Deşi Puţura s-a apărat şi a susţinut că a fost „doar o discuţie colocvială, între doi vechi prieteni instanța a fost de părere că „discuţiile referitoare la foloase ilicite şi pătrunderea pe o cale infracţională în profesia de notar, cu identificarea modalităţilor concrete şi cu stabilirea ajutorului, nu are nicio legătură cu o simplă discuţie la o cafea dintre doi colegi judecători ci are mai mult conotaţia unei clasice discuţii dintre doi indivizi cu preocupări infracţionale, respectiv dintre un mituitor şi un mituit”.

În cadrul aceleiaşi discuţii de la hotelul bucureştean, Puţura a luat în discuţie şi dosarul său, la acel moment ştiindu-se deja că judecătoarea Iacob, alături de alte două colege de la tribunal vor da o soluţie finală.

„Discuţia dintre cei doi este centrată pe explicitarea de către inculpat a soluţiei pe care el o apreciază ca fiind corectă (şi favorabilă soţiei sale), făcând deci, practic, o pledoarie juridică într-un bar de hotel în faţa judecătoarei ce ii soluţionează dosarul de recurs, practică vădit ilegală.

Este adevărat că din discuţiile celor doi inculpatul pare a fi convins de temeinicia pretenţiilor soţiei sale, dar şi în acest caz tot nu are dreptul de a încerca influenţarea soluţiei prin baruri de hotel şi în contextul în care oferă judecătoarei sprijin în vederea accederii frauduloase în notariat a fiului acesteia”, a mai scris judecătorul Matei în motivare.

S-au invocat și spăgi de vrei 30.000 de euro

Pe lângă episodul Corina Iacob, Ovidiu Puţura a fost acuzat de procurorii DNA că ar fi primit de la de la afaceristul Laurenţiu Ţăranu foloase necuvenite în cuantum de circa 30.000 de euro, constând în cheltuieli aferente unor partide de vânătoare, cheltuieli aferente unor sejururi la mare, un costum de vânătoare şi suma de circa 30.000 de lei, pentru a interveni la judecători, într-un dosar acesta din urmă era inculpat, în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile.

Pe Ţăranu, Ovidiu Puţura l-a cunoscut prin intermediul unei cunoştinţe comune, în cursul anului 2013, el fiind deja secretar de stat în Ministerul Justiţiei, după ce a participat la o discuţie comercială cu nişte investitori francezi, interesaţi de importul de cereale din România, traducător fiind chiar cumnata sa.

„Fiindu-i neclar preţul grâului în România şi care sunt costurile de achiziţie şi încărcare a acestuia pentru a fi exportat în Franţa, inculpatul l-a contactat pe martorul Ţăranu Laurenţiu cerându-i ajutorul. Acesta din urma s-a declarat interesat de afacere şi a dorit, la rândul său să facă activităţi de export de grâu în Franţa către cunoştinţele inculpatului, activitate comercială de export ce nu s-a mai finalizat ca urmare a eşuării tratativelor comerciale.

Din discuţiile purtate cu comercianţii francezi şi cu inculpatul, martorul Ţăranu Laurenţiu şi-a dat seama că ar putea prin intermediul lui Puţura să-şi rezolve nu doar problemele comerciale, dar şi pe cele penale, având deja o condamnare in prima instanţa la Tribunalul Constanţa pentru infracţiuni economice.

Astfel, dosarul penal în care era implicat se afla pe rolul Curţii de Apel Constanţa, inculpatul fiind interesat de refacerea unei expertize financiar contabile, aptă a-l exonera de răspunderea penală”, se preciza în motivare.

Pentru a-şi rezolva problemele penale, Ţăranu ar fi organizat cu ajutorul unui amic un bairam pentru Ovidiu Puţura, în staţiunea Buşteni, secretarul de stat beneficiind şi de o însoţitoare.

„Plata excursiei şi a serviciilor sexuale s-a făcut pentru ca inculpatul Puţura să-l ajute cu problemele în justiţie”, preciza judecătorul George Matei în motivare.

Cu două zile înainte de termenul de judecată de la Curtea de Apel Constanta, în noiembrie 2013,Ţăranu a organizat o altă întâlnire la un hotel de 5 stele din Sinaia, pentru o partidă de vânătoare pe timp de noapte şi pentru „a se asigura relaxarea” lui Ovidiu Puţura, aventură care l-ar fi costat pe afacerist peste 5.000 de lei.

„Şi cu această ocazie martorul, dându-şi seama că inculpatul Puţura apreciază prezenţele de sex feminin la întâlniri (deşi era căsătorit) a plătit mai multe femei pentru a presta servicii sexuale comesenilor. Curtea nu poate reţine dacă aceste acte sexuale s-au şi produs, martorul arătând că fiecare fată s-a dus în cameră cu câte un invitat.

Cu aceasta ocazie, inculpatul Puţura l-a chemat pe denunţător (n.r. – Laurenţiu Ţăranu) în camera sa de hotel şi i-a arătat un bileţel cu numele magistraţilor care îi soluţionau apelul denunţătorului. După ce i-a arătat această foaie şi denunţătorul a confirmat ca acelea erau numele judecătorilor care îi soluţionează apelul, inculpatul i-a spus să stea liniştit, din context deducându-se faptul că doleanţele denunţătorului vor fi rezolvate.

Deşi nu există date (cel puţin în acest dosar – dosarele DNA fiind complexe, urmărirea penală desfăşurându-se pe mai multe paliere şi în condiţii de lipsă de publicitate) că inculpatul a luat legătura cu magistraţii din apel, cert este că expertiza cerută de denunţător a fost încuviinţată a doua zi, deşi fusese de două ori respinsă anterior, fapt care a surprins până şi pe avocatul denunţătorului”, a mai arătatmagistratul de la Curtea de Apel București.

Însă Puţura nu a intervenit decisiv în dosarul lui Ţăranu, astfel că afaceristul s-a cam supărat. Cu toate acestea, Ţăranu mai organizează un sejur pentru Puţura, în mai 2014, de data aceasta la Constanţa, în speranţa că secretarul de stat îi va rezolva problemele, ceea ce nu s-a întâmplat.

„Curtea constată, deci, că inculpatul Puţura Ovidiu, judecător cu grad de tribunal, a primit în luna noiembrie 2013 de la denunţătorul …, persoană condamnată penal în primă instanţă la data faptelor, indirect, foloase patrimoniale constând în plata cazării şi a două partide de vânătoare în cuantum total de 10.000 lei, respectiv în plata cazării în perioada 29 mai -1 iunie 2014 pentru sine şi o altă persoană de sex feminin (valoarea cazării fiind de 1.620 lei), lăsând denunţătorul să creadă că are influenţă asupra magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Constanţa care soluţionau o cauză penală în care era implicat denunţătorul întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă”, se mai preciza în motivare.