Florile presate, o raza de lumina si frumos

Margareta Moldovan, fost cadru didactic, a fost mereu pasionată de vechile burguri, de natură şi de flori. Până să devină pensionară, a predat mulţi ani limbile străine la Beclean, Năsăud şi a adunat din toate aceste locuri multe amintiri şi impresii pe care acum, la vârsta maturităţii depline, le restituie sub formă de colaje formate din flori presate sau “desene florale” cum le numeşte ea însăşi, albume de fotografii şi calendare ilustrate.

Materia primă, florile

Margareta Moldovan are gustul peisajelor bistriţene pe care încearcă să le surprindă în schimbările lor de la un anotimp la altul. Ea ştie în plus foarte multe lucruri despre bătrânul burg al Bistriţei, dar ascunde aceste numeroase informaţii sub pavăza unei modestii de neclintit. Este o decoratoare ale cărei elemente de predilecţie sunt petalele, frunzele şi tijele ce compun ovalul unei feţe, o mână sau ochii şi părul unui cap de tânără fată.
Doamna profesoară a început să-şi publice fotografiile şi colajele la diferite edituri din Bistriţa şi a realizat clişee fotografice pentru ziare precum “Răsunetul” sau “Mesagerul de Bistriţa”. Îşi deschide cu precauţie blocurile de desen în care adună “desenele florale” şi le arată pe rând cu o infinită grijă. Pentru ea, aceste colaje reprezintă o comoară, pe care a împărtăşit-o generaţiilor sale de elevi. A decorat cu aceste mici desene sălile de clasă în care a activat ca profesoară, instilând astfel în inimile elevilor un anumit gust pentru frumos şi gratuitate.

O revoltă urâţenia

Vorbeşte cu multă tandreţe despre aceste mici excursuri artistice. Nu îndrăzneşte să critice urâţenia care a invadat Bistriţa o dată cu noile construcţii, noile vitrine, noile “termopane” care au înlocuit ferestrele vechi ale saşilor. Se simte însă din intonaţia vocii ei că aceste anomalii ce apar în peisajul urban o supără şi o deranjează. Se simte o revoltă mută în această fiinţă firavă, o revoltă împotriva unor afronturi aduse bunului gust.

Proiect pe rol

Doamna Moldovan mai are şi un alt proiect pe rol: realizarea unei hărţi a cimitirului evanghelic, care să-i ghideze pe curioşi în dedalul de cărări şi printre mormintele vechilor familii. Ea numeşte pe fiecare dintre aceste familii ca şi cum le-ar fi cunoscut personal. Familiaritatea ei cu dinastiile de medici, teologi, avocaţi din Bistriţa este într-adevăr surprinzătoare – din păcate doamna Moldovan nu a scris îndeajuns de mult despre cimitir, Bistriţa şi vechea societate a saşilor bistriţeni. Sperăm că o va face pe viitor.

Un suflet veşnic tânăr

Ca fost cadru didactic, doamna Moldovan constată cu regret că tinerii bistriţeni nu mai sunt interesaţi de frumos atât pe cât erau în vremurile în care profesa ea. Şi-ar dori ca aceşti tineri să fie mai politicoşi şi interesaţi de lucruri mult mai puţin trecătoare. Ea vrea să le lase acestora în continuare, tezaurul său special de culori, elemente vegetale şi fotografii. Din fotografiile sale se iveşte acest tezaur în inflexiunile luminoase ale vreunui portret, în întunecimea vreunui pasaj bistriţean, în nuanţele de colorit ale vreunui peisaj câmpenesc. Foloseşte atât camere de luat vederi clasice cât şi camere digitale.
Ultimul album de poze şi colaje al autoarei se numeşte “Metamorfoze” şi este realizat de către editura “Didactica Nova” din Bistriţa. Aduce mai degrabă cu albumul de fotografii, desene şi versuri din poeţi al unui adolescente şi nu al unei persoane pe deplin mature. Din filele sale se desprind chipuri feminine al căror cercei sunt reprezentaţi printr-un mănunchi de ghiocei presaţi, ale căror ochi şi gene prind contur prin alăturarea unor frunze de prun şi al unui fragment dintr-o crenguţă de molid; părul aceleaşi figuri este reprezentat printr-un mănunchi de fibre provenind de la un ştiulete de porumb… – per total o figură foarte drăguţă! Celelalte chipuri feminine prind şi ele contur, precum la celebrul pictor italian Arcimboldo, prin lipirea pe coala de hârtie a unui melanj de petale de brânduşă, frunze de trifoi, margarete, Frunze de arţar, etc.. Tuturor acestor figuri vesele li se alătură chipul lui Hristos, format şi el a la Arcimboldo, din diferite tije de ierburi, frunze, petale şi rămurele.

Profesoara Margareta Moldovan a dedicat propriului său papagal defunct un foarte înduioşător portret, realizat tot în arta colajului şi care utilizează elemente din penajul păsării respective. Albumul este completat cu multe alte autoportrete ale autoarei, cu alte colaje care par a fi acuarele şi “naturi moarte” cu vaze cu flori.

Răzvan COSMA