Floare Gaftone a luat peste nas de la instanță în procesul cu familia Sighiartău, pierdut în vara anului trecut! Tribunal: “detectiv urbanistic”, “de rea credință”

În toamna anului trecut, Gazeta de Bistrița relata că Floare Gaftone, secretarul municipiului Bistrița, a fost învinsă în instanță de o familie de bistrițeni, care intenționează să construiască pe strada Dogarilor din municipiu, o clădire cu un etaj și mansardă. Zilele trecute a fost publicată și motivarea sentinței pronunțată în august 2020.

În urmă cu aproximativ doi ani, soții Vasile și Denisia Sighiartău au achiziționat un teren pe str. Dogarilor pentru a construi un imobil în regim de înălțime P+1+M, cu patru apartamente la etaj și mansardă, iar la parter trei spații pentru birouri.

Cei doi soți au obținut toate avizele necesare, inclusiv de la Ministerul Culturii, fiind vorba de o zonă istorică, însă municipalitatea nu a mai putut să-i elibereze autorizația de construire din cauză că Floare Gaftone nu a vrut să semneze și ea documentul. Și nu o dată, ci de două ori. Dacă prima dată, refuzul secretarei municipiului a fost parțial justificat, fiindcă în documentație exista o mică scăpare, a doua oară Gaftone nu avea însă nici un motiv.

Drept urmare familia Sighiartău nu au avut altă soluție decât să meargă în instanță, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru a tranșa situația, și au dat în judecată atât Primăria Bistrița, cât și pe Floare Gaftone. Și acolo li s-a dat dreptate.

În urmă cu doar câteva zile sentința a fost și motivată de instanța bistrițeană.

Ordinul Arhtecților i-a fost potrivnic secretarei

Din documentul instanței reiese că întreaga vină aparține Floarei Gaftone, în condițiile în care ceilalți oficiali ai municipalității care trebuiau să semneze documentația soților Sighiartău, au făcut-o.

Inclusiv Ordinul Arhitecților din România, al cărui punct de vedere a fost solicitat de primarul de atunci, Ovidiu Crețu, a arătat faptul că obiecțiile Floarei Gaftone nu sunt justificate pentru refuzul semnării autorizației de construire.

În instanță, Floare Gaftone a invocat lipsa de interes în invocarea excepțiilor de nelegalitate, argumentul fiind acela că nu poate face dovada existenței vreunui interes personal sau unei vătămări care ar justifica calitatea de a susține aceste excepții. Numai că instanța nu a fost de acord cu astfel de argumente și arată contrariul.

“ (…) tribunalul apreciază că «interesul» în invocarea acestor excepții este determinat de atragerea sa în proces ca și persoană «vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere», în temeiul art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitate în care a înțeles să uziteze de toate mijloacele de apărare care să justifice exprimarea unui refuz argumentat legal( certificatul de urbanism a fost semnat pentru secretar de un alt funcționar), astfel că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a acestei excepții.

Totodată, excepțiile de nelegalitate invocate urmează a fi respinse ca inadmisibile,” a arătat instanța, în motivare.

Tratamente diferite pentru proiecte aproape identice

Totodată, magistrații au mai observat un aspect, și anume că Floare Gaftone nu a formulat obiecții pentru un alt proiect similar care ar fi urmat să fie edificat pe același teren care însă avea un alt proprietar, secretarul municipiului semnând la acea vreme certificatul de urbanism.

“Acest certificat de urbanism a fost semnat de secretarul mun. Bistrița, fără obiecții, în cuprinsul certificatului de urbanism nr.147/6.02.2015 emis pentru desființarea construcției și anexelor existente pe terenul în cauză – (…), precizându-se clar că imobilul este în ansamblul urban fortificat S.I.R.-20, nefiind înregistrat în lista monumentelor istorice 2010, ca monument istoric, aspect reiterat și în avizul nr.52/Z/2015.

În ceea ce privește obiecțiile de legalitate înregistrate în registrul special nr.6/14.03.2019 și expuse la pct.1, referitoare la lipsa informațiilor cu privire la zona de protecție a unui monument istoric, se impune a se menționa că anexa certificatului de urbanism nr xx/9.04.2018 – „Reglementări specifice privind clădirile din centrul istoric al mun. Bistrița, imobil nr.7 (…) face trimitere la reglementările din anul 2015 întocmite la demolarea clădirii, când la semnarea certificatului de urbanism de către secretarul mun. Bistrița nu s-au expus dubiile pe tema întinderii zonei de protecție, iar cele 2 avize emise (…) în anii 2015 și 2018 nu fac vorbire despre existența vreunei zone de protecție a unui monument istoric, cu atât mai mult cu cât reglementările urbanistice și situația de fapt nu a suferit modificări, iar Serviciul Monumente Istorice prin inserarea acestor reglementări era ținut a preciza cerințele suplimentare ale zonei, dacă era cazul, ceea ce nu s-a întâmplat.

Faptul că raportat la art. 59 din Legea nr.422/2001: „ Până la instituirea zonei de protecție a fiecărui monument istoric potrivit art. 9 se consideră zonă de protecție suprafața delimitată cu o rază de 100 m în localități urbane, 200 m în localități rurale și 500 m în afara localităților, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul monumentului istoric”( dispoziții tranzitorii) nu este de natură a determina concluzia că în cauza de față este afectată zona de protecție a unui monument istoric, zonă care se delimitează și se instituie simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condițiile legii, autoritățile publice locale competente urmând a include în planurile urbanistice și în regulamentele aferente zonele de protecție delimitate ( art.9 alin.2 și 3). Or, documentațiile de urbanism – Planul Urbanistic General și Regulamentul Local de Urbanism aprobate prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Bistrița nr.136/2013, nu fac trimitere la conturarea unei zone de protecție, după cum de altfel se și reliefează în adresa nr.xx/6.03.2019 a Direcției Administrație Publică Juridică – Serviciul Cadastru și Revendicări Imobiliare, invocată chiar de pârâta Gaftone Floarea, anexa 4 a H.C.L. nr. 136/2013 enumerând lista monumentelor din municipiul Bistrița( monumentele de categoria A fiind prezentate în chenar).

Nici aspectele vizând nerespectarea prevederilor PUZ Centru Istoric, aprobat prin H.C.L. nr. 73/07.04.2009 și preluat în P.U.G. aprobat prin H.C.L. nr. 136/2013( a se vedea pct. I.2.2. al RLU: „ Prezentul Regulament Local de Urbanism preia Planurilor Urbanistice Zonale și Planurile Urbanistice Detaliu aprobate conform Legii 350/2001 cu republicările și completările ulterioare, prin Hotărâri ale Consiliului Local al muniicpiului Bistrița”), nu se verifică, la cap. II.2. „ZONA CENTRALĂ – C GENERALITĂȚI: CARACTERUL ZONEI, stabilindu-se că: « Zona centrală este situată în municipiul Bistrița și constituie principala zonă de polarizare a instituțiilor publice și serviciilor. Zona poate fi ușor parcursă și reprezintă prestigiul localității prin concentrarea majorității serviciilor și comerțului, alături de clădiri de locuințe, monumente istorice, observându-se astfel o diversitate a spațiului public. La autorizarea construcțiilor din această zonă se vor avea în vedere influențele acestora asupra spațiului public (mobilier urban, pavimentele, vegetația etc.). Zona centrală se împarte în următoarele subzone: CP – subzona centrală aflată în interiorul zonei de protecție a patrimoniului construit al municipiului Bistrița – conform PUZCP …. CP: Întrucât municipiul Bistrița beneficiază de un Plan Urbanistic Zonal al Zonei Construite Protejate a municipiului Bistrița (PUZCP), și se va aplica Regulamentul Local de Urbanism aferent PUZCP (…). Pentru o mai bună valorificare și întreținere a clădirilor din centrul istoric protejat se face următoarea completare: SECȚIUNEA I: UTILIZARE FUNCȚIONALĂ ZONA – CP – ARTICOLUL 1 – UTILIZĂRI ADMISE CP – se admite amenajarea mansardelor existente, fără a modifica volumetria, suprafața sau aspectul exterior al acestora ARTICOLUL 2 – UTILIZĂRI ADMISE CU CONDIȚIONĂRI – conform PUZCP ARTICOLUL 3 – UTILIZĂRI INTERZISE – conform PUZCP SECȚIUNEA II: CONDIȚII DE AMPLASARE, ECHIPARE ȘI CONFIGURARE A CLĂDIRILOR. ARTICOLUL 4 – ARTICOLUL 14 – conform PUZCP SECTIUNEA III: POSIBILITĂȚI MAXIME DE OCUPARE ȘI UTILIZARE A TERENULUI ARTICOLUL 15 – ARTICOLUL 16 – conform PUZCP»”,  se mai precizează în documentul instanței bistrițene.

Gaftone, detectiv urbanistic

Astfel, instanța demontează toate argumentele invocate de Floare Gaftone și susțin că aceasta și-a asumat  excesiv rolul de “detectiv urbanistic”.

“Dacă un asemenea rol este asumat de pârâtă, atunci trebuie să și dovedească fără dubiu nesocotirea prevederilor urbanistice evocate atât de amănunțit, inclusiv în ceea ce privește lipsirea imobilului de pe str. (…) nr. 33 de acces la calea publică, deși în certificatul de urbanism nu se prevedea decât ca accesul la construcția în cauză să se realizeze de pe (…).

Este real că și reclamanții au precizat că în urma dezmembrării imobilului s-au format două noi parcele, cea situată la nr. administrativ 33, iar cea de a doua la nr. 35, însă susțin că accesul la imobilul de la nr. 33 a fost reglementat pe terenul imobilului de la nr. 35, ai cărui proprietari au obstrucționat accesul spre imobilul cu nr. 33, astfel că proprietarul acestui imobil și-a reglementat cu de la sine putere un acces peste terenul reclamanților și, cu toate acestea deși nu există un acord dat în formă autentică în ceea ce privește utilizarea ca și acces a terenului, nu îl împiedică să folosească și pe viitor același traseu de acces, motiv pentru care acesta și-a dat acordul în formă autentică pentru edificarea construcției, la data de 13.05.2019.

Referitor la nerespectarea distanței față de limita posterioară a parcelei, prin amplasarea construcției la minim 5 m, tribunalul din cercetarea planului de situație depus la fila 159, nu găsește întemeiată această critică, față de distanțele evidențiate – 8,93 m și 5,03 m, după cum nici pretinsa lipsă a unui studiu de însorire, care ar fi trebuit fi solicitat prin certificatul de urbanism nu este un argument pertinent care să justifice refuzul emiterii autorizației de construire și, cu atât mai mult, să imprime nelegalitatea certificatului de urbanism, corect relevând pârâtul Primarul mun. Bistrița că potrivit prevederilor art. 3 alin.1 și 2 din Ordinul nr. 119/2014 al Ministrului Sănătății, amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 și 1/2 ore la solstițiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire și din locuințele învecinate, însă doar în măsura în care proiectul întocmit pentru amplasarea clădirii( s.n. deci ulterior emiterii actului de informare) evidențiază că distanța dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire care să confirme respectarea prevederii de la alin.1. Or, din același plan de situație, dar și din planurile topografice scara 1:500 ( file 132,133) nu reiese că, față de înălțimea la cornișă a clădirii – 6,18 m s-ar impune necesitatea unui astfel de studiu, numai lățimea drumului de acces fiind de 3 m, construcția de la nr.35 ( oarecum paralelă cu cea care se dorește a fi edificată) fiind amplasată la distanță față de linia de hotar( cca. 1,59 m).

De asemenea, pretinsa nelegalitate pentru lipsa acordului vecinilor, raportat la dispozițiile art.2.5.6 din Anexa a la Legea nr.50/1991: „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate – și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate” nu poate fi reținută în condițiile în care niciuna dintre ipotezele enumerate nu sunt incidente, acord care ar fi fost necesar doar pentru situația în care cererea ar fost formulată și pentru edificarea de spații comerciale la parter, la care s-a renunțat urmărindu-se doar construirea unor spații de locuit”, se mai arată în motivarea tribunalului bistrițean, care a ajuns la concluzia că secretarul municipiului a acționat cu rea-credință.

Drept urmare, instanța i-a respins Floarei Gaftone excepțiile cu privire la lipsa sa de interes, dar și cu privire la obiecțiunile de legalitate și a obligat astfel municipalitatea să le elibereze soților Sighiartău autorizația de construire.

Sentința nu a fost definitivă și putea fi atacată în apel la 15 zile de la comunicare. Până la închiderea ediției se pare că acest lucru nu a fost făcut de niciuna dintre părțile interesate.