Horațiu Bălăjan, fiul primarului Gheorghe Bălăjan, se află în plin război cu Garda Forestieră, el încercând în instanță să anuleze un act de control încheiat pe vremea în care era angajat al RNP -Ocolul Silvic Bistrița, dar și un angajament de plată, în baza cărora este obligat să achite peste 68.000 lei pentru tăierile ilegale descoperite într-un canton de pădure pe care îl avea în pază.
În ediția de săptămână trecută am arătat faptul că Horațiu Bălăjan susține că actul de control nu corespunde stării de fapt din teren și că ar fi victima unor manevre ale celor de la RNP Ocolul Silvic Bistrița.
Raport juridic între Garda Forestieră şi Ocolul silvic! Actul de control nu a fost contestat
În fața instanței, reprezentanții Gărzii Forestiere au arătat că prin actul de control de fond încheiat în mai 2021 a fost verificată respectarea integrităţii fondului forestier, proprietate publică a comunei Dumitra, fond forestier aflat sub administrarea Ocolului Silvic Bistriţa din cadrul Direcţiei Silvice Bistriţa, în scopul predării suprafețelor de pădure în administrarea unui alt ocol silvic, respectiv Ocolul Silvic Feldru.
“În exercitarea activității de control, inspectorii din cadrul Gărzii Forestiere sunt investiți cu autoritate publică, având potrivit legii (art.102 din Legea 46/2008 privind Codul silvic si OUG 32/2015 de înfiinţare a Gărzilor forestiere) obligaţia de a efectua controale în fondul forestier indiferent de natura proprietăţii (publica sau privată), de a constata si evalua prejudiciile, iar actele de control întocmite pot fi atacate doar în condiţiile legii speciale si de către cei îndreptăţiţi. În speţă, actul de control este un net de constatare care stabileşte valoarea prejudiciului în suprafaţa de pădure controlată, aflată sub administrarea unei structuri silvice singurul în măsură să conteste rezultatele acestuia (fiind administratorul -persoana juridică controlată care are obligaţia legală (…) de a asigura paza pădurii.
Acţiunea de control conduce la nașterea unui raport juridic între autoritatea de control si entitatea controlată, respectiv între Garda Forestieră şi Ocolul silvic care administrează, iar actul de control stabileşte obligaţii în sarcina acestuia, respectiv obligaţia ocolului silvic de a recupera pagubele constatate conform OUG nr. 85/2006 sens în care actul de control a fost comunicat Ocolului Silvic Bistriţa prin adresa nr. 1366/10.05.2021.
Structura silvică controlată Ocolul Silvic Bistriţa, nu a contestat actul de control. Actul de control necontestat de către cel îndrituit potrivit legii la un astfel de demers este un act valabil si conduce la obligativitatea punerii lui în executare.
Actul de control necontestat de către cel îndrituit potrivit legii la un astfel de demers este un act valabil si conduce la obligativitatea punerii lut în executare. Prin actul de control încheiat nu se stabilesc obligaţii in sarcina pădurarului, instituţia de control neaflându-se în raporturi juridice cu prepușii ocolului silvici, angajaţii cu atribuţii de pază, respectiv reclamantul din acest dosar”, a precizat Garda Forestieră în documentul depus la dosarul cauzei, care a mai subliniat că “cererea formulată de reclamant pentru anularea actului de control este inadmisibilă, reclamantul având la îndemână alte remedii juridice prin care poate să acţioneze dacă nu este de acord cu întinderea pagubei sau valoarea acesteia”.
Excepții invocate! Una a înclinat balanța la Bistrița
Totodată, reprezentanții Gărzii au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului, cu privire la regimul actului de control și lipsa unui raport juridic între pârât si pădurar, precum si faptul că prin actul atacat nu a fost stabilită nicio obligaţie în sarcina reclamantului.
“Acesta nu are calitate de subiect îndreptățit la formularea acţiunii în anularea actului de control 1365/10.05.2021. Pădurarul nu are calitatea de titular al dreptului de a contesta actul de control încheiat de o instituţie de control, lipsind astfel identitatea dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului la acţiune. Pădurarul nu poate justifica calitatea procesuală într- o acţiune prin care se tinde la desființarea actului de control, o astfel de legitimitate procesuală fiind conferită ocolului silvic”, au precizat reprezentanții Gărzii.
De asemenea, Garda Forestieră a mai precizat în instanță că din cele consemnate în actul de control reiese că atât Ocolul Silvic Bistrița, cât și cel de la Feldru au avut reprezentanți care au semnat documentul respectiv, printre ei regăsindu-se și Horațiu Bălăjan, și că nu s-au consemnat obiecţiuni cu privire la modul de realizare a controlului.
În instanță, Garda Forestieră a invocat și excepția indamisibilității acțiunii, dar și excepția tardivității acesteia, întrucât, conform Codului Silvic, termenul de contestare al actelor cu specific silvica fiind unul fix, de 15 zile şi la împlinirea căruia, actul de control devine titlu executoriu și nu poate fi prelungit nici de instanță și nici de terți.
Această excepție a fost motivul care a înclinat balanța în defavoarea lui Bălăjan, fiind singura admisă de Tribunalul Bistrița-Năsăud.
CA Cluj a trimis cauza spre rejudecare
Atât Garda Forestieră, cât și Bălăjan au atacat cu recurs hotărârea instanței bistrițene.
Cei de la Garda Forestieră au cerut casarea sentinţei atacate şi, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului si respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi inadmisibilitatea demersului judiciar pentru anularea actului de control de fond, întrucât hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispozițiilor legale în domeniu.
Judecătorii Curții de Apel Cluj au admis recursul formulat de Garda Forestieră.
“În consens cu poziţia recurentei-pârâte, Curtea constată că prin actul de control de fond atacat nu s-au stabilit persoanele vinovate pentru producerea pagubei, prin urmare, criticile de nelegalitate ce pornesc de la premisa că organele de control au stabilit în mod eronat prejudiciul în sarcina reclamantului sunt neîntemeiate.
Considerând că efectele produse de actul de control nu pot fi decât cele expres reținute în cadrul acestuia, Curtea constată că actul de control este premisa de la care pornește activitatea de tragere la răspundere a persoanelor vinovate, indiferent cine sunt acestea.
Legalitatea sau ilegalitatea acestor tăieri de arbori este o chestiune care va fi definitiv tranșată în cercetările ulterioare acestui control, respectiv, în activitatea de cercetare şi tragere la răspundere a persoanelor vinovate, aspect care nu poate face obiectul prezentului litigiu.
Pentru toate aceste considerente, actul de control este legal emis, reclamantul nu dovedește o vătămare în sensul art. 1 al. 1 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care să atragă nulitatea, iar prima instanță a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material cu privire la natura și efectele juridice ale actului de control atacat.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității în faţa instanţei de fond şi a reiterat excepţia şi în cadrul recursului incident, motivat de faptul că prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea de către instanţă a unui act ce nu are caracterul de act administrativ şi nu poate face obiectul unei astfel de cenzuri. Astfel, potrivit art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este «actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, (…)». Din verificarea actului criticat se impune aprecierea că nu îndeplineşte cerinţele textului precitat. După cum s-a arătat anterior, actul cuprinde constatările organelor de control în ceea ce priveşte materialul lemnos identificat, fără să se dispună măsuri concrete referitoare la sancţionarea materială sau de altă natură a persoanelor ce erau apreciate ca fiind vinovate.
În aceste condiţii se apreciază că actul a cărui anulare se solicită nu are caracterul unui act administrativ, el putând fi considerat ca având un caracter preparator, iar din dispoziţiile art.18 alin.2 din Legeanr.554/2004 rezultă că actele preparatoare pot fi cenzurate numai atunci când se contestă actul final, actul administrativ. În concluzie, apreciind că obiectul acţiunii formulate de către reclamant a fost reprezentat de un înscris ce nu are valoarea unui act administrativ, în opinia majoritară, se apreciază că se impune admiterea recursului incident formulat de pârâtă şi, în baza art.488 al. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, se va casa, în parte, sentinţa recurată, în sensul că se va admite excepţia inadmisibilităţii şi se va respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant”, a arătat instanța în motivare, hotărând totodată trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
