Figa, locul unde istoria se întâlneşte cu prezentul

Între anii 800 şi 1.300 d.H a fost o perioadă de încălzire a climatului din această zonă. Unele date sugerează că era mai cald decât în prezent, deci e posibil să fi existat smochini în zonă, de unde şi numele pe care îl deţine.

Italienii care văd indicatorul care îi îndrumă spre Figa, se distrează copios şi ţin să-şi facă fotografii cu el. Explicaţia e simplă: în italiană “figa” este denumirea populară a organului genital al femeii.
Din punct de vedere istoric, localitatea este atestată în jurul anului 1.300, sub denumirea de "terra seu villa Fighe", dar urme ale locuitorilor există încă de pe vremea dacilor
Cei ce încearcă să ajungă în Figa trebuie să parcurgă un drum destul de lung şi anevoios, care se termină la poalele unei păduri dese. Sătenii, oameni simpli şi gospodari, îşi aranjează gospodăriile şi respectă obiceiuri de peste 400 de ani şi păstrează mândri, la loc de cinste, o serie de ceremonii şi ritualuri. Cea mai cunoscută este “Înstruţatul boului”, sărbătoare ce are loc în duminica de Rusalii. Alte obiceiuri pe care sătenii le practică sunt legate tot de sărbătorile creştine şi momentele importante ale anului. Astfel, la cumpăna dintre ani se aprind roţi de cauciuc în mijlocul satului pentru a alunga răul din anul care pleacă şi a aduce bine pentru cel ce urmează. De asemenea, copiii merg la colindat, cu steaua, capra sau pluguşorul.

Situl arheologic, unic în Europa de S-E

La aproximativ 300 de metri vest de drumul care leagă Figa de Beclean, într-o depresiune, se află situl arheologic Băile Figa. Încă din vremea dacilor, se pare că aici au existat exploatări de sare de suprafaţă. Urmele au fost găsite în albia râului, sub forma unor construcţii şi amenajări din lemn, prezente neuniform în partea superioară a cursului apei. În 1977, arheolologul bistriţean Ioan Chintăuan a descoperit o troacă de lemn, care pare că era utilizată în acest scop şi care datează din anul 1.000 î.Hr. Potrivit specialiştilor, aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri din ultimii ani, reprezentând unul dintre cele mai strălucite monumente ale exploatării preistorice a sării din Europa.

Din anul 2005, cercetători ai Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud, ai Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântul Gheorghe şi ai Universităţii din Exeter, Marea Britanie, au început o serie de investigaţii serioase în zona Băilor Figa, care au culminat cu descoperirea acestui sit, unic în Europa de S-E, ce constă într-o construcţie întreagă, cu garduri de lemn din alun, pereţi de bârne, majoritatea înfipte în nămol, dar şi numeroase artefacte din lemn: un mâner celt, o covată, o paletă, troace, toate foarte bine conservate datorită sării. Conform analizelor efectuate într-un laborator din străinătate, obiectele descoperite în situl arheologic de la Băile Figa datează aproximativ din anii 1000 î.Hr. şi 500 î.Hr, perioadă corespunzătoare şfârşitului epocii bronzului şi începutul epocii fierului. De asemenea, aici au fost descoperite şi numeroase cioburi din ceramică de culoare roşie sau neagră, incizate cu semnul “măturicii”, specific acestei perioade istorice.

Staţiune balneară din 2009

Potenţialul turistic al zonei Băilor Figa constă în apele curative (clorosodice, puternic concentrate) şi în nămolul sărat, cu proprietăţi deosebite de vindecare în diferite boli ale sistemului nervos periferic, boli ale aparatului locomotor, boli ale aparatului genital feminin.

Pe lângă binecunoscutele Băi Figa pentru apele curative, satul Figa mai e cunoscut şi pentru herghelia care se află la capătul localităţii, înfiinţată în 1955 cu cai din rasele Lipiţan, Furioso North-Star, Nonius şi Ardenez. Aici se organizează şi o etapă din cadrul Campionatului Naţional de Atelaje, iar doritorii pot participa la excursii în împrejurimi sau pe distanţe lungi, cu durată de o săptămână.

Zona în care s-au făcut aceste descoperiri arheologice extraordinare este acum în dezvoltare, fiind inclusă în programul PHARE 2005 – ”Creşterea potenţialului balnear al lacurilor sărate din Regiunea Nord-Vest”. Proiectul în valoare de şase milioane de euro include modernizarea salinelor Băile Figa, Băile Cojocna şi Ocna Dej. Sursele de finanţare: Uniunea Europenă prin programul de coeziune economică şi socială PHARE, Fondul naţional 2005, Guvernul României, Fondul local, Consiliul local Beclean şi Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud.

Zona pitorească Băile Figa se află la doar 3 km distanţă de centrul oraşului Beclean, iar aici calitatea nămolului este eficientă, la fel ca cel de la Techirghiol.

Proiectul în derulare va aduce un beneficiu oraşului Beclean, va fi un lucru extraordinar, un punct turistic, va creea noi locuri de muncă pentru cetăţenii localităţile limitrofe.şi pentru locuitorii acestui oraş.

Toate aceste investiţii importante vor duce la modernizarea puternică a infrastructurii în zona oraşului Beclean şi vor crea cele mai bune condiţii pentru creşterea ritmului de dezvoltare economică a zonei.

Sunt întrunite astfel toate premisele pentru ca Becleanul să devină un oraş turistic, o zonă de interes turistic,printre cele mai atractive din judeţul nostru, care să atragă numeroşi oaspeţi şi, de asemenea, să trezească interesul firmelor să investească în domeniul turismului.

Lucrăriile de investiţii trebuie finalizate până în iulie 2009. Astfel, pe o suprafaţă de 18 ha vor exista două ştranduri, o locaţie pentru cură de nămol, un teren de sport, o parcare cu 50 de locuri şi alei. Totul va fii la nivel de cel puţin trei stele. Materialele de construcţie utilizate în această zonă vor avea calităţi speciale, care să le confere rezistenţă împotriva acţiunii de coroziune a sării. Lucrările de investiţii nu vor afecta sub nicio formă situl arheologic, cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost cuprins în certificatul de urbanism.

Acest punct turistic va aduce beneficii oraşului Beclean, va crea atracţia şi valorificarea acestei zone. Vestea că în vecinătatea Becleanului va apărea un punct turistic a făcut însă ca şi preţul terenurilor să crească.

Staţiunea Băile Figa va fi inagurată cel mai probabil anul viitor.

Delia Hriţuleac