Inflația titlurilor de doctori din România pare de neoprit, dar cel mai grav este că accentul nu cade asupra calității, cum ar fi normal, ci asupra cantității. Pe principiul „cu cât mai mult, cu atât mai bine”, zeci de persoane publice mandatate de români ca să conducă, să educe şi să reprezinte România la cel mai înalt nivel, și-au plagiat lucrările de doctorat gândindu-se că nimeni niciodată nu-și va da seama.
Încă un scandal de plagiat s-a abătut asupra României. De această dată, pentru a treia oară în ultimul deceniu, premierul țării este acuzat de plagiat. După Victor Ponta și Mihai Tudose, Nicolae Ciucă este al treilea prim-ministru al României acuzat că și-ar fi plagiat lucrarea de doctorat. Celor trei li se adaugă alte zeci de persoane aflate în funcții publice importante.
Societatea, și așa intoxicată de politicieni corupți, slab pregătiți, mânați de dorința de a-și atinge propriile interese, primește încă o lovitură din partea celor ce ar trebui să ne reprezinte țara și cel mai grav este că dezvăluirile nu sunt făcute de instituțiile abilitate ale statului, ci de jurnaliști.
Jurnalista Emilia Șercan a dezvăluit că generalul în rezervă a plagiat în lucrarea de doctorat pe care a susținut-o în 2003 la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. Teza lui Nicolae Ciucă, în baza căreia a devenit doctor în Științe militare în 2003, include conținut plagiat în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138, iar conținutul plagiat provine din alte două lucrări de doctorat.
România copy-paste
Fenomenul are rădăcini adânci, iar jurnaliștii, oricât și-ar dori, nu pot scoate la iveală toate cazurile de acest tip. Cele mai eficiente soluții indicate de specialiști ar fi desfiinţarea avantajelor materiale ale doctoratelor pentru persoanele care nu sunt universitari sau cercetători şi pedepsirea fabricanţilor de lucrări. Softurile antiplagiat nu sunt tocmai soluția, deoarece chiar dacă pot să identifice pasajele copiate din alte lucrări sau surse, nu pot să indice și cine este cel din spatele lucrări, fiind nenumărate cazuri în care așa-zișii doctori își cumpără lucrările gata făcute.
Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Daniel David, a explicat fenomenul și susține că începând cu anul 2014, după ce au apărut softurile antiplagiat pentru verificarea lucrărilor și au fost introduse normele de etică, lucrările de doctorat plagiate s-a diminuat considerabil. În anul 2021, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca au fost susținute 230 de teze de doctorat, unele dintre ele încă mai așteaptă ordinul de ministru.
„Începând cu anul 2014, oamenii au început să înțeleagă că doctoratul este, de fapt, un început de carieră academică. După ce ți-ai luat doctoratul nu ești un mare expert în domeniu, ci ești un expert începător în domeniul respectiv. Tot din 2014 au apărut verificarea lucrărilor cu softurile antiplagiat. Eu sunt destul de sigur că nu sunt mari probleme cu diplomele obținute de doctori după anul 2014. Partea de etică a fost introdusă obligatoriu, oamenii au fost învățați cum să scrie și după 2014 au început să vină oameni care chiar doresc să aibă o carieră academică, deoarece pentru asta este doctoratul, sau să lucreze într-un departament de cercetare în mediul socio-economic. Înainte de această perioadă, era o altă mentalitate și se credea că a lua titlul de doctor te face expertul experților în domeniu, ca o încununare a experienței profesionale și atunci mulți văzând diplomele de doctor ca o încununare a carierei profesionale, nu erau bine pregătiți pe zona de etică, cum să scrie, ce să facă, nu erau softurile antiplagiat, au creat astfel de lucrări, unele slabe, cu o originalitate mai mică, cu elemente de plagiat. Nu vreau să spun că toate, pentru că au fost foarte multe lucrări bune și înainte, dar procentul era mai mare înainte de 2014.” a declarat Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca pentru Gazeta de Cluj.
Soluții sunt, dar când se aplică?
Scandalurile apărute în spațiul public pe tema plagiatului le-a dat de gândit autorităților și s-au pus pe treabă, ca să mai spele fața mult prea mânjită a instituțiilor publice.
Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, parcă a simțit furtuna ce avea să se napustească asupra Guvernului și a anunțat că își dorește realizarea unui registru unic naţional integrat al diplomelor şi actelor de studii, în care să se regăsească diplomele de bacalaureat, de licenţă, de master şi de doctorat pentru a preveni toate tentativele de plagiat într-o manieră cât se poate de simplă.
Tot cu măsuri antiplagiat vin și trei parlamentari USR care au anunțat depunerea unui pachet de legi prin care își propun să stopeze propagarea fenomenului de furt intelectual. Pachetul include trei inițiative care aduc modificări la Legea Salarizării Unice, la Legea privind Depozitul legal de documente și la Legea Educației Naționale în ceea ce privește funcționarea CNATDCU și sancțiunile aplicate școlilor doctorale. Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) este singura instituție care se poate pronunța dacă o teză de doctorat este sau nu plagiat. Potrivit legii, o sesizare la CNATDCU poate fi făcută de orice persoană fizică sau juridică. Noile măsuri vin în continuarea propunerilor de modificare a Legii învățământului, depuse de USR, anul trecut, care prevedeau anularea posibilității ca un plagiator sa renunte la titlul de doctor în mod voluntar.
Legea favorizează furtul intelectual
În 2016, Legea învățământului a fost modificată în favoarea plagiatorilor, astfel cei care au fost prinși cu cioara vopsită, adică cu lucrarea furată, sunt scutiți de răspunderea penală dacă renunță la titlul de doctor. O lege care contravine legii, până la urmă furtul, de orice fel ar fi el, tot furt rămâne, însă legea a fost dată cu dedicație pentru a salva pielea celor asupra cărora planau acuzații de plagiat la acea vreme. Pe toată durata studiilor doctorale, cursantul beneficiază de vechime în muncă, de asistenţă medicală gratuită, este scutit de la plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, ori la asigurările sociale de sănătate. Astfel, cei care şi-au plagiat lucrările doctorale au creat grave prejudicii statului român şi ar trebui să suporte consecinţele.
De la plagiatorii de doctorate de acum zeci de ani, la aspiranții care vin din urmă și văd că se poate și așa, România se transformă în țara celor lipsiți de integritate, analfabetismul intelectual ia amploare și la același nivel se ridică și analfabetismul moral, iar societatea nu poate decât să spere că într-o zi cei care ocupă funcții importante și ne reprezintă țara sunt onești din toate punctele de vedere.
În acest context dramatic, zeci de mii de tineri care și-au obținut doctoratele studiind ani de zile primesc o palmă grea din partea celor care ocupă funcții în baza unor lucrări plagiate. Tineri care ar fi putut schimba ceva în țara noastră și care ne-ar fi putut plasa la un alt nivel, dar care nu au mai avut loc de cei care și-au croit carierele urmând calea ușoară.
