“Tare-i uşor să aperi drepturile românilor dintr-un fotoliu comod din Bucureşti”, este citatul săptămânii al Angelei Grămadă, expert în spaţiul ex-sovietic. Doi tineri români au fost îngropaţi în lacrimile familiilor, joi, 7 august, a. c., Victor Babiuc şi Iurii Cikal, victime a războiului împotriva teroriştilor ruşi din regiunea Donbass. Nu sunt primii români omorâţi. Primul a fost Ilie Vasilaş, de 55 de ani, din Gărbăuţi, raionul Hliboca, ucis de ruşi în Lugansk pe 27 iulie, a. c., cu câteva zile înainte ca acesta să împlinească 55 de ani.
În acest timp, la Bucureşti toţi sunt foarte fericiţi. D-l Bogdan Stanoevici (am apărat numirea lui ca ministru pentru românii de pretutindeni, iar acum regret), propune planul de repatriere a persoanelor decedate în afara ţării, pe principiul “daţi un euro pentru mortul meu”. Vicepreşedinţii comisiilor pentru românii de pretutindeni din Parlament, deputatul Bogdan Diaconu (PSD) şi senatorul Victor Badea (PD-L) s-au certat vehement pe reţelele de socializare, privind recrutarea pentru front a românilor din Ucraina.
Revăd la Tvr continuarea recrutărilor rezerviştilor din Cernăuţi şi din restul Ţinutului Herţei, în ciuda protestelor locuitorilor români şi ucrainieni care nu doresc să-şi lase copii pe front. O analiză a “The Epoch Times” pune în evidenţă confuzia creată în războiul informatic privind situaţia din Ucraina. Un caz concret este soarta celor 400 de soldaţi ucrainieni care ar fi trecut graniţa în Rusia pe data de 4 august, a. c.. Moscova spune că s-au întors în Ucraina, iar Kievul spune că cei 400 de militari sunt ţinuţi captivi în Rusia. Soldaţii ucrainieni ar fi trecut în Rusia ademeniţi fiind de Serviciile Secrete Ruseşti. Nimeni însă nu ştie cu adevărat unde sunt în acest moment aceşti soldați, mai sunt în Rusia, sau au revenit in Ucraina. Care a fost motivul real al acestei “dezertări?”.
“Putinizarea” liderilor şi a ţărilor europene continuă, dar României nu-i pasă, este fericită. Într-un editorial publicat anterior dădeam detalii despre BRICS, ca bancă alternativă la Banca Mondială şi FMI. “Digi 24”, din 7 august, a. c., publică o analiză bună despre una din primele ţări care se declară de partea lui Vladimir Putin. Victor Orban, căci despre Ungaria este vorba, se declară drept discipol al rusului. “Vladimir Putin a început construirea unui sistem represiv de control politic, economic şi social pentru a-şi menţine puterea. Însă Putin a avut nevoie de mai mult, avea nevoie de o ideologie a puterii”. Victor Orban a urmat aceiaşi paşi, promovând în Ungaria “controlul asupra justiţiei, limitând drepturile omului, promovând naţionalismul vorbind despre etnicii maghiari de pretutindeni, cenzurând presa liberă”. Succesul lui Putin şi a “putinismului” va depinde de succesul sistemului impus de acesta în Rusia.
Dacă Vladimir Putin va eşua,Victor Orban va regreta enorm că şi-a legat soarta ţării lui, din Centrul Europei, de un model departe de cultura şi valorile Vest Europene. În aceste condiţii, cu fapte deja în derulare, României nu-i pasă, noi suntem fericiţi.
Am primit prin poşta electronică Proiectul de Lege a UDMR, privind “Statutul Special al Ţinutului Secuiesc”. Citindu-l am mereu impresia că a fost tradus din limba engleză. Posibil să mă înşel. Am sesizat chiar mici greşeli de traducere şi de semantică. Trebuie însă să recunosc că din punct de vedere al formei, organizarea ideilor în cele 92 de capitole, toate aşternute pe cele 19 pagini, proiectul este construit impecabil. Proiectul are o introducere, apoi un preambul care are la bază angajamentele asumate de reprezentanţii poporului român de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, şi citează declaraţiile românilor: “fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său”.
Conform proiectului, Ţinutul Secuiesc va cuprinde trei judeţe, Harghita, Covasna, Mureş, şi va avea capitala la Târgu Mureş. Ţinutul Secuiesc va fi condus de organul deliberativ “Consiliul Ţinutului Secuiesc”, compus din toţi membrii consiliilor judeţene din cele trei judeţe, şi de organul executiv, preşedinţia “Ţinutului Secuiesc” compus dintr-un preşedinte şi trei vicepreşedinţi, câte unul din fiecare judeţ. Proiectul propune însemne proprii ale unităţii autonome respective, bilingvism–română şi maghiară, administrarea şcolilor, angajărilor, băncilor, pădurilor, tuturor resurselor, liniilor de transport, comunicaţiilor, concesionărilor, alimentării cu energie electrică, gaz, apă, dreptul de a primi fonduri de la bugetul de stat al României pentru IMM-uri.
Drumurile, autostrăzile, căile ferate şi apeductele de interes exclusiv regional, fac parte din domeniul public al Ţinutului Secuiesc. La fel şi pădurile proprietate de stat din Ţinutul Secuiesc, minele, carierele de piatră şi exploataţiile de turbă, imobilele statului din regiune şi orice alte proprietăţi ale statului vor deveni proprietatea Ţinutului Secuiesc.
Această unitate autonomă va avea dreptul la cel puţin doi europarlamentari din locurile alocate României, şi locuri în parlamentul României. Toate funcţiile publice, inclusiv judecătorii, vor fi ocupate procentual în funcţie de etnie. Toţi cei care vor ocupa funcţii publice trebuie să cunoască obligatoriu limba maghiară.
Proiectul urmează să fie supus aprobării Parlamentului României imediat la începutul sesiunii parlamentare din această toamnă.
României însă nu-i pasă, noi suntem cu toţii fericiţi.
Prof. Emil Aluaş
10 august, 2014, Cluj-Napoca, România
