Ioan Borș, fostul comisar al Gărzii de Mediu Bistrița-Năsăud a primit o pedeapsă cu suspendare, după ce a luat șpagă de 12 ori, bani și țuică. Instanța a aplicat o măsură blândă, în condițiile în care Borș și-a recunoscut faptele în fața procurorilor. Fostul șef al Gărzii de Mediu este obligat să plătească cheltuieli judiciare, iar banii obținuți ilegal i-au fost confiscați.
Fostul șef al Gărzii de Mediu a fost săltat de ofițerii DGA Bistrița-Năsăud și procurorii DNA Cluj în februarie anul acesta, el fiind într-o primă fază arestat preventiv, măsură schimbată de Curtea de Apel Cluj în arest la domiciliu.
Fiindcă și-a recunoscut faptele, urmărirea penală a fost finalizată în mai puțin de două luni, iar Ioan Borș a fost trimis în judecată, la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Și procesul a fost unul foarte scurt, la al doilea termen instanța pronunțând sentința. Astfel, Ioan Borș a fost condamnat zilele trecute de Tribunalul Bistrița-Năsăud la 2 ani și 10 luni de închisoare sub supraveghere. Totodată, fostul șef al Gărzii de Mediu trebuie să plătească 12.000 lei cheltuieli judiciare. Instanța a dispus confiscarea banilor proveniți de pe urma comiterii infracțiunilor, respectiv 5.300 lei, 100 euro și 135 lei – echivalentul a 4.5 l țuică.
Totodată, pe perioada de supraveghere, instanța i-a interzis anumite drepturi, inclusiv de a mai ocupa funcții de conducere în instituții publice, dar și vreun post în Garda de Mediu.
Gazeta de Bistrița a intrat în posesia sentinței penale din care am aflat detalii interesante a modului în care Ioan Borș a acționat, cerând bani “în numele subalternilor săi”, pe care însă i-a băgat în buzunarul propriu. Avea o taxă fixă, de 500 de lei, iar dacă primea mai puțin se arăta nemulțumit.
Procurorii DNA au avut date certe că Borș a comis infracțiunile în perioada octombrie 2023 – ianuarie 2024. Dacă a mai acționat așa și anterior, va rămâne un mister.
Procurori: A acționat cu perseverență și recurență
Anchetatorii au pus ochii pe Ioan Borș în urma unui denunț, după care a fost monitorizat video și interceptat chiar în instituție, locul în care a comis infracțiunile.
Procurorii spun că luarea de mită a devenit un modus operandi specific, Borș acționând “cu perseverență și recurență, obținerea de bani din fapte de corupție devenind o obișnuință pentru acesta”. El cerea bani în numele colegilor, însă și-i băga în propriul buzunar.
“În concret, în cadrul activității de emitere a notei de constatare de către Garda de Mediu, pentru implementarea unor proiecte private în agricultură, numitul Borș le-a solicitat persoanelor interesate sume de bani (de regulă, 500 de lei) pentru subalternii săi, motivând că aceștia nu se vor mai deplasa în teren pentru efectuarea controlului de mediu asupra obiectivului.
În concret, deși numitul Borș Ioan precizează de fiecare dată că banii nu sunt pentru el ci pentru colegii săi, comisari de mediu, din probele administrate nu reiese că acest lucru este adevărat, ci dimpotrivă, numitul Borș Ioan își însușește sumele de bani și foloasele primite cu titlu de mită.
Astfel, din înregistrările audio-video ambientale realizate în sediul Comisariatului Județean de Mediu Bistrița-Năsăud au rezultat mai multe interacțiuni dintre Borș Ioan și diverse persoane (care au calitatea de suspecți în cauză) în legătură cu activitatea Gărzii de Mediu, care au aptitudinea de a constitui infracţiuni de corupţie. Materialele obținute sunt de natură să confirme aspectele cuprinse în denunț și în declarația martorei AA sub aspectul conturării unui modus operandi specific al numitului Borș Ioan, șeful Comisariatului Județean de Mediu Bistrița-Năsăud, care acționează cu perseverență și recurență, obținerea de bani din fapte de corupție devenind o obișnuință pentru acesta”, se arată în documentul instanței.
Șpaga fatală
Cea care l-a dat pe Borș pe mâna anchetatorilor a fost o femeie din Bistrița-Năsăud, care trebuia să obțină, în numele fiului său, un aviz pentru o fosă septică. Avizul l-a obținut fără comentarii însă la final Borș i-a cerut 500 lei, pentru ca ulterior să nu se mai efectueze control la fața locului de către vreun reprezentant al Gărzii.
“La data de 19.10.2023, în timp ce se afla la sediul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Bistrița-Năsăud, comisarul șef Borș Ioan a pretins și primit, pentru altul, suma de 500 lei, de la numiții AA (…) și AB (…), în legătură cu atribuțiile sale de serviciu în contextul realizării unui control de mediu la platforma și fosa septică construită de cei din urmă la gospodăria acestora din (…), jud. Bistrița-Năsăud-Năsăud.
Fapta descrisă mai sus rezultă din coroborarea probelor cuprinse în declarația martorei denunțătoare AA, din declarația martorului AB şi în corespondența electronică prin aplicaţia whatsapp pusă la dispoziție de aceasta (…), fiind totodată confirmată de modul de operare al inculpatului Borș Ioan, ce rezultă din înregistrările audio-video realizate în sediul gărzii de mediu în perioada decembrie 2023 – ianuarie 2024.
În concret, numitul Borș Ioan le solicită persoanelor ce trebuie controlate pe linie de mediu suma de 500 de lei pentru a nu se mai face controlul în teren, precizând că banii sunt pentru un subaltern de-al său, context în care primește banii fie direct în mână fie prin indicarea unui loc unde să fie lăsați în biroul său.
Din declarația martorei denunțătoare AA (…), audiată la data de 21.11.2023, rezultă următoarele:
«La începutul lunii octombrie 2023, țin minte că era o zi de joi, împreună cu soțul meu ne-am deplasat la sediul Gărzii de Mediu Bistrița-Năsăud. Când am ajuns la clădirea instituției, am intrat și am urcat niște scări. Am ajuns la etajul unu, și am intrat într-un hol. După care am văzut scris pe o ușă Borș Ioan, comisar șef și am intrat în acea încăpere. Acolo am fost primiți de către un domn, care ne-a preluat dosarul cu actele și ne-a întrebat dacă este urgent. Am spus că nu este urgent. De asemenea ne-a cerut numărul de telefon al proiectantului, pe care l-a și sunt de față cu noi și l-a întrebat dacă este urgentă eliberarea actelor. Proiectantul, (…), nu prea a înțeles despre ce este vorba și nu i-a dat un răspuns clar. După aceasta domnul Borș ne-a spus că trebuie să facă niște copii xerox și că ne va anunța telefonic când sunt gata actele să venim să le luăm. Având în vedere că trebuiau făcute acele copii, eu l-am întrebat din bun simț «cât ne costă?». La întrebarea mea, acesta a făcut un semn în sus către o cameră (eu nu m-am uitat să văd dacă era sau nu o cameră) și a spus să nu vorbim despre asta și că ne poftește afară. Când am ieșit din biroul acestuia, în timp ce ne aflam pe scări, ne-a spus că atunci când vor fi gata documentele ne sună și că vom vorbi atunci despre bani. De asemenea, ne-a spus să-i trimit pe whatsapp poze cu platforma și cu fosa septică. Eu și soțul meu am plecat acasă iar a doua zi am uitat să îi trimit acele poze comisarului întrucât aveam mult de muncă. Mi-am adus aminte de solicitarea acestuia abia lunea următoare. Astfel, luni dimineață i-am trimis prin aplicația whatsapp, de pe telefonul meu pozele solicitate. Acesta m-a sunat de pe numărul de telefon (…), tot prin intermediul acestei aplicații și s-a arătat surprins că discută cu o doamnă, întrucât, așa cum am arătat mai sus proiectul era pe fiul nostru. În cadrul acelei discuții a spus că revine cu un alt telefon după ce actele vor fi gata. După câteva zile domnul Borș m-a sunat din nou și mi-a spus că putem să mergem să ridicăm documentele. Eu am întrebat dacă nu le poate ridica altcineva pentru noi, întrucât avem mult de lucru acasă. Acesta a răspuns că nu și că putem să mergem când avem timp. Ne-am deplasat la sediul Gărzii de Mediu împreună cu soțul meu, a doua sau a treia zi după acel telefon. Cred că era o zi de miercuri sau de joi. Am mers direct la biroul domnului Borș, unde fusesem anterior. Acesta nu era la birou în acel moment, iar niște doamne ne-au spus că este coborât să-și cumpere sana și să-l așteptăm acolo. După aproximativ cinci minute s-a întors domnul Borș cu o sana în mână și ne-a poftit în birou, unde ne-a înmânat actele. Noi nu am mai zis nimic de vreo sumă de bani ci doar i-am mulțumit frumos. Acesta însă, ne-a condus afară din birou, și ne-a dus într-o încăpere de la parterul imobilului ce părea a fi o mică bucătărie. Acolo Borș Ioan s-a așezat la o masă, iar noi, înțelegând ce așteaptă, am scos din portofelul soțului 200 lei și i-am pus pe masă. Borș Ioan ne-a spus că nu este suficient, și că este nevoie de 500 lei, bani care nu ar fi pentru el, ci pentru un coleg de-al lui. Borș nu a luat banii, astfel că soțul meu i-a pus înapoi în portmoneu. (…) nu a precizat, eu am dedus că acel coleg ar fi trebuit să vină în control, lucru care nu s-a întâmplat. Eu și soțul meu ne-am scuzat spunând că nu avem suficienți bani cash, și că trebuie să mergem la bancomat pentru a scoate alții. În realitate noi avem bani la noi, dar doream să plecăm din acea conjunctură. De la sediul Gărzii de Mediu ne-am deplasat cu mașina VW Touran de culoare albastră la biroul consultantei noastre, doamna (…), fără a-i reține numele de familie. (…)
Cu consultanta am discutat despre următorii pași ai proiectului și despre cheltuieli. (…) nu i-am spus că mi s-au cerut bani la Garda de Mediu, în cadrul discuției, doamna consultant ne-a comunicat că la Garda de Mediu nu avem nimic de plată. Acesteia nu i-am spus nici-un detaliu despre experiența cu comisarul Borș Ioan. După aproximativ jumătate de oră ne-am întors la sediul Gărzii de Mediu. Când am ajuns eu i-am trimis un mesaj domnului Borș, că poate să coboare, așa cum mi-a cerut. Aceste mesaje le am în continuare în telefonul mobil și sunt de acord să le pun la dispoziția organelor de anchetă, pentru fotografiere. Eu am rămas în mașină, iar soțul meu a intrat în clădire. Când s-a întors mi-a povestit că Borș Ioan l-a introdus într-o baie, unde soțul meu i-a înmânat suma de 500 lei, solicitată anterior. Nu cunosc alte detalii. După aceasta eu și soțul meu ne-am întors acasă la (…)».
De asemenea, martora AA a depus la dosar capturi de ecran privind comunicarea prin intermediul aplicației Whatsapp purtată cu numitul Borș Ioan de pe cartela acestuia cu nr. (…), precum și fotografiile în format digital pe care le-a realizat la platformă și fosa septică și pe care le-a transmis comisarului de mediu prin intermediul aceleiași aplicații. Probele ce rezultă din aceste date informatice confirmă declarația martorei AA. (…), se arată în sentința penală a Tribunalului Bistrița-Năsăud”.
Borș: Pune-i la omu’ ăsta, că n-o venit, nu te-o stresat. Lasă-i vreo 500 de lei…
După acest episod, comisarul șef Borș interacționează și cu alte persoane de la care a cerut atenții, vezi-Doamne pentru colegi. Ceea ce nu a știut comisarul șef, este faptul că “ochii și urechile” anchetatorilor erau prezente în instituție. Culmea este că el era conștient de faptul că ar putea fi reclamat pentru că lua șpagă sau chiar că exista posibilitatea să fie deja monitorizat.
“Din procesele-verbale de redare a discuțiilor ambientale înregistrate audio-video în sediul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Bistrița-Năsăud, întocmite la data de 20.12.2023 și 21.12.2023, rezultă că numitul Borș Ioan, în cadrul interacțiunii cu alte două persoane, solicită suma de 500 de lei pentru un subaltern, care nu va mai face controlul de mediu la fața locului, documentele urmând a fi avizate în baza unor fotografii trimise prin aplicația Whatsapp:
pasaj din PV de redare din 20.12.2023:
«Borș Ioan: Ai vorbit cu cineva, ceva? Să nu spui la nimeni că …[neinteligibil]…
CC: (n.n. face un gest de negație cu capul) …[neinteligibil]…
Borș Ioan: Tre să-i lași și la om ceva
CC: Îi dau 500
Borș Ioan: Pune-i acolo, nu mie (n.n Borș Ioan îi indică lui CC să lase banii în dulapul cu rafturi la vedere, situat la intrarea în birou). Pune-i vreo 500 la el, mie nu-mi trebe nimic…[neinteligibil]..»
pasaj din PV de redare din 21.12.2023:
«DD: Vă mulțumesc mult. S-aveți sănătate.
Borș Ioan: Hai că te conduc până jos. La băiatu ăsta tre să-i lași ceva că n-o venit până acolo. Te conduc jos. Doamne feri…[neinteligibil]…birou. Hai că te duc io. …[neinteligibil]…în jos, în față …[neinteligibil]…[…]
Borș Ioan: Pune-i la omu ăsta, că n-o venit, nu te-o stresat. Mie nu-mi trebe nimic, să nu-nțelegi nimic, lasă-i vreo 500 de lei…
DD: 500 de lei nu am la mine (…)
Borș Ioan: No…bine tati.
DD: Oare cum să fac? Să mai vin io odată…[neinteligibil]…
Borș Ioan: Nu mai veni. Las-o acolo. Las că pun io de la mine și..
DD: Nuuu…Cum să fac? Că vin până-n sărbători urgent.
Borș Ioan: Io am crezut că așa știi că se rezolvă…
DD: Nu…Nu am știut. Pe cuvântul meu, nu vă supărați pe mine.
Borș Ioan: No. N-ai nicio treabă.
DD: Îi trimit pe fată. (…)
Borș Ioan: …n-am chef de marcaje și poliție și așa…
DD: Io n-am nici un marcaj, io n-am. Cu mine nu aveți treabă. Vin io personal. (…)
DD: Ce să fac? Că n-am…150 de lei…n-am ce să fac.
(…)
DD: Vin io personal. Vreți să mă credeți?
Borș Ioan: Nu. Că nu mai….Nu, că așe n-are sens. Io am crezut că o rezolvi pe loc și omu n-o mai venit, pa…
DD: Nu mi-am dat seama, că venind din Vatra-Dornei…Îs plecat de la 4 de acasă. (…)
Borș Ioan: Puteai mere la un bancomat. Tu știi. (…)”, se arată în document.
Printre cei care i-au dat astfel de “atenții” lui Borș se numără chiar și o rudă prin alianță a acestuia.
A recunoscut tot
În fața anchetatorilor, Ioan Borș și-a recunoscut faptele, el arătând totodată că le regretă.
„Îmi recunosc faptele care mi-au fost aduse la cunoștință, le regret maxim și vreau să vă readuc la cunoștință că acele note de constatare nu reprezintă un aviz de mediu, recunosc că le-am încheiat în legătură cu atribuțiile mele de serviciu, recunosc că pentru întocmirea acestora am primit foloase necuvenite constând în sume mici de bani, acestea variind între 200, 300 și 500 de lei și cred că de vreo trei ori, am primit și cantități de țuică. […] Recunosc faptul că pentru acest așa-zis ajutor din partea mea, am primit acele foloase necuvenite, uneori oferite, alteori, cerute de către mine. Este o situație pe care o regret și îmi pare rău că am comis așa ceva, acest fapt atrăgându-mi toate celelalte consecințe de care sunt direct răspunzător. […]
Orice solicitant trebuia să se adreseze compartimentului «relații cu publicul» asigurat de către o singură persoană care mai avea și alte atribuții, pe care de multe ori, eu în calitate de șef de instituție, îl substituiam. Beneficiarii care intrau la mine în birou, pe ușa larg deschisă, de fiecare dată, veneau cu sintagma «m-a trimis domnul proiectant să depun documentele pentru nota de constatare».
În realitate, aceste documente lipseau, în proporție de 60-70%. Pentru a simplifica lucrurile și a nu trimite în stânga și în dreapta beneficiarul (care de cele mai multe ori provenea din mediul rural și nu avea mașină), preferam să substitui munca consultantului și prin intermediul aplicației whatsapp, obțineam de la consultant sau de la alte instituții implicate (Primărie, APM Bistrița, etc), documentele necesare pentru întocmirea corectă și completă a dosarului, astfel încât beneficiarului să-i poată fi emisă nota de constatare necesară închiderii proiectului, care în fapt era implementat din urmă cu doi ani de zile.
În continuare, repartizam această cerere unuia dintre subordonații mei, pentru rezolvare în cel mai scurt timp, astfel încât, beneficiarul să se încadreze în termenele strânse care erau scadente în perioada imediat următoare. La întocmirea notei de constatare, se aveau în vedere toate înscrisurile pe care le aduceam prin aport la dosar, inclusiv pozele realizate în fapt, a acelei platforme de depozitare a dejecțiilor animaliere. Apare în anumite cazuri semnătura mea pe acea notă, deoarece este obligatorie semnătura unei echipe de doi comisari. Prezența la întocmire a echipei de doi comisari este obligatorie prin prisma normelor de organizare și funcționare a Gărzii Naționale de Mediu.
Menționez faptul că așa cum am mai amintit, nu aveam disponibile două persoane, din cauza concediilor de odihnă, medicale precum și a Sărbătorilor de iarnă și proximității acestora. Oricum, aceste note de constatare erau peste planul anual de controale legal aprobat de către forul superior, în speță, aceste controale fiind normate cu 4 ore plus deplasarea, în fiecare caz, depășesc cu mult fondul de timp alocat fiecărui comisar, în desfășurarea activității. Încă o dată subliniez, că aceste controale, practic, nu aveau loc în baza unei legi, HG, OM, ci în baza unui protocol inferior din punct de vedere legal și riscând în a intra în contradicție cu Codul Muncii.
La finalizarea acelei Note de constatare, beneficiarii, din bun simț, îmi ofereau o anumită sumă, ziceau ei «atenție», cuprinsă între 200, 300, 500 de lei și de câteva ori, câte 2 Litri de țuică, în total, 4 Litri jumătate”, a spus Borș în fața procurorilor DNA.
Instanța: Pedeapsa, suficientă pentru îndreptarea sa
Instanța a analizat probatoriul de la dosar precum și acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de procurori cu Borș, și a constatat că s-a procedat conform legii.
“Din probele administrate rezultă suficiente date cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului, după cum s-a arătat mai sus.
Tribunalul constată că acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cauză conţine menţiunile prevăzute de disp. art. 482 Cod procedură penală, fiind încheiat în prezenţa apărătorului ales.
Apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia adecvată, fiind astfel îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 91 C.pen., în sensul că pedeapsa ce urmează a se stabili nu este mai mare de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunităţii, că în raport de conduita inculpatului anterior comiterii infracţiunii, precum şi cea ulterioară săvârşirii acesteia, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea executării acesteia, este suficientă pentru îndreptarea sa, însă se impune supravegherea sa pentru o perioadă de timp, în temeiul disp. art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu inculpat”, se arată în sentința tribunalului.
