Inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) au gafat-o cu cazul inspectorului din cadrul ISC Bistriţa, Sanda Opriş, conform deciziei judecătoarei Mirela Budiu din cadrul Curţii de Apel Cluj. Mai mult, magistraţii dau de pământ cu oficialii agenţiei, spunând că deciziile lor sunt în afara cadrului legal necerându-i un punct de vedere reclamantei şi neavând dreptate în cadrul acuzaţiilor. Verdictul final va fi dat de magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care cel mai probabil vor da un verdict defavorabil ANI. Gazeta de Bistriţa vă prezintă în exclusivitate motivarea Curţii de Apel Cluj.
Ce a cerut Sanda Opriş?
Reclamanta Sanda Opriş cere anularea şi constatarea nulităţii Raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) nr. 26048/G/II/12.06.2013. Judecătorul Mirela Budiu observă că aceaste cereri sunt bazate pe nerespectarea art. 13 din Legea 176/2010. Mai precis, Sanda Opriş a avut drept de apărare doar în cadrul unei lucrări care a fost clasată. Oficialii ANI au cercetat-o prima dată pe inspectorul de stat începând cu 06.12.2011 în construcţii în cadrul lucrării nr. 126078/A/II/2011. Acest dosar privea atât conflictul de interese, dar şi incompatibilitatea. În schimb, în această lucrare au fost întocmite două rapoarte de evaluare, unul pentru conflict de interese, altul pentru starea de incompatibilitate. Sanda Opriş a fost înştiinţată că a fost cercetată în ambele paliere prin intermediul adresei nr.9462/G/II/27.02.2013 în care se arată că „au fost identificate elemente privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor în sensul prevederilor art.20 alin.(l) din Legea 176/2010”, reţinându-se în sarcina reclamantei că ”în perioada 2007-2009 a prestat servicii de proiectare, conform deciziilor anuale de impunere, concomitent cu activitatea de inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii- ITC Nord Vest, încălcând astfel prevederile Regulamentului intern al Inspectoratului de Stat în Construcţii, art. 17 alin. (2).” Ea a primit cu această ocazie dreptul de a-şi exprima un punct de vedere, pe care l-a trimis ANI, în care spunea că, în opinia sa, prevederile Legii 176/2010 nu îi sunt aplicabile, punct de vedere expediat de mandatara sa, av. R.D., la data de 15.03.2013 şi primit de către intimată la data de 20.03.2013, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate la dosar. Ea a fost găsită ulterior nevinovată de către inspectorii agenţiei, clasându-se raportul de evaluare nr. 19298/G/II/26.04.2013.
Urmează al doilea raport
Apoi, la data de 12.06.2013, se emite al doilea Raport de evaluare, cel ce face obiectul prezentei cereri, înregistrat sub nr. 26048/G/II/12.06.2013, primit de reclamantă la data de 17.06.2013, prin care i se aduce la cunoştinţa că în perioada supusă evaluării, (28.05.2007-prezent), „au fost identificate elemente de incalcare de către OPRIŞ SANDA a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor având în vedere că, concomitent cu indeplinirea atribuţiilor ce i-au revenit şi îi revin din activitatea prestată ca inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, sus-numita a realizat venituri din servicii de proiectare prestate ca şi persoană fizică autorizată, aspect ce contravine Regulamentului intern al Inspectoratului de Stat în Construcţii, respectiv dispoziţiilor art. 17 alin. (2) pct.c) ”, dispunându-se comunicarea raportului de evaluare Inspectoratului de Stat în Construcţii şi persoanei evaluate.
Raportat la această stare de fapt, Curtea achiesează tezei susţinute de către petentă, în sensul în care acest al doilea Raport de evaluare, nr. 26048/G/II/12.06.2013, este lovit de nulitate absolută urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 13 din Legea nr.176/2010. În acest context, petenta subliniază corect că, într-adevăr, a fost informată cu privire la declanşarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităţiilor şi conflictelor de interese cu menţiunea că „dacă sunt identificate elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi sau al unui conflict de interese veţi fi informată şi invitată a prezenta un punct de vedere” (adresa nr. 128765/G/II/15.12.2011). Ulterior a fost şi invitată să-şi exprime poziţia cu privire la cele sesizate, raportat la perioada 2007-2009, aşa cum rezultă din adresa nr. 9462/G/II/27.02.2012, faţă de care s-a formulat un punct de vedere prin care s-au analizat şi s-au expus argumentele pentru care, în opinia sa, prevederile Legii 176/2010 nu îi sunt aplicabile.
Cu toate acestea, la aproximativ 1 lună după cunoaşterea poziţiei reclamantei şi emiterea primului Raport de Evaluare 19298/G/II/26.04.2013, prin care se concluzionează că „în perioada supusă evaluării nu au fost identificate elemente de încălcare, de către OPRIŞ SANDA, a legislaţiei privind regimul juridic al conflictelor de interese”, dispunându-se clasarea lucrării nr. l26078/A/II/08.12.2011, fără a se face vreo menţiune cu privire la faptul că acesta vizează doar palierul evaluării conflictului de interese, sau că pârâta îşi rezervă dreptul de a emite ulterior un nou raport cu privire la incompatibilitate, asupra căreia încă s-ar mai efectua cercetări, este emis şi actul contestat.
În consecinţă, corect punctează reclamanta că, în lipsa acestor menţiuni, nu se poate considera decât faptul că lucrarea nr. 126078/A/II/08.12.2011 a fost finalizată prin emiterea acestui raport de clasare a lucrării. În acest sens, de subliniat este că, conform DEX, a clasa, în accepţiunea juridică, este sinonim cu a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor.
Ca atare, nu se poate contesta caracterul întemeiat al concluziei conform căreia, faptul că ulterior pârâta a emis un alt raport de evaluare, cel contestat, în cadrul aceleiaşi lucrări, după ce anterior a încunoştinţat-o pe reclamantă despre clasarea acesteia, nu poate decât sa atragă nulitatea absoluta a celui de-al doilea raport, mai ales că perioada de evaluare indicată în acest de-al doilea raport este extinsă faţă de cea existentă în prima notă de informare (vizând şi perioada de la 2009 până în prezent), extindere făcuta fără o prealabilă informare şi solicitare a unei poziţii din partea reclamantei.
Singura invitaţie pentru prezentarea unui punct de vedere s-a făcut doar înaintea emiterii primului Raport de Evaluare şi ea a vizat doar perioada 2007- 2009, întreaga lucrare în care a fost emisă această încunoştinţare fiind clasată, anterior emiterii actului contestat, astfel încât el rămâne lipsit de orice suport procedural şi legal.
Primul dosar, diferit de al doilea
În concluzie, în contextul celor arătate mai sus, informarea şi invitaţia efectuate în primul dosar, care a fost clasat la data de 26.04.2013, nu este valabilă pentru cea de-a doua lucrare şi nu produce efectele în sensul celor prevăzute de dispoz. art.20 din Legea 176/2010.
Chiar dacă nu s-ar achiesa acestui punct de vedere, în subsidiar, Curtea ia act şi de caracterul fondat al apărărilor invocate de către reclamantă în ceea ce priveşte constatările de fond ale raportului.
Astfel, deşi instanţa nu poate valida teza susţinută în principal de către petentă, în sensul în care are calitatea de funcţionar public, reţinerea în sarcina sa a unor fapte sancţionate de Regulamentul de ordine interioară (ROI), nefiind corectă, în acest sens relevante fiind precizările solicitate de instanţă, conform cărora, în întreaga perioadă supusă analizei, aceasta a fost angajată cu contract individual de muncă, având calitatea de personal contractual, nu este mai puţin adevărat că actele depuse odată cu răspunsul la întâmpinare şi pentru termenul de astăzi sunt de natură să ateste temeinicia demersului.
Astfel, prin raportul de evaluare contestat, intimata a stabilit că în perioada supusă evaluării (28.05.2007-prezent) „au fost identificate elemente de încălcare de către OPRIŞ SANDA a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor având în vedere că, concomitent cu îndeplinirea atribuţiilor ce i-au revenit şi îi revin din activitatea prestată ca inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, sus-numita a realizat venituri din servicii de proiectare prestate ca şi persoană fizică autorizată, aspect ce contravine Regulamentului intern al Inspectoratului de Stat în Construcţii, respectiv dispoziţiilor ort. 17 alin. (2) pct.c).”
Curtea apreciază ca relevante şi cele indicate de către petentă ca urmare a solicitării instanţei de a depune la dosarul cauzei toate contractele în baza cărora au fost realizate veniturile avute în vedere în raportul contestat.
Raportul nu arată incompatibilitatea
Analizând obiectul acestor contracte, Curtea constată că el nu este de natură să ateste că petenta s-a aflat în stare de incompatibilitate, justificată de reţinerea încălcării prev. art. 17 alin. 2 lit. c din ROI, însăşi această raportare fiind greşită, din perspectiva faptului că, în perioada analizată, la nivelul ISJ Bistriţa Năsăud şi a compartimentelor rezultate în urma reorganizării activităţii, au fost în vigoare mai multe regulamente de ordine interioară, care au reglementat, în perioada analizată, succesiv, obligaţiile personalului contractual, dispoziţiile lor nefiind identice.
Totodată, în ceea ce priveşte contractul nr. … având ca obiect „elaborare analiza cost-beneficiu şi redactare parte desenată pentru studiu de fezabilitate străzi în comuna Ilva Mică”, se arată cu temei că şi în această situaţie activităţile menţionate în obiectul contractului erau permise de Regulamentul intern nr. 16/2009, dispoziţiile art. 17 alin.2 stabilind ca : „Salariaţii au obligaţia de a nu exercita sau presta servicii sau activităţi, CU excepţia activităţii de consultare şi proiectare în construcţii, care generează situaţii de incompatibilitate…”, regulament valabil pana la data de 10.05.2010, când a intrat in vigoare Regulamentul 3/2010.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că reclamanta nu a fost în nici un moment într-o stare de incompatibilitate atrasă prin nerespectarea dispozitiilor art. 17 alin.2 lit c din Regulamentul Intern, susţinerile contrare ale pârâtei cuprinse în raportul de evaluare contestat, fiind lipsite de suport.
Hotărăşte: Admite acţiunea formulată de reclamanta OPRIŞ SANDA … , prin madatara av. …, justificată cu imputernicirea avocaţială anexata în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE Bucureşti având sediul în Bucureşti, Bulevardul Lascăr Catargiu nr.15, sectorul 1 Bucureşti. Anulează raportul de evaluare nr. 26048/G/II/12.06.2012 întocmit de ANI la 12.06.2013 în lucrarea nr. 126078/A/II/6.12.2011, precum şi toate actele care au stat la baza emiterii acestuia”, arată judecătorul Mirela Budiu de la Curtea de Apel Cluj.
Articolul încălcat de ANI în cadrul evaluării incompatibilităţii Sandei Opriş
Art. 13 din Legea 176/2010
(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:
a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;
b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice.
(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor Art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.
